Bolizii lui Ralph Lauren, adevărate capodopere

Dincolo de pasiunea sa pentru tricourile polo, Ralph Lauren este un pasionat al maşinilor sport. „Muzeul de Arte Decorative” din Paris expune pentru prima dată în Europa capodoperele colecţiei sale, a căror frumuseţe sculpturală uimeşte atât în curbele circuitelor raliurilor, cât şi în penumbra sălilor de expoziţie. În această defilare a automobilelor „haute-couture”, Ralph Lauren demonstrează că automobilul este o artă majoră, desenată de nume mari. Dacă alăturarea cuvintelor artă şi automobil poate uimi spiritele mai conservatoare, trebuie spus că această expoziţie nu este prima. Cu 40 de ani în urmă, un juriu format din designeri, printre care Joe Colombo şi Roger Tallon, şi artişti ca Riopelle, Vasarely şi Tinguely, introducea în „Muzeul de Arte Decorative” câteva exemplare ale genului. Cam în aceeaşi epocă, comisarul priseur Hervé Poulain îi cerea lui Calder să personalizeze un „BMW 3.0 CSL” pentru circuitul de 24 de ore de la Mans. Au urmat un „McLaren” pentru César, un „Venturi” pentru Armani…

Cele mai mari figuri ale anilor artei pop vor semna pentru el „Art Cars”, o aventură povestită în „Mes Pop Cars”, până la Jeff Koons în 2010.

Rodolphe Rapetti a selecţionat pentru muzeu „capodoperele” lui Ralph Lauren. Pentru acest conservator general al patrimoniului, curatorul retrospectivei pictorului Odilon Redon de la Grand Palais, „o maşină frumoasă este tot atât de rară ca un tablou într-o stare perfectă de conservare”. Operele reflectă marile etape ale designului automobilului european din anii ’30 până în 1990, explică Rodolphe Rapetti, specialist în patrimoniu. De la artă la automobil nu este decât un pas, la fel ca şi de la artă la modă.

Minunile eleganţei şi mecanicii

O altă piesă etalată la Luvru

„Prima maşină pe care a cumpărat-o era un «Morgan», în 1961, albă, decapotabilă, cu scaunele în piele roşie. Era minunată, spunea Ralph Lauren, şi nu-mi trăgeam niciodată capota, nici măcar când era sub zero grade. A trebuit să o vând pentru că nu îmi permiteam un garaj în Manhattan. Dar, la prima ocazie, în 1966, mi-am cumpărat un alt «Morgan», cu patru locuri, pe care îl am şi acum”. Sunt amintirile lui Ralph Lifschitz, devenit o legendă a modei americane cu numele de Ralph Lauren, aflat între cei 100 de oameni cei mai bogaţi de pe planetă, după „Forbes”, care are o unică şi mare pasiune pentru automobilul de epocă. O pasiune născută de când era copil şi la 5-6 ani s-a îndrăgostit pentru totdeauna de un automobil roşu, cu două faruri ca nişte ochi imenşi, pe care o avea un vecin de vis-à-vis de casa sa din Bronx, iar apoi acesta i-a dăruit o jucărie asemănătoare.

Astăzi, Ralph Lauren posedă 60 de maşini de epocă, începând cu anii ’30, cu nume ce evocă romane, filme, amintiri, vise: Bugatti, Bentley, Isotta Fraschini, Jaguar, Ferrari, Lamborghini.

Automobil Gatsby

„Arta automobilului” este titlul sub care sunt etalaţi, până în 28 august, 17 bolizi datând din 1930 până astăzi, într-o expoziţie care ilustrează etapele istoriei automobilului mondial. Printre acestea, un „Ferrari 250LM”, din 1964, un „Jaguar XKSS”, din 1956, un „Ferrari 250GT SWB”, „Berlinetta Scaglietti”, 1960 şi o preţioasă „Alfa Romeo Monza SC 2300” din 1931, un „Bentley Blower” din 1920 (modelul ales de Ian Fleming pentru „James Bond”), un „Mercedes Benz SSK”, decapotabil „Count Trossi”, 1930 (ce a luat numele de la proprietartul său, nobilul italian, pilot de curse care a desenat-o personal).

Formată de-a lungul deceniilor, colecţia lui Ralph Lauren reuneşte crema istoriei automobilului, de la Bentley la Jaguar, trecând prin Porsche. Scenograful expoziţiei, arhitectul şi designerul Jean-Michel Wilmotte, a plasat pe podiumuri rotative 13 maşini de curse şi alte patru pentru turism de lux.

Designerul de automobile este un artist

Bugatti Atlantic din 1938

Desigur, proiectarea unei maşini sport este o operă de inginerie, dar şi o intenţie estetică: faimoasa „linie” a automobilului. Până la sfârşitul anilor ’50, maestrul caroseriilor avea o formaţie de desenator sau sculptor care completa studiile sale de inginerie. Plecând de la datele tehnice, stilistul automobilului materializează unele preferinţe estetice prin crochiuri, desene la scară redusă. Ca un plastician care se gândeşte la opera sa, aşa şi el face să se nască construcţiile mentale ale creatorului de automobile: linia unui model, stilul unei mărci.

Un exemplu este „Bugatti 57 SC Atlantic”, din 1938, care demonstrează dorinţa constructorului de a se juca cu forma. Cu un design cu aspect de insectă, un spate al maşinii rotunjit de-o manieră revoluţionară, acest coupé foarte rar, din care au rămas astăzi doar două exemplare din cele patru construite, posedă toate calităţile estetice. O linie de tivuri sudate formează aproape o ţesătură. Moştenirea unui alt model pe care îl realizase fusese introdus pentru a rezolva problema montajului. Jean Bugatti le-a conservat din motive estetice. Firma considera că motorul trebuie să fie bine desenat, la fel ca şi caroseria, pentru că frumuseţea se află până şi în capotă. Piesele de motor de la Bugatti sunt adevărate piese de orfevrărie, cu curbe armonioase.

Ralph Lauren, arta, stil şi viteză

A construi o maşină de curse este ca şi cum ai realiza o sculptură. Între anii ’30 şi ’60, anii preferaţi de Ralph Lauren, anumite cercetări în domeniul aerodinamicii s-au apropiat de tehnicile artelor plastice. Până la jumătatea secolului trecut, modelarea la scară redusă era realizată plecând de la desen până la definiţia formei bolidului. La fel ca şi sculptorul, designerul automobilului modelează şi îşi sculptează piesa. Retuş după retuş, modelul este apoi executat la scară naturală. Devenit stilist la Ferrari, după ce ucenicise la caroserii într-un atelier de reparaţii, Sergio Scaglietti, fiu de tâmplar, născut în 1920, lucra după ochi. Odată cu Scaglietti, carcasele lui Ferrari au luat forma prin fasonarea cu ciocanul pe un model de lemn sau pe un sac umplut cu nisip. Design cusut de mână pentru o capodoperă.

O operă cinetică şi policromă

O altă piesă, decorată cu Premiul Eleganţei

Desigur, o maşină de curse este gândită pentru a fi în mişcare. Este singura ei diferenţă faţă de designul artizanal sau industrial. Trebuie să ai intuiţia a ceea ce înseamnă o traiectorie armonioasă, care ar echivala pentru unele mărci şi pentru piloţii lor cu o adevărată semnătură. După trei victorii consecutive, între 1955 şi 1957, pe traseul de la Mans, „Jaguarul XKD” exprimă cel mai bine această estetică a vitezei. Această maşină, capabilă să atingă 300 de kilometri pe oră, datorează mult din forma sa aviaţiei. Dincolo de alura ei, frumuseţea vine şi din liniile pe care pilotul le desenează în timpul cursei.

Un bolid din colecţia Ralph Lauren defilează la Paris

Este ideea pe care a exprimat-o, în cartea „Eu şi bolizii mei”, pilotul Stirling Moss: „Cursa, pentru mine, este destul de asemănătoare picturii. Maşina este numai instrumentul, aşa cum este culoarea pentru pictor. O maşină este mai bună decât alta, mai frumoasă, un tip de culoare este mai bun decât un altul. Dar în realitate asta n-are importanţă. Pictorul creează cu orice, la nevoie şi cu un creion de colorat pentru copii. Daţi-i lui Picasso o cutie de creioane de colorat, şi vă va oferi în schimb ceva care valorează 2.000 de lire sterline. Cred cu adevărat că pilotarea unui automobil este o artă”.

Depăşind criteriul vizual, frumuseţea unui bolid de curse în mişcare, ca un „McLaren FI” din 1996, se apreciază şi cu urechea. O aminteşte o sală din expoziţia lui Ralph Lauren în care se poate asculta turaţia motoarelor pe circuitul de la Lime Rock din SUA.

Cifre astronomice pentru aceste obiecte de artă decorativă

Magnific şi glorios, Jaguarul din colecţia lui Ralph Lauren

O întrebare se pune: cât valorează această colecţie? Răspunsul sigur nu există, dar îl cunoaşte probabil proprietarul său. S-ar putea intui că este vorba despre cifre astronomice. O gemă între geme, „Bugatti Type 57 SC Atlantic”, 1936, aflată şi ea în expoziţie la Paris, a fost evaluată la peste 30 de milioane de euro.

Dar preferata sa care este? Odată Ralph Lauren a răspuns: „Maşinile sunt ca şi copiii şi e imposibil să spui pe care îl preferi. În fiecare automobil am pus ceva special. Ar putea fi volanul sau roţile în formă de raze, sunetul motorului. Fiecare are o proprie identitate şi un caracter care o face unică. Cu cât trece timpul îmi dau seama că fiecare reprezintă o parte din viaţa mea. Şi dacă nu există dragoste… nimic nu este. Când am creat societatea mea, am cumpărat un «Mercedes 3,5» 1971 convertibil. Era ultima a casei germane, toată făcută de mână. Pentru mine, o maşină plină de amintiri. Atunci când am început să-mi cumpăr automobile nu m-am gândit că voi avea o colecţie. Era un vis şi atât”.

Bugatti supersport, maşină de legendă

Fiecare maşină este într-o perfectă stare, gata pentru a fi condusă în orice moment de domnul Lauren sau de fiii săi, la fel de pasionaţi ca şi el. Îngrijirea acestor opere de artă a fost încredinţată celor doi tehnicieni ai săi, care le controlează, le ung, le dau luciu, le mişcă rând pe rând, aşa cum se întâmplă cu caii de curse într-un grajd imperial. O altă curiozitate este locul unde sunt ţinute aceste preţioase maşini, denumite „opere de artă decorativă ale epocii moderne”. Ani de zile ele au fost garate în jurul reşedinţei pe care stilistul o are în Statele Unite, Westchester lângă New York, la vila de la Montauk pe malul Oceanului, la ranch-ul din Colorado.

Cel mai elegant garaj din lume

Cel mai elegant garaj din lume

Dar când numărul lor a ajuns la 70, problema s-a schimbat puţin. Dar n-a fost chiar dificil pentru acest om plin de inventivitate, care la vârsta de 28 de ani a lansat prima linie de haine masculine, cu aerul său aristocratic englez, şi apoi a creat o fabrică de cravate. Avea nevoie de un loc în care „creaturile sale” să aibă spaţiu şi lumină. A fost provocat de Contele de Westchester, cumpărându-i apoi şi domeniul. Mărind geamurile, vopsind toate zidurile într-un alb strălucitor şi etalându-şi firma „D.A.D.”, iniţialele fiilor săi. În spate se ascunde cel mai extraordinar garaj din lume. O hală gigantică, cu piese de design, o bibliotecă în care se află nenumărate dosare, aranjate scrupulos, catalogate, cu datele şi istoria fiecărei maşini (de la factura de achiziţie până la diferitele reparaţii), toate trofeele obţinute la cele mai mari concursuri din lume. Atunci când apasă pe un buton, pereţii glisează şi în faţa ochilor ai o extraordinară „galerie de artă”, cu piedestale şi rampe unde maşinile sunt aşezate ca nişte sculpturi. Emoţia ajunge la maximum când se ajunge în „Salonul Ferrari”.

Ralph Lauren şi o piesă din colecţia sa

Cei care au avut norocul de a vedea acest fabulos sanctuar al maşinilor de epocă au fost uimiţi de înflăcaratul roşu ce se detaşează pe fondul alb al pereţilor. „Nu îmi plăcea «Ferrari», îşi aminteşte Ralph Lauren, până când un prieten mi-a cerut totuşi să-mi fac curaj s-o conduc. A fost un coup de foudre. După care mi-am cumpărat primul «Daytona Spider» şi astfel a început colecţia mea «Ferrari addiction».”

Chiar şi după ieşirea din muzeu, „Ferrari 250 Testa Rosa”, 1958, cu caroseria creată de stilistul Sergio Scaglietti, îţi rămâne mult timp pe retină.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda
Magdalena Popa Buluc 7431 Articole
Author

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.