Asta e, politică după pliantul turistic. Zis și făcut. Pesediștii-s ca turiștii. De colo, până colo, chiar așa. Șparlesc tot ce prind, fabrici și uzine, banii de la mine, ograda de la tine. Cam asta ar fi. Deci și prin urmare, la castelul fantomelor albastre. Pe unde o fi? Scrie în pliantul turistic, să știi. Știi? Deci, pesediștii, după o ședință de guvern furtunoasă, când și-au tras averi nemăsurate, o ard, nene, la mare distracție. Năvălesc la castel, peste fantomele albastre și harcea-parcea le fac, vai de capul lor de fantome amărâte.
I-am povestit lui Bebe povestea asta sărită de pe fix. Dar el nu s-a mirat deloc. Și Bebe nici nu s-a mirat că vecina lui, care avea trei ochi, figura în fişierele celor de la NASA, și nici că mătuşa lui ar fi putut stabili cu ani în urmă un contact cu extratereştrii în cadrul Experimentului Alfa din Zona 51. N-o auzise vorbind de aşa ceva. În schimb îi povestise câte ceva despre Raol Panowski, iubitul din tinereţe al străbunicii lui.
Panowsky fusese crescut de nişte circari din Cracovia şi făcuse deliciul târgoveţilor şi fierarilor datorită celui de-al treilea ochi al său. Bebe era convins că fusese vorba de un accident genetic. NASA păstra însa arhivă şi unele relatări ale unor pescari şi piloţi militari, potrivit cărora, extratereștrii ăia adevărați au trei ochi. Unele cercetări pe care le-am făcut la Cracovia s-au soldat cu un insucces lamentabil. L-am sunat pe un reporter de la GLOBE. Am stat de vorba cam o jumătate de oră.
El a fost de părere că toată povestea era cusută cu aţă albă şi că nu putea fi decât o acţiune de intoxicare pusă la cale de ruşi. Am fost nevoit să întrerup convorbirea pentru că cineva a sunat insistent la uşă. M-am dus să deschid fără prea mult chef convins că Bebe urcase până sus să jucăm nişte table, să bem o bere, să stăm la taclale. Miss Univers ar fi pălit alături de femeia care mi-a trecut pragul zâmbindu-mi enigmatic. Berta Schwartz mi-a dăruit un cozonac aburind pe care abia îl scosese din cuptor. Cozonac de pe Venuuus! Cu migole şi astrozole de pe Titan. Bertha s-a aşezat plină de dezinvoltură într-un fotoliu şi aprinzându-şi o ţigară, mi-a spus, cu o voce dogită, că are să-mi comunice nişte lucruri teribile.
Avea buze senzuale, era planturoasă iar zulufii ei aurii abia-i puteau ascunde ce-l de-al treilea ochi. Așa, deci. O să-ți povestesc astăzi cine controlează PSD-ul, cine l-a creat pe Băse, cine trage sforile în PNL, cine îl manipulează pe Isărescu, cine îl plătea pe Măgureanu și cine l-a dus pe Ceaușescu în mare secret pe Insula Sfânta Elena în 1989. Așa, să le luăm pe rând… Asta e cu Magia, de fapt, fie că e politică, fie că e război, pandemie, inflație sau chiolhan adevărat. E spiritul liber, neîncătuşat, insurgent, violent.
Spiritul liber violentează Magia părând a vrea s-o ia cu orice preţ în stăpânire. Tocmai de aceea cu virulenţă purcede la citirea semnelor şi interpretarea lor, tocmai de aceea totul este text, fie autostradă, fie supernovă, fie muzică de film. Totul reductibil la propoziţie sună ca şi cum ar fi o sentinţă. Are parfum. E uşor dictatorial. E mistic. De neconceput, neliniştitor. Panoramând, scrutând orizontul, privirea observatorului întâlneşte textul devenind propoziţie a lui. Problema e dacă observatorul se va gândi pe el însuşi ca aparţinând textului, ca fiind al Magiei prin observare şi mărturie.
Căci aici descoperim caracterul discontinuu al acestei raportări la Magia ca autoritate. Şi totuşi rămân corpuri ale frazei de nedesluşit ca şi cum ar mai fi un observator în spatele nostru, ca şi cum Magia ar aştepta sosirea unui altuia. Celălalt, mult invocatul celălalt, pare a fi aşteptat cu febrilitate. Asta descoperim în evoluţia schemei cinematice a vieţuitoarelor de la saurieni la hominide. O căutare a observatorului ideal, a unicului martor, Magia se gândeşte pe sine şi caută printre propoziţiile sale una convenabilă.
PCR bântuie costructia lui Iohannis PSD+PNL și pe Iohannis.