”În 1993, când încercam să-i conectez computerul la internetul aflat în perioada sa de tinerețe, tata mi-a pus o întrenare: ”Acum că computerele pot să comunice între ele, această rețea ne va împiedica pentru totdeauna să îndepărtăm capitalismul? Sau ar putea să fie călcâiul lui Ahile al capitalismului?”. Trecuseră câtiva ani de la prăbușirea comunismului sovietic și începuse declinul social-democrației. Dispărea amenințarea la adresa capitalismului generată de o clasă muncitoare organizată. Oare internetul poate să atace capitalismul așa cum proletariatul nu a reușit să o facă?”, se întreabă economistul Yanis Varoufakis, fost ministru de Finanțe al Greciei.
”Mi-a luat ani buni pentru a răspunde la întrebarea tatălui meu. Am făcut-o sub forma cărții ”Tehnofeudalismul: lucrul care a ucis capitalismul”. În acest volum, susțin că preferințele noastre sunt modelate nu de oferta pieței, ci de o rețea de mașinării – ceea ce eu numesc „capitalul cloud”. Spre exemplu, Alexa, asistentul personal inteligent al companiei Amazon, este un portal spre un sistem totalitar centralizat specializat în generarea preferințelor și a satisfacției. La început, acest program ne învață să dictăm ce anume dorim. Apoi, el ne vinde ceea ce dorim, scurtcircuitând însă piața clasică. Apoi, ne face să susținem această mașinărie care modifică comportamentul prestând o muncă neplătită: postăm recenzii și dăm note produselor. În cele din urma, toate acestea aduc profituri uriașe capitaliștilor care se bazează pe capitalul cloud, de regulă 40% din prețul de vânzare. Acesta nu este capitalism. Bine ați venit în tehnofeudalism.
Frica oamenilor de propriile lor creații tehnologice este veche. Toate cărțile și filmele pe această temă au un moment de „singularitate”: momentul în care mașina sau rețeaua de mașini devine conștientă; apoi, scenariul este că mașinile se uită la noi, creatorii lor, decid că nu suntem buni și vor să ne lichideze sau sa ne înrobească.
În timp ce ne delectăm cu aceste povești, ignorăm un pericol real. Mașini precum Alexa sau programele care mimează conversația umana, cum este ChatGPT, sunt departe de ”singularitatea” amintită mai sus. Pretind că sunt conștiente, însă nu sunt. De fapt, puțin contează că sunt niște prelungiri ale unor rețele uriașe de date care simulează inteligența. Nu contează nici că inventatorii lor au căutat doar profitul, nu subjugarea omenirii Ceea ce contează este că aceste mașini exercită o putere inimaginabilă asupra a ceea ce facem, și exercită această putere în numele unui număr extrem de mic de oameni cât se poate de reali.
Aceasta este o versiune a ”singularității”, pentru că este momentul în care ceva inventat de ”noi” devine independent și mai puternic decât noi și ajunge să ne controleze. De la începutul revoluției industriale și până acum, am încercat să dăm viață mașinilor; de la motoarele cu aburi și până la motoarele de căutare virtuale, aceste mașini ne-au făcut să ne simțim, în cuvintele lui Marx, ”vrăjitorul care nu mai poate să controleze forța lumilor subpământene pe care le-a invocat”.
În nucleul tezei mele stă o ironie: lucrul care a ucis capitalismul este capitalul însuși. Nu capitalul pe care îl știm de la începuturile erei industriale, ci o formă nouă a capitalului, mutația care apărut în ultimele doua decenii, mult mai puternică decât predecesorul lui, un soi de virus care își ucide gazda. Această mutație – capitalul cloud – a distrus cei doi piloni ai capitalismului: piețele și profitul.
Piețele și profitul există în continuare și sunt peste tot în tehnofeudalismul actual, însă nu mai sunt în centrul sistemului nostru economic și social, au fost împinse la periferie și înlocuite. Piețele, creuzetul capitalismului, au fost înlocuite de platformele digitale, care seamănă cu niște piețe însă nu sunt. Ele sunt mai degrabă niște feude. Profitul, motorul capitalismului, a fost înlocuit de predecesorul său feudal – renta. Este vorba despre renta pe care trebuie să o plătești pentru a avea acces la aceste platforme (feude).
Adevărata putere în lumea de azi nu este a deținătorilor capitalului tradițional – mașinării, clădiri, căi ferate, rețele de telefonie, roboți industriali. Ei continuă să extragă profituri de la muncitori prin munca plătită, însă acești capitaliști nu mai dețin controlul așa cum o făceau până acum. Au devenit vasali în relație cu noua clasă de stăpâni feudali, proprietarii capitalului cloud. Cât ne privește pe noi, restul lumii, ne-am întors la statutul de șerbi, contribuind la îmbogățirea și acumularea de putere a noii clase prin munca noastră neplătită, asta pe lângă munca plătită pe care o prestăm atunci când avem șansa să găsim un asemenea loc de muncă.
În lumea tehnofeudală, rolul individului liberal este aproape imposibil. Oamenii sunt prinși în rețelele capitalului digital care ne învață cum să le învățăm să ne controleze. Social-democrația este de neimaginat într-o lume în care proletariatul digital este redus la un automat, în timp ce restul lumii muncește în calitate de șerbi, fără a-și da seama că această muncă alimentează forma dominantă de capital. Oare asta înseamnă că nu ne vom mai putea recăpăta autonomia, libertatea? Firește că nu. Suntem condamnați. Pe de altă parte, nu mai exista nici cale de întoarcere la capitalism, pentru că nu putem ”dezinventa” inteligența artificială și nici nu ne putem revolta distrugând un capital pur virtual – capitalul cloud. Deci, ce va urma?
Privatizarea a afectat întreaga bogăție materială din jurul nostru, iar capitalul cloud va ajunge să ne priveze de propriile noastre creiere. Pentru ca fiecare dintre noi să-și recapete proprietatea asupra minții trebuie să acționăm colectiv și să preluam proprietatea asupra capitalului cloud, nu să ne supunem stăpânilor feudali. Va fi al dracului de greu. Însă este singura cale de a transforma niște mașinării cloud din mijloace de modificare a comportamentului în mijloace de emancipare”.
„Cat era DATORIA USA fara …INTERNET ?”