Federaţia Sindicatelor din Administraţia Naţională a Penitenciarelor (FSANP) a anunțat că statul român datorează angajaților din sistemul penitenciar peste 10,5 milioane euro. Această sumă reprezintă contravaloarea a 1,5 milioane de ore suplimentare care, deși au fost efectuate în ultimii trei ani, nu au fost plătite sau măcar recuperate.
Membrii FSAP consideră că vinovat de această situație gravă este ministrul Justiției, Tudorel Toader, căruia sindicaliștii din sistemul penitenciar îi cer demisia, „pentru indolență și incompetență“.
„Favoruri pentru infractori“
Într-un amplu comunicat de presă emis de conducerea FSANP, se menționează că, „în contextul inflației de proiecte pentru premierea și bunăstarea infractorilor, a căror finanțare de la bugetul de stat nu pare să fie o problemă, reamintim Guvernului și Parlamentului că statul român datorează personalului din penitenciare peste 10,5 milioane euro pentru cele peste 1,5 milioane de ore suplimentare nerecuperate și neplătite în ultimii 3 ani“. Sindicaliștii din sistemul penitenciar au calculat că această sumă, datorată angajaților din penitenciare pentru munca suplimentară prestată, este de 49 de ori mai mică decât cele peste 520 milioane euro, suma totală a recompenselor promise infractorilor, cu titlu de despăgubiri, pentru condițiile improprii de detenție. În același context, conducerea FSANP readuce în discuție celebrele ,,brățări electronice“ pe care ar trebui să le poarte deținuții plasați în sistem semideschis: „În același context, la un cost cost mediu de operare a unui sistem de supraveghere prin brățări electronice de 750 euro pe an pentru fiecare infractor din cei 6.000 care estimăm că ar putea beneficia în actualele condiții propuse, această cheltuială pentru bunăstarea infractorului s-ar ridica la 13,5 milioane euro pentru o perioadă de 3 ani“.
Condamnați la „muncă forțată“
Prin specificul muncii lor, se poate considera că „angajații operativi din penitenciare“, cum preferă ei să li se spună, își petrec o bună parte a vieții în pușcărie, cot la cot cu deținuții. Sindicaliștii reuniți în cadrul FSANP consideră că, neplătite și fără posibilitatea de a fi recuperate, orele suplimentare pe care trebuie să le presteze sunt similare „muncii forțate“, care, fiind considerată o încălcare a drepturilor, este interzisă chiar de însăși Constituția României. În acest context, sindicaliștii din sistemul penitenciar reamintesc faptul că, „la intervenția organizațiilor sindicale din penitenciare și poliție, Legea-cadru a salarizării nr. 153/2017 a fost modificată în Parlament, în sensul în care, pentru viitor, orele suplimentare să poată fi plătite într-un plafon de 3%. Această prevedere legală este însă absolut insuficientă raportat la nevoile operative și nu rezolvă problema datoriilor restante“.
„Avem un ministru teleghidat“
Contactat telefonic, Sorin Dumitrașcu, președintele Federaţiei Sindicatelor din Administraţia Naţională a Penitenciarelor, ne-a oferit o serie de detalii privitoare atât la situația colegilor săi, cât și la căile de protest pe care aceștia au de gând să le adopte în continuare. Dumitrașcu ne-a relatat că, în total, sistemul penitenciar este deservit de circa 12.000 de angajați. Din aceștia, doar circa 10% fac pază propriu-zisă. Restul au alte atribuțiuni: se ocupă de supraveghere, asigură pregătirea educativă a deținuților, asistența medicală și psihologică și alte activități similare. Liderul sindical a afirmat că, în cazul în care această formă de protest nu va fi băgată în seamă, oamenii de acolo vor merge „până la blocarea activității lor în penitenciare“. Ce ar însemna asta? Angajații operativi din penitenciare vor asigura în continuare paza din interiorul locurilor de detenție. Ei nu vor mai asigura escorta deținuților către instanțe atunci când trebuie să ajungă acolo în diverse faze procedurale, dar nici atunci când cei aflați în detenție trebuie să meargă la muncă sau în orice altă activitate în care sunt implicați. Liderul FSANP a reamintit că, în luna decembrie 2017, după ce angajații de la Penitenciarul Vaslui au refuzat să intre în serviciu, ministrul Justiției a promis că va rezolva problema restanțelor la plata orelor suplimentare. În cele patru luni trecute de atunci, nu s-a întreprins absolut nimic în această privință. Iar asta, pentru că ministrul Justiției s-a dovedit a fi doar un executant al ordinelor venite pe linie de partid. „Avem un ministru teleghidat, care execută ordinele șefilor lui politici. Te gândești cu groază că omul acesta a fost cândva judecător constituțional.“
Justiție în favoarea infractorului
Liderul FSNAP a afirmat că, spre deosebire de lumea civilizată, justiția noastră are în centru infractorul, și nu victima. Motiv pentru care nu se face mai nimic nici pentru recuperarea prejudiciilor rezultate din infracțiuni, nici pentru protejarea drepturilor victimei: „Concret, autoritățile au în lucru 24 de proiecte de lege care au în vedere bunăstarea infractorilor. Hotărârea-pilot a CEDO ne-a cerut să îmbunătățim condițiile de detenție, nu să golim penitenciarele, ba să le mai și dăm câteva mii de euro ca bani de buzunar. Tu, om liber, dacă ai nevoie de banii ăștia, faci un credit pentru care trebuie să muncești tot restul vieții. Pe de altă parte, am uitat că trăim într-o țară în care 50% din populație au WC-ul în curte, dar este o dramă națională dacă deținutul nu are toaletă în cameră“. Iar reglementările din ultima vreme îi dau dreptate liderului FSNAP. Mai că-ți vine să crezi că, într-un viitor nu prea îndepărtat, la pușcărie se va intra pe bază de examen de admitere.
Dnii procurori Onea si Negulescu au imp[artit societatea in paraditi si paraditori , eventgual o categorie de ajutoare de paraditori, din care ar face parte si personalul penitenciarelor. Oricum mai simplu si pe intelesul tuturor fata de impartirea pe clase si paturi sociale facuta de Marx si Lenin, despre care invatam pe vremuri la scoala. Paraditii sunt multi, au programul si veniturile aliniate la posibilitatile societatii romanesti . Paraditorii si ajutoarele lor sunt putini, au privilegii materiale dar trebuie sa asigure permanenta, deci au un program de lucru foarte incarcat. Se intrevad doua variante : pastreaza privilegile materiale dar au program nenormat de munca, asemanator cu conducatorii de societati comerciale sau renunta la privilegile materiale si din resursele economisite se suplimenteaza personalul astfel incat pot avea un program normal de lucru.