Ordinul Arhitecților din România a prezentat de curând „Raportul pentru București 2018“, un document programatic privitor la situația prezentă, dar și la viitorul apropiat al Capitalei României. Deosebit de amplu, documentul oficial, întocmit de specialiști, ajunge, printre altele, și la o concluzie deosebit de neplăcută pentru edilii municipalității: „Calitatea arhitecturii în București nu atinge standardele cuvenite unei capitale“.
Raportul întocmit de specialiștii Ordinului Arhitecților din România pune în discuție o serie de probleme specifice Capitalei, pe care le împarte în șase capitole: dezvoltare urbană, spațiu public, locuire și comunitate, patrimoniu și identitate, guvernanță şi calitatea arhitecturii. La finalul analizei lor, realizatorii acestui document ajung la o concluzie deosebit de neplăcută: „Bucureștiul exportă arhitecți, dar nu și arhitectură“. Din păcate, la fel se petrec lucrurile în multe alte domenii, în care de ani buni România, în lipsa unei economii cu adevărat competitive, exportă forță de muncă supercalificată.
Colaborare ineficientă
Format din reprezentanți de elită ai acestei profesiuni, membrii Ordinului Arhitecților nu au nicio subordonare politică, astfel încât n-au niciun motiv să cânte în struna niciunei instituții oficiale. Bineînțeles că, pentru întocmirea acestui raport, specialiștii au colaborat și cu Primăria Generală București (PMB). Un document similar a fost elaborat și în cursul anului 2016, dar de atunci până acum situația s-a agravat în mod constant. Fapt consemnat chiar de către Ordinul Arhitecților: „După o condamnare (este vorba despre fostul primar general Sorin Oprescu), două interimate și o campanie electorală pentru primarul nou-ales în 2016, comunicarea a fost și mai dificilă. Prin lipsa de răspuns a PMB la corespondența inițiată de noi timp de 1 an și 8 luni, nu s-au clarificat probleme strict profesionale de interes general pentru București. Situația a căpătat un caracter anormal de criză, cu atât mai mult cu cât ambele instituții au ca scop servirea interesului public, iar colaborarea nu este o opțiune, ci o necesitate“. Inițial, interfața dintre cele două instituții a fost asigurată de Instituția Arhitectului-Șef al Capitalei, dar după cum afirmă Ordinul Arhitecților, „evenimentele au evoluat defavorabil pentru încheierea acestui parteneriat prin eliberarea din funcție a arhitectului-șef. Faptul în sine a încetinit, dar nu a oprit colaborarea între aceste două instituții de interes public, datorită unui proces cu caracter metabolic desfășurat zi de zi între membrii celor două instituții și care nu poate fi, în realitate, oprit (cereri de avize, autorizații de construire, documentații de urbanism etc.). Din acest motiv, comunicarea oficială a fost înlocuită parțial și treptat cu o comunicare informală folositoare pentru ambele instituții, dar insuficient de structurată, ca să poată genera un anumit tip de conținut (cu date, statistici și informații) așteptat pentru întocmirea Raportului. Rămâne ca viitorul să parcurgă pașii necesari pentru ca următoarea ediție a Raportului pentru București să beneficieze de transparența și cooperarea firească“.
Bani ar fi…
În cuprinsul „Raportului pentru București 2018“, Ordinul Arhitecților menționează că integrarea României în UE ar fi avut șanse mari să ridice Bucureștiul la un nivel apropiat de marile capitalele europene. Din păcate, nu s-a întâmplat așa. În ciuda faptului că aici se află atât sediile puterii centrale, de la Președinție și Parlament la Guvern și ministere, cărora li se adaugă principalele instituții naționale, Bucureștiul a fost lipsit de atenția cuvenită unei capitale de stat european membru UE. Iar asta, în ciuda faptului că administrația locală de aici are cel mai mare buget din România. În plus, mereu invocata lipsă de fonduri nu prea este valabilă: la jumătatea exercițiului financiar 2014-2020, în anul 2017 România a atras, prin Programul Operațional Regional, doar 0,37 % din cele circa 23 miliarde euro, fonduri europene nerambursabile disponibile. În ceea ce privește situația acestor fonduri pentru București, datele concrete nu sunt cunoscute. În lipsa acestor fonduri nerambursabile, Bucureștiul nu poate susține, decât cu foarte mare greutate, cheltuielile de dezvoltare și gestiune urbană.
… dar sunt cheltuiți aiurea
Raportul întocmit de Ordinul Arhitecților din România menționează că, în cursul anului 2017, bugetul local alocat dezvoltării a fost consumat exclusiv de licitații și încredințări directe, deseori fără o fundamentare a necesității acestora sau a monitorizării calității rezultatelor. De asemenea, Primăria Generală nu a organizat niciun concurs de arhitectură sau urbanism și nicio dezbatere publică reală, așa cum se practică în țările UE. Iar asta, în ciuda faptului că există foarte multe subiecte care ar putea fi luate în seamă. Subiecte despre care s-a tot vorbit „pe la colțuri“:
– realizarea unui aeroport în sudul Capitalei;
– realizarea unei gări la standarde internaționale. La un moment dat, s-a vorbit atât despre extinderea Gării de Nord, cât și despre transformarea ei într-un mare muzeu și înlocuirea cu o alta mai modernă. Ambele variante au rămas, însă doar în faza de proiecte discutate pe te miri unde, dar fără cu vreuna să fie cu adevărat adoptată;
– realizarea unor noi magistrale de metrou, inclusiv una către Aeroportul Internațional Otopeni. Pentru ca Bucureștiul să devină cu adevărat o capitală europeană este nevoie de o racordare cu mult mai eficientă prin intermediul unor noi autostrăzi, căi ferate internaționale și prin transporturi aeriene mult mai extinse. Din păcate, în ciuda faptului că aproape toți primarii Capitalei din ultimele trei decenii au promis că se vor ocupa de câteva proiecte importante precum deschiderea accesului spre canalul Dunăre – Mare ‘a Neagră ori accesul spre culoarele paneuropene IV (Dresda – Istanbul) și IX (Helsinki – Odessa), soluțiile au fost amânate… până s-a cam uitat de ele. Centura Bucureștiului este doar unul dintre aceste proiecte lăsate de izbeliște. Peste toate acestea, lipsa de transparență, dar și performanțele scăzute ale administrației municipale în tot ceea ce privește cheltuirea fondurilor europene deja atrase le-au ridicat grave semne de întrebare tuturor finanțatorilor din cadrul Uniunii Europene.
Planuri încâlcite
Este evident pentru toată lumea că Bucureștiul se dezvoltă practic de la o zi la alta. Partea proastă este că nu se dezvoltă pe baza unui Plan Urbanistic General (PUG) coerent, actualizat și flexibil. Raportul întocmit de către specialiștii din Ordinul Arhitecților menționează că planul de acum este realizat în cursul anului 2000. Încă de la început se știa că termenul său de valabilitate era de numai zece ani, interval în cursul căruia Primăria Capitalei trebuia să pregătească următorul PUG. Pregătirea acestuia a început cu o întârziere de doi ani, în 2012. În octombrie 2014, elaboratorul PUG care a activat sub coordonarea Universității de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu“ a predat municipalității studiile de fundamentare ale primei etape de elaborare. În decembrie 2015, primarul interimar al Bucureștiului, Răzvan Sava, declara că noul PUG se află încă în prima dintre cele patru faze, principala cauză a întârzierii reprezentând-o, la momentul respectiv, absența datelor urbane deținute de sectoarele Capitalei, instituții și furnizori de utilități. În februarie 2017, Comisia Tehnică de Amenajare a Teritoriului și Urbanism a revăzut prima etapă a PUG. Primarul Capitalei, Gabriela Firea, a declarat necesară finalizarea acestuia până la sfârșitul anului, pentru a putea fi prezentat atât instituțiilor, cât și mediului de afaceri și publicului. Simultan, Gabriela Firea a prezentat și intenția de a elabora o Lege a Capitalei pentru reorganizarea administrativă. Cel mai recent termen până la care a fost prelungit PUG 2000 este 30 decembrie 2018. Amânarea și lipsa consultărilor publice demonstrează că, de fapt, nu există niciun interes pentru acel PUG. Dar și că este mai convenabil să nu se facă nimic. În acest timp, creșterea urbană neplanificată continuă prin investiții imobiliare private, necontrolate și fără o viziune coerentă. Astfel că decalajul și întârzierea planificării generează o dezvoltare urbană inflexibilă, cu viziune pe termen scurt și vulnerabilă la presiunile imobiliare private, fără o analiză a impactului intervențiilor asupra orașului pe termen lung și fără o monitorizare a efectelor. Mai mult decât atât, Ordinul Arhitecților mai avertizează că, astăzi, urbanismul Capitalei a devenit o „colecție“ de situații litigioase și ilegale care necesită o corecție bine planificată, care să contribuie la rezolvarea problemelor. Creșterea viitoare a Bucureștiului fără un PUG actualizat și asumat de administrația locală reduce șansele ca Bucureștiul să devină un oraș capabil să atragă investiții stabile și benefice.
Case proaste, dar scumpe
„Raportul pentru București 2018“ atrage atenția și asupra unui alt fenomen edilitar deosebit de periculos: ansamblurile „rezidențiale“ construite dincolo de „granița“ oficială a Capitalei. Concret, Ordinul Arhitecților menționează: „Mirajul noilor ansambluri rezidențiale de la periferia Bucureștiului, ca alternative de lux la cutiile de chibrit din cartierele dormitor, a luat locuitorii cu asalt. Dezvoltatorii imobiliari au profitat de dorința bucureștenilor de a avea aer curat și vilă la preț de apartament, făcând din aceasta dorință sloganul anilor 2000-2010. Așa s-au ars etape în extinderea planificată a orașului către periferii, pentru că ritmul de creștere a noilor ansambluri rezidențiale de blocuri de vile individuale (construite în regie proprie sau fără autorizație de construcție) a fost mult mai mare decât puterea sau voința administrativă a autorităților locale ale județului Ilfov, cel mai mare furnizor de vile și cartiere rezidențiale. Arhitectura acelor ansambluri este realizată sub criteriile de calitate, prețul scăzut de execuție generală (între 500 şi 800 euro/mp, conform analizelor financiare, cu terenul inclus) fiind dat de materiale și finisaje slabe, compartimentări interioare subțiri care nu durează și care, pe termen lung, vor necesita lucrări de întreținere pe care nu se știe cine le va suporta. Spațiile de locuit sunt în general înghesuite, cu suprafețe mici, bucătării lipsite de ventilație naturală sau fără lumină. În schimb, la vânzare prețurile medii variază între 1.400 şi 2.000 euro/mp, diferența fiind câștigul dezvoltatorului. Ansamblurile sunt realizate cu centre comerciale proprii, încercând să ofere facilitățile unui mediu urban activ. Formarea unor comunități este însă un fenomen foarte complex, care cere conlucrarea mai multor aspecte urbane, în caz contrar riscându-se creerea unor mentalități de grupuri închise, segregaționiste“. Cu acest fenomen s-au confruntat și alte capitale europene care s-au dezvoltat către periferii. Acolo, inelului central i se acordă rangul de „centru vechi“, deosebit de important pentru centrele de afaceri, precum și pentru turism. Spre exemplu, la Viena sau Berlin nu se poate obține o autorizație de construcție dacă infrastructura nu este creată anterior. Este vorba despre drumuri asfaltate, curent electric, gaze, canalizare, Internet și cablu TV. La noi, lucrurile au mers exact pe dos, iar lipsa acestor utilități i-a făcut pe bucureșteni să părăsească zonele rezidențiale de la periferia Capitalei și să revină în oraș. Este vorba despre zonele Domnești – Prelungirea Ghencea, Militari, Bragadiru sau Popești Leordeni, unde lipsa mijloacelor de transport în comun provoacă deja un blocaj: pentru a ajunge la timp la locul de muncă din oraș, oamenii trebuie să plece de acasă cu circa două ore înainte. Specialiștii din Ordinul Arhitecților apreciază că această situație nu se poate prelungi la nesfârșit, iar pe termen lung, tendința va fi cea de părăsire a acestor zone, ceea ce va duce la depopularea unor cartiere întregi. Este vizată mai ales zona de vest, unde deschiderea metroului din Drumul Taberei pare a fi un eveniment din ce în ce mai îndepărtat.
Patrimoniu lăsat de izbeliște
Clădirile vechi, cu valoare de patrimoniu, sunt cele care dau farmec Bucureștiului și-l fac să-și merite rangul de „Micul Paris“. În cursul anului 2015, Primăria Capitalei anunța că a inventariat, doar în centrul Bucureștiului, 2.208 astfel de clădiri vechi ce sunt deja degradate. Din păcate, chiar și acestea sunt tratate cu indiferență de autoritățile locale. „Raportul pentru București 2018“ pune în discuție și acest aspect. „În zonele istorice valoroase ale Bucureștiului se manifestă un comportament ilogic, cu efecte economice, culturale și identitare defavorabile: pe de o parte, se afirmă valoarea patrimoniului (lege organică, declarații, emisiuni mediatizate etc.), pe de altă parte, acțiunile reale în teren conduc la demolări abuzive și distrugeri nejustificate, fără reacție cu efect din partea administrației. Dublul limbaj are efecte dezastruoase la nivelul locuitorilor, care își pierd încrederea în instituțiile administrației publice. Centrul istoric decade progresiv, accelerat, atât ca substanță materială, cât și ca semnificație în conștiința bucureștenilor. Capitala înregistrează pierderi nejustificate și ireversibile. Într-o competiție cu capitalele europene, Bucureștiul își pierde treptat prestigiul“. Iar în această privință, nici nu mai este nevoie de avizul specialiștilor: periodic aflăm că o altă clădire cu valoare de patrimoniu a fost distrusă definitiv; Moara lui Assan, Vila Miclescu de pe Bulevardul Kiseleff ori Vila George A. Solacolu sunt doar câteva dintre ele“. Raportul întocmit de Ordinul Arhitecților atrage atenția și asupra modului haotic în care este tratată zestrea edilitară a Capitalei, atât cea veche, cât și cea care este construită în ultimii ani: „Majoritatea clădirilor noi sunt în afara contextului, în timp ce clădirile vechi sunt neglijate sau modificate neprofesional și deseori abuziv. Țesutul urban își pierde calitățile necesare pentru a deveni sustenabil în economia de piață și a turismului. Atât «Bulina Roșie», cât și abandonul speculativ al clădirilor au permis ca, sub mirajul marilor investițiilor urbanistice, Bucureștiul să-și neglijeze patrimoniul și identitatea. Administrația locală continuă să permită demolări totale sau parțiale de clădiri istorice, pentru înlocuirea lor cu niște construcții supradimensionate amplasate pe străzi mici cu gabarit subdimensionat“.
Iar aceste informații dramatice nu sunt numai opiniile unor specialiști care vorbesc doar ca să se afle în treabă. În anul 2016, World Monuments Fund, una dintre cele mai prestigioase asociații mondiale din domeniul cultural, a nominalizat Bucureștiul pe lista „celor 50 cele mai periclitate centre istorice din lume“. Iar de atunci până acum, în loc să se îmbunătățească, situația a devenit chiar și mai dramatică: anul acesta deputatul PSD Florin Iordache a înaintat o propunere legislativă conform căreia intervenția neautorizată asupra clădirilor monument istoric nu va mai fi considerată infracțiune, ci doar o simplă contravenție.
Ce-i de făcut în această situație? Nu ne rămâne decât să sperăm că această liberalizare a constrângerilor arhitectonice nu va „îmbogăți“ „Micul Paris“ cu niște edificii „monumentale“ împodobite cu turnulețe croite din tablă lucioasă.
Felicitari, Cotidianul!
O poza super relevanta!!!
Felicitari!
Si sa nu uitam strazile si trotoarele ingustate si facute niste ulite de sat, cu bancute la la poarta. Negoitii si mafiotii lor sprijiniti de prostii lor, hulpavi si nesimtiti au transformat o capitala de secol 20 intr-o adunatura de maghernite si stazi murdare si inguste. Asta merita un popor care le stie pe toate, dar nu si sa aleaga valoarea de gunoi. PS: de poluarea endemica nu vorbeste NIMENI. Doar murim in tacere, ca niste sclavi.
Ceea ce prestigiosul Ordin al Arhitectilor omite sa mentioneze este ca pe toate acele cladiri noi de proasta calitate si-au pus stampila tot niste arhitecti. Adica o parte din responsabilitate o poarta chiar membrii acestei distinse si minunate bresle. Nu stiu daca reprezentanți de elită ai acestei profesiuni, dar arhitecti erau sigur, pentru ca nu ai cum sa ridici o cladire in Bucuresti fara avize si un arhitect. Desigur genul aceste de rapoarte sunt materiale foarte „captivante” de citit la facultate studentilor idealisti care cred ca vor lucra intr-o lume a regulilor respectate si a corectitudinii si profesionalismului. Suna frumos – din pacate realitatea este un pic mai complexa decat in acest raport. Acest raport mentioneaza si cati arhitecti au refuzat constructii din acestea de proasta calitate? Sau banii sunt bine primiti? 🙂
Total de acord cu acest comentariu: exact la acest lucru ma gandeam si eu si, din cate stiu, apartenenra la „Ordinul arhitectilor” este daca nu obligatorie, este cel putin un „must” pentru un arhitect care se respecta. Atunci cand cocalarul investitor si smecherul anteprenor pluseaza cu plicul pentru „domnu arhitect” acesta inchide ochii si da verde unor monstruozitati arhitecturale! Am trait multi ani cu ideea ca arhitectii sunt o categorie deosebita de intelectuali, selecti, ca si doctorii si universitarii, in final mi-am dat seama ca sunt si ei oameni, au nevoi si vor sa traiasca bine, ca doar o viata au! Abordarea din raport este ca atunci cand comisia de arbitraj, care deleaga arbitrii, se plange ca acestia iau decizii proaste. Pai daca nu dansii, arhitectii intre ei, nu pot sa opreasca cocalareala din Bucuresti, asteptati ca „trandafir de la Moldova” sa faca asta ??? He he!
AMIN – AI DREPTATE CAT CUPRINDE ! EI AU DAT APROBARI SI TOT EI FA PE NEBUNII !
Imi pare ca arhitectii au dreptate , dar ne fiind specialist in arhitectura , ma marginesc sa o intreb pe d-na primar , cand centrul vechi al capitalei va fi reabilitat si-i va fi redat farmecul de pe vremea strabunicilor nostrii ? Trebuie sa existe o solutie de ai obliga pe actualii proprietari sa faca ceva , cu ruinele acelea, care sunt un pericol potential , pentru trecatori . Sa ne pazeasca D-zeu de un cutremur major ! Cine va raspunde atunci ca nu s-a ocupat de siguranta fizica a locuitorilor capitalei ? Stim raspunsul : NIMENI !
Acum au vazut si Pieleanu si Chiriac (care il invita periodic pa primarul Tudorache la interviurile dcnews) blocurile dintre case aparute in cartierul Chitila! Drept e ca procurorii astia ai DNA sun la fel de prosti ca Bodu care nu stia sa scoata TVA-ul. Doar matematica de Gimnaziu iti trebuie sa observi ca nu sunt respectate reglementarile urbanistice. Modifica PUG, PUZ, PUD cum vor banditii aia din primarii pentru ca ori procurorii sunt analfabeti functional ori sunt de mana la furat cu primarii!
Lipsesc parcarile. Dar pe toate terenurile eliberate de sub vechile platforme industriale ale Capitalei s-au facut blocuri de locuit tot inghesuite, cladiri de birouri si mall-uri. Un exemplu este dat de terenurile din spatele Ministerului de Justitie care puteau fi folosite de parcari. Chiar, private find, primaria si guvernul le puteau achizitiona. Aici nu mai sunt trotuare pentru pietoni si sunt parcate pe 2-3 randuri, iar cetatenii merg pe carosabil. Chiar daca nu sunt un PUG si PUZ-uri actualizate, primaria generala si de sector au gestionat aceste terenuri dupa cine a dat mai mult.Acum se plang ca traficul este infernal si nu sunt parcari. Vina le apartine in totalitate.
SO arhitectul sef la Bucurestiului ce trebaba avaea in fara nsa ia leafa?