Fizicienii spun că dacă ar fi posibilă călătoria în timp, mai ales din viitor spre prezent s-ar desfășura. Ipoteza lor este că în viitor e (a fost) „loc” destul pentru evoluții tehnologice speciale, dar mai ales pentru evoluții spirituale. În fond, astfel de călătorii nu pot fi mai ales deplasări de materie, ci în primul rând deplasări de stări de spirit.
Cei care au imaginația mai puțin rușinată de faptele poetice susțin că de multă vreme astfel de călătorii în prezentul nostru au loc și dau exemplu o entitate foarte evoluată din viitor care vine pe Pământ și se încorporează în acea substanță prin care fluturele mascul fertilizează producția de ouă a fluturelui femelă.
Sunt savanți care vorbesc despre prezența unor entități din viitor în veninul de albină, care ar reprezenta o manifestare a cunoașterii spiritului vitalității la care noi, oamenii, vom avea acces abia peste doi eoni, așadar după două cicluri apocaliptice din viitorul nostru.
Dar cel mai ușor de înțeles, pentru noi, în acest stadiu de evoluție ar fi prezența din viitor care se manifestă în embrionul uman în ziua a 21-a de după concepție, când începe să palpite inima fătului.
Antroposofii spun că atunci, în ziua aceea, se încorporează în sângele embrionului ceea ce mai târziu are a fi numit sinele nostru, un fel de înger, care a avut propriul său trecut evoluționar și trece acum prin propriul său viitor evoluționar.
Când însă noi conștientizăm sinele nostru, nu putem aduce în conștiență decât partea acestui sine care acționează în prezentul uman și, în orice caz, nu avem conștiență cu privire la „debarcarea” lui în ziua a 21-a, când se încorporează în circuitul sangvin al embrionului.
Se pare că „extratereștrii” aceștia sunt mai numeroși pe „șantierul” fiziologic care este splina noastră, unde participă la elaborarea unor forme de „venin” care joacă roluri importante în metabolismul nostru, un proces care face binele cu ajutorul unor chestii pe care, în sine, le putem considera forme de rău.
Despre cum moralitatea însăși, cândva, are a lucra precum fiziologia splinei, punând răul în hamurile binelui, a avut câte ceva de spus un curent spiritual pe care l-am numit maniheism, dar l-am înțeles foarte greșit. Acel curent a introdus în jocul de așteptare al evoluțiilor noastre conștiența asupra posibilității transformării răului în bine.
Azi, spune antroposofia, în aspectele eterice ale ființei noastre (cele fără de care copiii n-ar putea crește) s-au așezat, venind dintr-un anume viitor, niște entități extrem de evoluate, capabile să deruteze grav sufletele noastre. Sufletele nu sunt făcute pentru adevăr și minciună, ci pentru autentic ori inautentic, dar aceste entități pot face sufletele să adere la minciună ca la o formă normală de autentic.
Aici e de dat o bătălie a conștienței. Aici se dă, în fapt, azi, bătălia pentru salvarea sufletelor. Înțelegerea a ceea ce este autentic și inautentic are a trece înaintea înțelegerii a ceea ce este adevăr și minciună. De aceea, multă vreme de aici înainte, omenirea va avea nevoie de literatură bună, domeniul în care relația autentic-inautentic își poate arăta aspectele sale cele mai fine.
Zero absolut, căldura mare,moncher ! Dacă duminică nu e,nimic nu e