În ultimele luni, zeci de mii de români au fost în stradă pentru a apăra Justiţia şi magistraţii. Cu pieptul gol şi cu rucsăcel în spate, toţi erau alături de Justiţia cea prigonită, inamicul public numărul 1 fiind PSD şi abonimabilele sale propuneri de schimbare a Legilor Justiţiei. Un refren scârţâit precum cel rezultat de pe placa unui patefon vechi.
Adevăratele atentate la bunul mers al Justiţiei
Cu pieptul gol întru apărarea Justiţiei. Dar nu am auzit nici un cuvinţel despre faptul că nu există o separare a judecătorilor de procurori, ambii fiind magistraţi, pe acelaşi palier, lucru ce produce confuzie. Ca să nu spunem inechitate. Te acuză un magistrat şi te condamnă, sau nu, colegul său, alt magistrat!
Nu am auzit nici un cuvinţel despre faptul că judecător sau magistrat poţi deveni la 20 şi ceva de ani. Fără absolut nici o experienţă de viaţă, ca să nu mai vorbim de cea profesională. Oare cum poate diseca un puştiulică sau puştoaică de 24 de ani o speţă economică complicată sau un caz penal întortocheat?!
Nu am auzit nici un cuvinţel despre faptul că un şofer de ambulanţă câştigă simţitor apropiat de un judecător!
Nu am auzit nici un cuvinţel despre faptul că ici, colo judecătorii umblă cu săpunul şi hârtia igienică în buzunar, pentru că toaletele de la judecătorii sau tribunale nu au aşa ceva.
Nu am auzit nici un cuvinţel despre ciudăţenia că procurorii cunosc numele judecătorului care va fi judecător de drepturi şi libertăţi şi în funcţie de profilul acelui judecător înaintează au ba cererile lor de mandat de interceptare, de percheziţie ori de măsură preventivă!
Nu am auzit nici un cuvinţel despre faptul că judecătorii nu mai judecă după Legi, ci mai ales după alte normative (Recurs în Interesul Legii, Decizii ale CCR, Dezlegări etc.).
Nu am auzit nici un cuvinţel despre faptul că judecătorii îşi încep judecarea unui dosar cu un pachet de Legi şi normative şi pe parcursul derulării judecăţii, acel pachet se schimbă de 3-4 ori.
Nu am auzit nici un cuvinţel despre struţocămila, legală dar imorală, a acuzării unui personaj public la 10 ani după comiterea faptelor şi în momentul în care nu se mai află la butoane. Dacă e să fii procuror cu “sânge”, iei taurul de coarne când acesta se află în putere. Nu când e deja un taur bătrân, nebăgat în seamă, pierdut de turmă.
Cele de mai sus nu sunt oare atentate la bunul mers al Justiţiei?!
Doar nişte excepţii?
Şi, până la urmă, nu am auzit nici un cuvinţel despre necesitatea de schimbare a resorturilor ce fac Justiţia să funcţioneze în modul în care funcţionează în prezent. Cum funcţionează? Citiţi mai jos. Evident, cele prezentate pot fi acele excepţii care nu fac altceva decât să întărească regula. Doar că sunt 4-5 excepţii adunate aşa, pocnind din degete…
Costa Rica, mon amour!
Elena Udrea, Alina Bica. Acum 5 ani, două personaje-cheie, aflate la butoane. Azi cu nşpe mii de dosare pe rol, cu arestări preventive bifate, cu o serie de condamnări în primă instanţă la ani grei de puşcărie cu executare. Cu toate acestea, cele două doamne ieri, azi penale, se bronzează în soarele tropical din Costa Rica trimiţând bezele fraierilor cu robă care o judecă. Au (sau nu! Asta e deja o fineţe juridică) statut de refugiat politic. Din România în Costa Rica. Ce tare! Oricum, pa procese, pa puşcărie. Trăiască soarele costarican! Şi să nu uităm de Radu Mazăre, care se bronzează în alt soare tropical, în Madagascar, sau de Sebastian Ghiţă, care se distrează prin cluburile din Serbia….
Trăiască Modus Operandi al unei Justiţii impotente în a lua măsuri care să prevină aşa ceva! Care e mesajul transmis de resorturile Justiţiei române?! Furaţi, fiţi ţurţure de dosare penale, colecţionaţi ani grei de puşcărie şi nu vă temeţi. Puteţi apoi liniştiţi să staţi la soare în Costa Rica, unde statutul de refugiat politic se obţine precum un card de Bike Sharing la Cluj…
Dai mită, primeşti patru ani de puşcărie şi îi execuţi la malul Mediteranei
Şi că tot vorbeam de Cluj, îşi are şi urbea de pe Someş fugarii ei. Ioan Bene, răs-alaltăieri ultra-hiper-mega om de afaceri şi şef la butoane, alaltăieri arestat preventiv şi depozitat la Penitenciarul Gherla, ieri condamnat definitiv şi irevocabil la aproape patru ani de puşcărie într-un dosar (plus ceva bonusuri în alte dosare), dar azi mare latifundiar în sudul Italiei. După condamnarea din Dosarul Uioreanu, poliţiştii desemnaţi a pune în executare mandatul de încarcerare l-au dat dispărut pe Bene. A reapărut prin Italia după câteva luni, de unde, surpriză, nu poate fi adus în ţară, pentru că are proprietaăţi acolo (plus alte fineţuri juridice de neînţeles!). Aşa că îşi va ispăşi pedeapsa la domiciliu. O amărâtă de vilă mediteraneană în sudul Italiei. Boul de Uioreanu însă, celălalt condamnat din Dosarul de dare-luare de mită, face şase ani la Gherla! Deci unul acasă într-o vilă mediteraneană, celălalt la puşcărie la Gherla. Deşi Justiţia stabilise aceeaşi locaţie de pedeapsă pentru ambii. Farmecul Justiţiei. Al unei Justiţii incapabile a-şi duce la bun sfârşit propriile decizii! Care e mesajul transmis de resorturile Justiţiei române?! Daţi mită, furaţi bani publici, eludaţi plata de TVA şi să nu vă pese de condamnările definitive. Dar fiţi isteţi şi tot noi, cei care v-am condamnat, vă garantăm apoi că veţi executa pedeapsa bine mersi la domiciliu, pe malul Mediteranei….
Ce se întâmplă când omori oameni în trafic şi fugi de la accident ori când băut fiind accidentezi pe trecerea de pietoni şi fugi de la locul faptei
Şi rămânem în urbea de pe Someş, dar trecem pe ale sale drumuri. Unde, un nebun, cu nşpe sancţiuni rutiere anterioare, pe o Centură a Clujului se crede la raliu, circulă ca nebunul, intră în depăşire pe linie continuă şi obligă participantul la trafic ce venea din sens opus la o manevră disperată, care duce la ieşirea acestuia din urmă de pe carosabil, pierderea controlului şi răsturnarea în decor. Nebunul îşi continuă nestingherit drumul şi este oprit după câţiva zeci de kilometri. În urma sa, pe câmp, printre fiarele contorsionate, un nevinovat îşi pierde viaţa. Al doilea nevinovat moare ulterior la spital. Poliţiştii decid cercetarea nebunului în stare de libertate, fără vreo reţinere, iar procurorul de caz nu vede nici un pericol social, nimic, şi nu cere nici măcar control judiciar sau arest la domiciliu. Ce să mai vorbim de arest preventiv… sunt curios, va fi o trimitere în judecată pentru un “banal” omor din culpă sau pentru omor calificat?! Să depăşeşti cu viteză pe linie continuă, pe un drum supercirculat, când vezi că de pe contrasens se apropie o maşină… oare mai vorbim de culpă sau de intenţie?!
Numele teribilistului care a curmat două vieţi strict din culpa sa, Aras Dogukan.
Plecăm de pe Centura Clujului şi ajungem în inima oraşului. O trecere de pietoni, traversată regulamentar de un pieton. O maşină cu un şofer grăbit şi aiurit spulberă pe trecere pietonul. Şoferul vinovat îşi continuă drumul ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat şi doar inspiraţia unui jandarm aflat în timpul liber, care s-a luat după maşina ce a produs accidentul, face ca autorul să fie descoperit rapid. Şoferul se afla sub influenţa băuturilor alcoolice, iar legat de numele său, surpriză de proporţii: profesorul universitar Nicolae Constantea, doctor în ştiinţe medicale şi şeful disciplinei Chirurgie V din cadrul UMF ”Iuliu Haţieganu Cluj-Napoca”. Poliţiştii decid cercetarea în stare de libertate, fără vreo reţinere, iar procurorul de caz nu vede nici un pericol social, nimic, şi nu cere nici măcar control judiciar sau arest la domiciliu. Ce să mai vorbim de arest preventiv…
Care e mesajul transmis de resorturile Justiţiei române?! Daţi-i talpă, dragi şoferi! Circulaţi ca nebunii. Depăşiţi pe linie continuă, faceţi raliu pe trecerile de pietoni. Dacă se întâmplă ceva, nici măcar nu vă opriţi. Spuneţi doar că nu aţi sesizat că s-a întâmplat ceva. Şi gata! Vă vedeţi mai departe de treabă şi veţi avea, în cel mai rău caz, un an-doi cu suspendare. Cu puţin noroc, chiar o amânare a executării pedepsei. Adică cazier curat ca lacrima. Deşi aţi omorât oameni. Deşi aţi fugit de la locul accidentului, beţi fiind. Nici vorbă de un duş rece, adică un arest preventiv sau cel puţin la domiciliu, nici vorbă de vreo acuzaţie de omor calificat. Jucărie de omor din culpă fără nici o măsură preventivă.
Ce se întâmplă când ameninţi cu moartea un poliţist după ce te amendează
Şi, în final, dar nu în cele din urmă, poate cel mai cutremurător caz. Asupra căruia, probabil, vom mai reveni. Aurul verde al Apusenilor a devenit deja o legendă. O poveste de spus nepoţilor, care începe cam aşa: Au fost odată ca niciodată munţi acoperiţi de păduri…
Undeva într-o comună din Apuseni, Măguri-Răcătău mai precis, şeful de post agent şef adjunct de poliţie Vasile Pleşa, încearcă să îşi facă treaba uitându-se senin în fiecare dimineaţă în oglindă. Cu gândul a le lăsa copiilor un strop de verde, de pădure. Aşa că traficanţii de lemne îi sunt simpatici precum gazelele leului. În 2007, precum şi anul acesta, poliţistul Pleşa a confiscat zeci de metri cubi de lemne şi a dat zeci de amenzi în acest sens. La ultima sa ispravă, Pleşa a confiscat lemnele transporate ilegal de un cunoscut “lemnar” din zonă. Ca măsură complementară a confiscat şi mijlocul de transport aferent. La volanul căruia se afla, ghinion, soţia “lemnarului”.
A doua zi, poliţistul primeşte zeci de telefoane de la “lemnar”. În câteva dintre ele este chiar ameninţat cu moartea. Cât despre ameninţările mai “soft”, acestea sunt la fel de numeroase precum drujbele din pădurile Apusenilor. Totul pentru că poliţistul şi-a făcut datoria! Şi aceasta nu fusese prima ispravă de acest gen a traficantului de lemne, la finele anului trecut el mai având un episod de genul celui de mai sus, tot după o amendă şi o confiscare de material lemnos. Imediat după acestea, şeful de post se prezintă la IPJ Cluj, raportează incidentul şi apoi face plângere penală pentru ultraj la Parchet. Dar, surpriză. IPJ Cluj nu raportează imediat la Bucureşti cele petrecute, iar procurorul de caz, care după spusele poliţistului l-a tratat cu infinit sictir, demarează cercetarea penală şi ia doar măsura controlului judiciar împotriva presupusului făptaş al ultrajului. Nici vorbă de o reţinere, de o propunere de arest la domiciliu, deşi i se pun în faţă şi înregistrările audio ale apelurilor cu ameninţări cu moartea.
Nici nu mai contează că unii oferă şi explicaţii în acest sens. Iar ca dovadă aduc nepreţuitele momente de Live de pe Facebook, când, la chermeze private ale “lemnarului” în cauză, primesc dedicaţii cu bani sau chefuiesc la mese, bine mersi, tocmai superiorii poliţistului, cei ce ar trebui să îi ofere sprijin şi protecţie: Arion Ion (şef de post Gilău – localitatea de domiciliu a “lemnarului”), Nagy Sebastian sau Marcel Petruţ (de la Serviciul Ordine Publică, Biroul Combatere infracţiuni silvice)… Evident, e o ţară liberă, în care prezumţia de nevinovăţie funcţionează din plin. Doar e cel puţin ciudat ca tu, poliţist la Serviciul Ordine Publică, Biroul Combatere infracţiuni silvice, să bei bine mersi la o chermeză a unui personaj care e cunoscut pe 5 munţi ca fiind traficant de lemne şi care are o puzderie de sancţiuni pe linie infracţională în acest domeniu.
Dar nu acesta este subiectul (de data aceasta, pentru că asupra acestui episod vom reveni…!).
Pe mine personal mă intrigă că în acest moment aplicarea Legii în spiritul şi litera ei nu permite ca un traficant de lemne care ameninţă cu moartea poliţistul care l-a sancţionat pe linie de infracţiune silvică să nu poată primi un arest la domiciliu sau chiar arest preventiv.
Care e mesajul transmis de resorturile Justiţiei române?! Înjuraţi şi ameninţaţi cu moartea poliţiştii care vă amendează?! Oricum, veţi primi cel mult un control judiciar şi apoi, un an-doi cu suspendare. Sau, cu puţin noroc, o pedeapsă cu amânare, adică cazier curat, ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat!
Or, poate chiar o achitare, de ce nu… Dacă nu ai martori sau înscrisuri… ci doar înregistrările unor apeluri telefonice…
Am ajuns la a încuraja un asemenea comportament? La a transmite un mesaj echivoc în acest sens? Înjuraţi şi ameninţaţi cu moartea poliţiştii care vă amendează, că nu păţiţi (aproape) nimic?! Şi ce mesaj primesc astfel poliţiştii care îşi fac datoria?! Măi, băieţi, lasaţi-vă de meserie sau treceţi de partea Întunecată (adică beţi şi voi cu infractorii!) că oricum nimeni nu vă susţine şi nu apără?!
Lipsa de reacţie a societăţii duce la lipsa unei măsuri preventive
Evident, în toate situaţiile de mai sus va urma un proces. Care va stabili vinovăţia sau nu a presupusului făptaş şi apoi eventual o pedeapsă. Dar unde e prevenţia la asemenea fapte? Unde e mesajul transmis de Justiţie?! Cu toate că una dintre condiţiile luării unei măsuri preventive poate fi şi restabilirea situaţiei de normalitate şi a stării de calm, de încredere în Justiţie a populaţiei, de a da un exemplu şi de a spune răspicat că asemenea fapte nu sunt şi nu vor fi trecute uşor cu vederea, în situaţiile de mai sus măsura preventivă (aspră în ultima situaţie) a fost uitată. Da, poate e nevoie de o luare de atitudine a societăţii vizavi de aceste fapte. Mai precis raportat la lipsa unei (re)acţiuni în aceste fapte. Doar că e mai uşor a răcni la adresa unor concepte generale, decât a diseca concret o speţă. Oricum, am iluzia deşartă că aceste rânduri vor mişca o serie de conştiinţe, societatea, lucru ce va duce la o serie de verificări din partea instituţiilor abilitate, adică a Inspecţiei Judiciare sau a CSM – secţia pentru procurori…
Nu vreau nici această normalitate, nici această logică, nici aceste resorturi
Poate că speţele de mai sus sunt rara avis, excepţii într-o mare de speţe altfel… Dar poate că speţele de mai sus reprezintă nu anormalitatea, ci normalitatea, interpretarea lor putându-se face în sensul afirmaţiei fostului judecător de la Curtea Constituţională Augustin Zegrean, care nonşalant susţinea că măreţia Dreptului constă în faptul că toate legile lasă loc de interpretare! Poate că logica mea personală funcţionează altfel decât logica juridică. Poate că eu personal nu înţeleg anumite resorturi interne ale Justiţiei. Poate… Dar un lucru e cert! Nu vreau nici această normalitate, nici această logică, nici aceste resorturi. Nu vreau să trăiesc într-o lume în care speţe precum cele de mai sus reprezintă normalitatea! Undeva, ceva, cumva, trebuie schimbat.
Cu actuala conducere politică din parlament și din guvern putem ajunge la un final previzibil: să fim obligați prin lege să devenim infractori. Nu vor mai fi cercetate cazurile de infracțiune ci lipsa lor. „Cum, nu furi? Nu iei mită? Nu faci trafic de influență? E clar că e ceva putred și necurat la mijloc. Mâine la ora 8.00 te prezinți la noi, la poliție.” Cam astfel de monolog vom auzi peste câțiva ani sau poate chiar mai repede că de, parlamentul psd-ist lucrează din greu la modificarea legilor justiției. Infracțiunea va fi sport de masă în scumpa noastră țară. „Sedentarii” vor fi condamnați ca să se-nvețe minte.
Care reacție a societății … ? Au avut grijă , cei care timp de 12 ani nu au făcut alceva să paralizeze , să anuleze orice atitudine civică , normală , de bun simț … , pentru binele cetățeanului … să nu mai existe interes pentru existența Statului Național Romăn ! O gașcă de canalii autori ai protocoalelor pe post de biblie a statului paralel , au distrus tot ce era uman în societatea romănească transformănd instanțele de judecată în adevărate tribunale ale dictaturii globaliste în care un grup restrăns de indivizi ce nu mai au nimic comun cu civilizația au la degetul mic 7 miliarde de oameni … ! Sper să nu fie prea tărziu …
Procurorii nu sunt magistrati. Procurorii sunt avocati, ai statului.
Nu, domnilor! Ceea ce balmajeste Zegrean (el insusi, „scapat” de dosarul „Erata” de aceeasi justitie),anume ca „măreţia Dreptului constă în faptul că toate legile lasă loc de interpretare” este o mare prostie! Nu ma mira, tinand cont de unde a plecat(deputat FSN) si cum a ajuns la Curtea Constitutionala (evident, numit de Basescu)! Cel putin, pentru mine, ramane valabil ceea ce imi spunea un amic avocat: „mai omule, sa-ti intre bine in cap: in Justitie, unu plus unu fac doi numai DACA VREA judecatorul”!?!?!