Cancerul birocratic al Europei

”Europenilor le place atât de mult să fie guvernați, încât au instalat un guvern care să le guverneze guvernele de la Bruxelles. Birocrația de la Bruxelles își extinde gradual aparatul administrativ, preluând din atribuțiile guvernelor naționale și punând povara acestei centralizări direct pe umerii cetățenilor”, scrie jurnalistul german Thomas Kolbe.

Un exemplu recent este decizia Curții Europene de Justiție care relativizează mult definiția „țării sigure de origine”, prin care statele membre UE încercau să limiteze afluxul de imigranti. CEJ lasă statelor membre dreptul de a stabili fiecare țările sigure de origine, în care imigranții ilegali pot fi expulzați, însă stabilește noi criterii. Unul dintre ele este ca toată populația acelei țări trebuie să fie sigură, inclusiv homosexualii și transgenderii. Prin această prevedere, numărul acestor țări sigure se poate reduce drastic și creste mult probabilitatea de a avea în Europa imigranți din întreaga lume care se declară homosexuali și transgender.

”Bruxellesul este dovada vie că structurile birocratice își dezvolta propria logică a existenței, din prima zi. Ca toate organismele sociale, luptă pentru a crește, pentru bugete mai mari, pentru regulamente cât mai stufoase, totul pentru a-și asigura cât mai multa putere și autoritate. Noul buget multianual al UE care începe să fie negociat, de 1,8 trilioane de euro, poate fi de două ori mai mare decât cel precedent. Activitatea lor continuă chiar dacă societatea gazdă este tot mai slăbită. Totul până când gazda se prăbușește total. Sute de ONG-uri bine finanțate de la bugetul UE sunt mobilizate acum pentru a susține noul buget multianual al UE”, scrie Kolbe.

Germania este o imagine în oglindă a birocrației de la Bruxelles, scrie Kolbe. Institutul Ifo a calculat că birocrația costă în fiecare an 146 de miliarde de euro – bani irosiți pentru ca firmele să se asigure că respecta o mulțime de regulamente stufoase. ”Este o catastrofă economica, dar una care asigură puterea statului birocratic. Nicio companie nu poate supraviețui în Germania fără a angaja o armata mai mică sau mai mare de consultanți scumpi care să pregătească hârtiile ce trebuie trimise statului”, scrie Kolbe. Sunt milioane de ore de muncă care ar putea fi investite mai degrabă în cercetare și noile tehnologii – un domeniu în care Europa a rămas în urmă. Administrația Trump duce SUA pe o altă cale, prin reducerea unei birocrații care era oricum mult mai puțin dezvoltată decât in Europa.

Reforma este posibilă, însă este o cale lungă. Voința politică pentru reforma apare doar în urma unor crize societale profunde. Birocrațiile evoluează în paralel cu societatea gazdă și prăbușește împreună cu ea. Or, până la prăbușire se pare că mai este în Europa. Argentina a ajuns la acest moment în urmă cu doi ani, când a ales președinte un economist libertarian radical, care a făcut campanie cu o drujbă cu care ar fi urmat să stârpească birocrația, dar și ajutoarele sociale pentru cei cu adevărat în nevoie, și învățământul gratuit, și moneda națională, pe care să o înlocuiască cu dolarul SUA. Argentinienii au ales ”drujba” după două prăbușiri ale monedei naționale, hiperinflație, implozia statului bunăstării și paralizia economică. ”În asemenea momente, nimeni nu mai îndrăznește să vorbească despre mai multe legi și regulamente, iar oamenii încep să vadă jaful comis de birocrație. Presa nu mai poate să mascheze realitatea economică. Este momentul în care societatea le cere celor care au jefuit să plătească pentru asta. Este momentul când se închid o mulțime de agenții de stat, când drepturile funcționarilor publici sunt suspendate, când pensiile nemeritate sunt reduse drastic”.

”Pe măsură ce birocratizarea se apropie de stadiul final, avem tot mai multe semne kafkiene de degenerescență. În Germania, avem străzi întregi închise și oferite cu totul doar bicicliștilor, ducând la emisii de carbon mai mari din cauza ambuteiajelor create astfel în orașe, avem ”zone verzi” în mijlocul marilor artere din orașe, un limbaj bizar cu termeni ”gender”, toalete ”nonbinare”. Este semnul supradezvoltării unei birocrații intoxicate ideologic.

Aceste mutații birocratice bizare pot fi semnul intrării Germaniei într-un stadiu târziu al declinului economic și social. Criza și reorientarea par inevitabile. Declinul economic este suficient de pronunțat cât ca stânga progresistă să încerce să-l mascheze prin isteria climatică și utopia verde.

Birocrația se hrănește din mediul privat până când acesta din urmă nu mai poate indura metastazele. Când sectorul privat se prăbușește, presiunea asupra sistemului politic se intensifică, iar societatea se apropie de o răspântie: fie către colectivism, fie către o societate burgheză care se bazează pe piața liberă, pe familie și pe o prezență foarte discretă a statului. Pentru moment, semnalul este că Europa ia calea îndatorării masive care să hrănească visul Europei ca mare putere pe care îl are „regina” Ursula de la Bruxelles, visul unei armate europene în condițiile în care UE nu este capabilă sa producă un avion militar de antrenament, pentru a nu mai vorbi despre un avion multirol de nouă generație. Indiferent de ce se va întâmpla, este bine ca toate guvernele naționale să aibă un Plan B pentru când la Bruxelles va veni momentul marii socoteli”, scrie Kolbe.