Bun-venit în Emiratul Islamic al Moldovei!

Scandalul delegației talibane nu începe la Aeroportul Chișinău, ci în tăcerea instituțiilor moldovenești. Cetățenii au aflat de la presa afgană că o delegație la nivel înalt a Ministerului Agriculturii controlat de talibani urma să stea în Republica Moldova între 2 și 7 august. Relatarea vorbea despre o invitație oficială a Ministerului Agriculturii de la Chișinău, despre cooperare bilaterală și despre întâlniri cu omologi moldoveni în domeniul cercetării, protecției plantelor și tehnologiilor agricole.

La Chișinău, nimic. Niciun anunț preventiv, nicio agendă, nicio explicație despre statutul vizitatorilor. Abia după ce informația a venit din Kabul, Ministerul de Externe a confirmat că delegații primiseră vize. MAE a prezentat însă o versiune diferită, și anume că deplasarea ar fi pornit din discuții ale unor producători agricoli locali privind posibile exporturi umanitare către Afganistan, iar autoritățile moldovenești nu ar urma să aibă întrevederi oficiale cu delegația.

Cele două variante nu pot rămâne suspendate în aer. Kabulul descrie o vizită oficială, Chișinăul o reduce la contacte comerciale cu miză umanitară. Executivul cercetează acum o procedură pe care propriile instituții trebuiau să o implementeze înainte ca delegația talibană să urce în avion. Rămâne să vedem și ruta folosită și statele traversate.

Cine a invitat și cine a verificat?

Presa afgană a vorbit de adjunctul ministrului Sadr Azam Usmani, consilierul Gul Hazrat Hammad și cercetătorul Mohammad Rafi Bawari. Deocamdată, nu există indicii publice că vreunul dintre cei trei ar fi sancționat individual. MAE moldovean afirmă explicit că delegația nu este vizată de sancțiuni internaționale, iar numele comunicate nu apar pe lista ONU aferentă regimului de sancțiuni 1988, actualizată la 30 iulie 2026. Lista impune înghețarea activelor, interdicția de călătorie și embargoul asupra armelor.
Avem un caz grav de opacitate administrativă și confuzie diplomatică. Cine a semnat invitația? Ce instituție a justificat vizele? Cine a verificat identitatea, funcțiile și traseul delegaților? A fost consultat Serviciul de Informații și Securitate? Care este programul lor real și cu cine urmează să se întâlnească?
Comerțul cu produse alimentare către o populație aflată în insecuritate alimentară poate fi legitim. Contactele tehnice cu regim de facto nu echivalează automat cu recunoașterea lor. Dar tocmai sensibilitatea interlocutorului cere reguli stricte, coordonare interinstituțională și transparență. Altfel, o vizită prezentată la Chișinău drept inițiativă comercială devine, în propaganda talibană, o dovadă de acceptare internațională.

Dosar sensibil

Momentul este prost ales Republica Moldova a deschis, la 14 iulie, negocierile cu UE asupra clusterului privind relațiile externe. Acesta include alinierea la politica externă și de securitate a UE și la sancțiuni. Chișinăul cere să fie tratat drept partener previzibil, dar nu poate explica cine invită reprezentanți ai unei guvernări pe care declară că nu o recunoaște.
Episodul nu trebuie umflat până la acuzația de recunoaștere diplomatică a talibanilor. O viză sau o discuție comercială nu produc un asemenea efect juridic. Dar politic, imaginea contează. Pentru regimul de la Kabul, formula vizită oficială în Moldova valorează propagandistic mai mult decât precizările ulterioare.

Guvernul trebuie să publice cronologia. Vorbim de inițiatorii contactului, invitația, temeiul vizelor, instituțiile care au făcut verificările, programul delegației și concluziile anchetei interne. Nu sunt detalii birocratice, ci probele că statul își controlează politica externă.
Adevăratul scandal este că explicația a venit după intrarea delegației și numai după anunțul Kabulului. Un guvern care lasă o administrație nerecunoscută să spună prima poveste pierde controlul asupra realității publice. Talibanii nu au primit recunoaștere oficială la Chișinău. Au primit însă, gratuit, aparența ei, construită din tăcerea autorităților.