Verdict scandalos, în opinia unora. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus joi achitarea definitivă a foştilor ofiţeri de Securitate Marin Pîrvulescu şi Vasile Hodiş, acuzaţi că l-au torturat pe disidentul Gheorghe Ursu, pentru săvârşirea infracţiunii de tratamente neomenoase.
Astfel, Instanţa supremă a respins, ca nefondate, apelurile depuse de procurori şi Andrei Ursu, fiul lui Gheorghe Ursu, fiind menţinută decizia de achitare aplicată în octombrie 2019 de Curtea de Apel Bucureşti.
Citeste aici Decizia nr. 238/A Dosar nr. 2500/2/2017
Marin Pîrvulescu şi Vasile Hodiş au fost trimişi în judecată de procurori pentru crime împotriva umanităţii, însă judecătoarea Mihaela Niţă de la Curtea de Apel Bucureşti a schimbat încadrarea faptelor în infracţiunea de tratamente neomenoase, pe motiv că legea mai favorabilă este Codul penal din 1968.
În acelaşi dosar, Tudor Postelnicu (decedat), fost şef al Departamentului Securităţii Statului, a fost achitat pentru complicitate la tratamente neomenoase.
Gheorghe Ursu, inginer de construcţii, poet şi scriitor, a fost cercetat de Securitate în anii ’80, după ce a trimis scrisori către „Europa Liberă” şi pentru că ţinea un jurnal în care nota ororile conducerii comuniste.
Procurorii susţin că, în perioada ianuarie – noiembrie 1985, inginerul disident Gheorghe Ursu a făcut obiectul urmăririi informative şi judiciare pentru acte sau fapte considerate ostile regimului comunist, fiind arestat la 21 septembrie 1985. A murit pe 17 noiembrie 1985.
Procurorii militari au stabilit că Marin Pârvulescu şi Vasile Hodiş au exercitat acţiuni represive şi sistematice (filaj, urmărire informativă, percheziţii, audieri sistematice, acte de violenţă fizică şi psihică) asupra lui Gheorghe Ursu, acţiuni care „au avut ca urmare producerea de suferinţe fizice sau psihice grave şi au fost de natură să îi aducă o atingere gravă a drepturilor şi libertăţilor fundamentale, în principal a dreptului la viaţă”.
Fiul disidentului, Andrei Ursu, susţine că Mihai Pîrvulescu a fost cel care l-a anchetat mai întâi în stare de libertate pe Gheorghe Ursu. Pentru că acesta din urmă a refuzat să îşi denunţe prietenii, printre care cunoscuţii scriitori Nina Cassian, Geo Bogza, Radu Cosaşu, Securitatea a hotărât „continuarea cercetărilor sub stare de arest”, „urmând ca în cercetări să se clarifice şi natura relaţiilor” cu aceştia.
Pentru a încerca să evite un caz de persecuţie politică ce ar fi fost neprielnic pe plan internaţional regimului Ceauşescu, Securitatea i-a înscenat lui Gheorghe Ursu un caz de drept comun pentru posesia a 17 dolari, pentru care l-a arestat pe 21 septembrie 1985. A fost închis într-o celulă cu doi deţinuţi de drept comun, Marian Clită şi Gheorghe Radu, care au primit ordin de la securişti să exercite acte de violenţă asupra lui.
Inginerul Gheorghe Ursu a murit în urma bătăilor primite de la Marin Pîrvulescu şi de la alţi ofiţeri de securitate, dar şi în urma agresiunilor din partea unor deţinuţi de drept comun.
Până acum, trei persoane au fost condamnate în acest caz: col. (r) Tudor Stănică, pe atunci şeful Miliţiei din Capitală, col. (r) Mihai Creangă, adjunctul său, şi Marin Clită, colegul de celulă al disidentului.
Tudor Stănică nu a făcut nicio zi de închisoare invocând motive medicale, Mihai Creangă a scăpat după zece ani, iar deţinutul de drept comun Marin Clită a ieşit din puşcărie după nouă ani pentru bună purtare. În prezent, Clită este din nou în penitenciar, unde execută o condamnare de 14 ani primită în Danemarca, fiind acuzat că a omorât o stewardesă într-o cameră de hotel din Copenhaga.
Ce spune instanța
Judecătorii de la Instanţa supremă susţin că disidentul Gheorghe Ursu nu a fost un opozant al regimului comunist şi nici nu s-a aflat în relaţii de adversitate cu Securitatea, astfel încât nu se poate reţine infracţiunea de tratamente neomenoase în sarcina ofiţerilor care l-au anchetat.
Instanţa supremă a dat publicităţii joi motivele pentru care foştii ofiţeri de Securitate Marin Pîrvulescu şi Vasile Hodiş, acuzaţi că l-au torturat pe disidentul Gheorghe Ursu, au fost achitaţi pentru săvârşirea infracţiunii de tratamente neomenoase.
În documentul instanţei se arată că infracţiunea de tratamente neomenoase nu are un subiect pasiv calificat, totuşi sfera acestuia este determinată prin lege (art.358 din Codul penal), respectiv răniţii, bolnavii, membrii personalului civil sanitar sau al Crucii Roşii ori al organizaţiilor asimilate acesteia, naufragiaţii, prizonierii de război şi, în general, orice alte persoane căzută sub puterea adversarului.
Dintre toate categoriile prevăzute de lege, Gheorghe Ursu s-ar putea încadra doar în categoria persoanelor căzute sub puterea adversarului, însă judecătorii susţin că nu există probe în acest sens.
Concret, arată instanţa, în anul 1985, Gheorghe Ursu era inginer în cadrul Institutului de Cercetări şi Proiectare pentru Sistematizare Locuinţe şi Gospodărire Comunală Bucureşti şi, anterior acestui an, el s-a bucurat de libertate de mişcare, călătorind de nenumărate ori în Occident.
De asemenea, în anul 1983, fiica lui a plecat definitiv România şi s-a stabilit în Statele Unite ale Americii, iar la sfârşitul anului 1984 Gheorghe Ursu a obţinut viză de a călători în SUA pentru a se întâlni cu fiica sa.
„Or, este de notorietate faptul că, în regimul comunist, orice deplasare în afara ţării, în scop turistic, era un adevărat privilegiu de care nu se puteau bucura decât anumite persoane şi sub un control strict din partea organelor de securitate. Pentru a se acorda permisiunea de a călători în afara lagărului comunist, organele de Securitate efectuau investigaţii speciale cu privire la persoana solicitantă, vizând riscul de a rămâne în străinătate. Victimei i s-a acordat această permisiune, chiar în condiţiile în care avea rude şi cunoştinţe în Elveţia, Argentina, Australia, Israel, R.F. Germania, Anglia, astfel cum rezultă din materialele existente la dosarul cauzei, nefiind identificate aspecte deosebite în comportamentul şi conduita acesteia. La întoarcerea în ţară, victima redacta câte o notă despre călătoria efectuată, persoanele cu care s-a întâlnit, discuţiile purtate etc. Aşadar, până la momentul identificării jurnalului nu au rezultat suspiciuni care să determine neacordarea de către organele de Securitate a permisiunii de a pleca în scop turistic în străinătate, deşi se cunoştea că nu era tocmai un simpatizant al conducerii de stat şi partid”, arată magistraţii.
Pe de altă parte, judecătorii recunosc că Gheorghe Ursu avea, „ca de altfel mulţi români în aceeaşi perioadă”, serioase nemulţumiri faţă de politica şi conducerea de stat şi de partid, pe care şi le-a manifestat în jurnalul său intim, prin materialele transmise la postul de radio Europa Liberă, precum şi la locul de muncă, verbal şi prin afişarea unor citate, însă nu au atras atenţia organelor de Securitate până la momentul în care a fost găsit jurnalul său intim.
„Nici măcar jurnalul şi celelalte acţiuni desfăşurate de victimă şi identificate de organele de Securitate nu au fost suficiente pentru a antrena răspunderea acestuia pentru comiterea vreuneia dintre infracţiunile contra orânduirii socialiste sau pentru arestarea sa preventivă. Astfel, după identificarea jurnalului, în perioada ianuarie-mai 1985, victima (Gheorghe Ursu, n.r.) nu a fost cercetată, în stare de libertate, de către organele de securitate ale Statului pentru infracţiunea de propagandă împotriva orânduirii socialiste (…) La data de 03.08.1985, victima a fost avertizată la locul său de muncă, în prezenţa mai multor persoane din conducerea institutului, ocazie cu care a recunoscut faptele şi s-a angajat ca în viitor să nu mai comită nicio faptă de natură să lezeze interesele statului, precizând că este conştient că dacă în viitor va mai proceda în acest fel poate fi tras chiar şi la răspundere penală şi a mulţumit organelor de stat pentru clemenţa de care au dat dovadă în cazul său, fiindu-i luat un angajament scris. Prin referatul din data de 14.08.1985 întocmit de inculpatul (…), s-a propus neînceperea urmăririi penale, în cauza privind pe Gheorghe Ursu, pentru infracţiunea de propagandă împotriva orânduirii socialiste”, se arată în motivarea instanţei.
Ulterior, autorităţile comuniste au decis arestarea lui Gheorghe Ursu pentru deţinere şi operaţiuni ilegale cu mijloace de plată străine.
„În acest context, Înalta Curte reţine că victima nu a fost un opozant al regimului comunist şi nu s-a aflat în relaţii de adversitate cu organele de Securitate ale statului, atât timp cât opiniile sale şi dezacordul faţă de politica şi conducerea de stat nu au fost făcute publice, nu a ajuns la cunoştinţa publicului larg pe vreo altă cale şi nu au produs vreo consecinţă în realitatea exterioară (nu au fost de natură a propaga idei şi concepţii ostile ori de a instiga la acţiuni împotriva orânduirii socialiste). Astfel, victima nu şi-a manifestat public dezacordul faţă de politica şi conducerea de stat şi partid, astfel încât să devină o persoană periculoasă pentru securitatea statului, din cauza posibilităţii de influenţare a opiniei publice şi de instigare a populaţiei împotriva conducerii de stat şi partid. Opiniile şi nemulţumirile sale au fost exprimate fie în jurnalul său intim, dar nu a fost făcut public, fie prin materialele transmise la postul de radio Europa Liberă, dar nu a fost menţionat numele său, fie prin păreri exprimate la locul de muncă, dar care nu au fost în măsură să atragă atenţia organelor de Securitate, fiind arestat şi deţinut pentru infracţiuni de drept comun (infracţiunea de operaţiuni interzise cu mijloace de plată străine)”, este opinia judecătorilor.
Magistraţii consideră că Gheorghe Ursu nu se afla în opoziţie faţă de puterea comunistă, astfel încât nu poate fi considerat ca fiind o „persoană căzută sub puterea adversarului”, atât timp cât opiniile sale despre regimul comunist şi conducerea de stat şi de partid nu au fost făcute publice.
În consecinţă, Înalta Curte constată că fapta pentru care foştii ofiţeri de Securitate Marin Pîrvulescu şi Vasile Hodiş au fost trimişi în judecată nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tratamente neomenoase şi a dispus achitarea lor.
Gheorghe Ursu, inginer de construcţii, poet şi scriitor, a fost cercetat de Securitate în anii ’80, după ce a trimis scrisori către „Europa Liberă” şi pentru că ţinea un jurnal în care nota ororile conducerii comuniste.
Procurorii susţin că, în perioada ianuarie – noiembrie 1985, inginerul disident Gheorghe Ursu a făcut obiectul urmăririi informative şi judiciare pentru acte sau fapte considerate ostile regimului comunist, fiind arestat la 21 septembrie 1985. A murit pe 17 noiembrie 1985.
Procurorii militari au stabilit că Marin Pârvulescu şi Vasile Hodiş au exercitat acţiuni represive şi sistematice (filaj, urmărire informativă, percheziţii, audieri sistematice, acte de violenţă fizică şi psihică) asupra lui Gheorghe Ursu, acţiuni care „au avut ca urmare producerea de suferinţe fizice sau psihice grave şi au fost de natură să îi aducă o atingere gravă a drepturilor şi libertăţilor fundamentale, în principal a dreptului la viaţă”.
Fiul disidentului, Andrei Ursu, susţine că Mihai Pîrvulescu a fost cel care l-a anchetat mai întâi în stare de libertate pe Gheorghe Ursu. Pentru că acesta din urmă a refuzat să îşi denunţe prietenii, printre care cunoscuţii scriitori Nina Cassian, Geo Bogza, Radu Cosaşu, Securitatea a hotărât „continuarea cercetărilor sub stare de arest”, „urmând ca în cercetări să se clarifice şi natura relaţiilor” cu aceştia.
Pentru a încerca să evite un caz de persecuţie politică ce ar fi fost neprielnic pe plan internaţional regimului Ceauşescu, Securitatea i-a înscenat lui Gheorghe Ursu un caz de drept comun pentru posesia a 17 dolari, pentru care l-a arestat pe 21 septembrie 1985. A fost închis într-o celulă cu doi deţinuţi de drept comun, Marian Clită şi Gheorghe Radu, care au primit ordin de la securişti să exercite acte de violenţă asupra lui.
Justitia este oarba ! Foarte corect , dar…. nu este si surda, mai ales in Romania!
E plin de minciuni securiste pe aici in dorinta de-a crea un fals oponent. Ursu a ajuns in vizorul securitatii pentru ca a fost turnat de doua colege de serviciu, doua toape, ca avea un jurnal de viata persomala la birou si ceva de ordinul a $10 valuta !!! Securitatea desteapta, inima partidului, care bate, bate, bate, dupa ce a anihilat orice oponenta, s-a trezit cu o tara inerta, anormala, exceptie in toata lumea, asa ca, in preajma schimbarii hotarata in vara lui 1989 la Malta si dupa, s-a vazut nevoita sa fabrice o dizidenta de carton. Pacat ca, Ursu era un om remarcabil, neinvins si a fost transformat intr-o victima, iar primul mistificator a fost propriul fiu, probabil din interese obscure, sa nu-l banuiesc de mai mult. Vad ca nu se mai vorbeste de aia doi colegi de celula, detinuti de drept comun „pusi” sa-l chinuie pana la moarte. Dar poate ca s-a ajuns la concluzia ca drumul initial era unul inchis si s-a luat pe alt drum si mai inchis in care Tudor Postelnicu, seful militiei si a securitatii, probabil nicio legatura cu cazul, o canalie cu chip de om, a ajuns sa fie victimizat. Oricum, asta a trait linistit pana in 2017, inca 22 de ani dupa. Uite asa s-a folosit presa la spalarea securistilor si a turnatorilor. Tot procesul a fost o batjocora la adresa lui Ursu, dupa mine si pentru memoria lui, bine ca n-a castigat. De restul, nu va agitati atata, am inteles ca se ocupa Inexistentul, care nu doarme !
RUȘINE JUSTIȚIEI ROMANE
Revin cu acelasi comentariu, intr-o tara normala procurorii ar fi trasi la raspundere, pentru ca au intocmit un rechizitoriu care a picat in instanta. E interesant cum vina este transmisa asupra judecatorilor, iar nimeni, dar nimeni nu analizeaza rechizitoriul. Tastez si incet, da de publicati opinia.
Multi „patrioti” au fost si sunt complice la tot ce se intampla in Ro.De la crimele din comunism cu concursul vecinilor, prietenilor,colegilor de servici. Toti stiau ce se intampla cu cei care se opuneau regimului.Stiau ca vor fi batuti, umiliti sau ucisi.Cu toate acestea,tot si-au tradat colegii si prietenii,tot au ciripit la securitate stiind ca ai lor amici vor fi ucisi .Si azi, azilele de batrani,vecinii stiu ce se intampla in acele azile,dar tac.Sunt partasi la ce li se intampla .O tara de ipocriti.Dar care ne spun poezii despre parinti si bunici.Ne spun ei cat de ospitalieri si buni sunt romanii.Drept credinciosi . Multi de asta voteaza PSD,sa nu se simta vinovati de ceea ce au facut in ceausism.
@poporul securist – atunci cand il omori pe unul in chinuri prin torturi si represalii sadice tipice pentru psihopatii securisti comunisti din cauza opozitiei fata de ideologia ta totalitara si inumana, se numeste exact asa : crima impotriva umanitatii pentru ca asta este. Tortura si teroarea in scop politicoideologic cu sau fara moartea victimei(lor) constituie crima impotriva umanitatii. Mai mult decat atat comunismul in sine este o crima contra umanitatii deoarece forteaza fiinta umana sa traiasca sa se comporte si sa se manifeste contra naturii sale umane prin chinuri oribile amenintari si groaza.
Niciun faptas nu astat in puscarie pentru crima asta iar justitia nu are dreptate fiind vadit corupta imorala partinitoare in favoarea tortionarilor celui mai odios regim din istoria omenirii, profund injusta si deci NULA. Ceea ce insemana ca trebuie sa ne facem dreptate singuri adica trebuie practicata pe scara larga si in mod sustinut cu un nivel de teroare semnificativ mai mare RAZBUNAREA contra securistilor, judecatorilor si procurorilor si a oricaror afiliati ai regimului comunist ca si a rudelor si afinilor acestora care au trait si profitat de pe urma lor.
Ia zi bai ministrule al „adevarului” securist : ce grad avea matusa?
@ oponent „popalaii” de la catolicul „papa” , poate. Dumnezeu e Dumnezeu si e Omniprezent indiferent ce crezi tu sau preotii care Il/pretind ca Il slujesc.
@ Ministerul Adevărului ce grad avea matusa?
Atunci cand nedreptatea este evidenta ca in cazul asta , da ne pricepem si inca foarte bine! Se vede cu ochiul liber ca judecatorii i-au aparat pe tortionari si implicit au legitimat tortura si teroarea comunista! Cine credeti ca erau teroristii la Revolutie – exact astia securistii. Daca nu era armata cu sprijin gorbaciovist si sa-i puna cu botul pe labe eram azi varianta europeana a Coreeii de Nord.
Asa-i romanul ! Se pricepe la justitie, la fotbal la….orice.
cum sa nu te mandresti tu ca rroman cand ai o asa Inalta Curte de Castrare a Justitiei…