Crescătorii de ovine ameninţă că vor relua prosteste în Capitală dacă până la finele lunii ianuarie 2016 nu va fi modificată Lege vânătorilor. “Protocolul încheiat între Comisia pentru Agricultură din Camera Deputaţilor, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor şi Federaţia Agrostar în vederea modificării Legii 407/2006 modificată şi completată, prin Ordonanţă de Urgenţă, în urma protestului crescătorilor de ovine şi caprine, nu rezolvă toate carenţele legii. Astfel, în continuare rămâne Art. 4 (1) ->. Ceea ce înseamnă că, în continuare, fermierilor le poate fi tulburată posesia, legea permiţând acest lucru. Nici problema despăgubirilor nu a fost rezolvată. Crescătorii de animale nu sunt despăgubiţi de către asociaţiile de vânători care se ocupă de fondurile de vânătoare, atunci când animalele sălbatice din fondul de vânătoare de care aceştia au grijă le atacă stânele sau le distrug recoltele. Prin urmare, considerăm că s-a făcut un mic pas în rezolvarea situaţiei, dar aşteptăm cu interes ‘constituirea grupului de lucru’, convenită prin Protocol, pentru a putea trece la modificarea legii, grup de lucru care încă nu s-a constituit. Dacă până la sfârşitul lunii ianuarie 2016 legea nu va fi modificată, crescătorii de ovine şi caprine afiliaţi la Agrostar sunt hotărâţi să reia protestele”, a declarat secretarul general al Federaţiei Agrostar, Horaţiu Raicu.
Peste 6.000 de păstori au protestat marţi, 15 decembrie, la Parlament, faţă de prevederile Legii vânătorii care reduc numărul de câini pe care crescătorii de animale îl pot folosi pentru protejarea stânii şi interzic înfiinţarea, întreţinerea sau recoltarea culturilor agricole fără asigurarea protecţiei faunei de interes cinegetic.
Aceste nemulţumiri sunt generate de oierii din ţara care vinde cele mai multe oi din Europa. Între cele trei segmente importante ale zootehniei autohtone, creşterea bovinelor, creşterea porcinelor şi creşterea ovinelor, doar cea din urmă a cunoscut o creştere constantă până în 2014. România ocupă în acest moment al treile loc în UE în funcţie de numărul total de ovine, cu o populaţie de aproape 9 milioane de capete, după ce anul trecut avea 9,5 milioane. Peste noi se situează Marea Britanie (23 milioane de capete) şi Spania (16 milioane de capete). Conform unor informaţii pe care Agenţia de Plăţi şi Intervenţie în Agricultură (APIA) le-a trimis Hotnews, în România populaţia de ovine s-a dublat din 2007 în 2013, de la 4,4 milioane de capete la 9,1 milioane de capete. De asemenea, au crescut numărul de proprietari de oi, de la 33.313 la 58.844. Subvenţiile pe care aceşti proprietari le primesc au
crescut în perioada 2007-2012 de la 35 lei/oaie până la 44 lei/oaie în 2009 şi ajungând la 40 lei/oaie în 2012. În 2014, suma a scăzut la 29 lei/oaie.
Resortul creşterii numărului de oi în România îl reprezintă exportul, acolo unde suntem primii în Europa. Ciobanii români vând marfa în special în ţările din Orientul Mijlociu şi nordul Africii. Conform Ziarului Financiar, România a ajuns să fie cel mai dinamic jucător într-o piaţă europeană care s-a menţinut relativ statică în ultimii cinci ani. Ritmul mediu de creştere anuală de 2,8% din acest interval a permis economiei locale să depăşească Grecia, conform sursei citate.
Potrivit Eurostat, comenzile la export au crescut în ultimii zece ani, dublând astfel piaţa, care a ajuns la 163 milioane de euro la finele lui 2014. Restul de până la aproape 260 de milioane de euro este acaparat de consumul intern.
O analiză ZF arată că un plasament de un an în piaţa creşterii ovinelor înseamnă o turmă de 1.400 de oi, care lăsată în grija ciobanilor are capacitatea de a aduce randamente de 35%, mai mult decât orice bursă sau plasament financiar. Încasările sunt generate de vânzările de miei, lapte şi produse lactate dar o astfel de investiţie are asociate riscuri de deces sau furt al animalelor. Costul de achiziţie al unei oi se ridică undeva la 70 de euro. Asigurarea pe animal reprezintă 2,5% din valoare animalului, adică 1,6 euro. Un program parţial de amortizare ajunge în jur de 25 de euro. Astfel se face că în total costurile pentru o oaie se duc spre suta de euro. O oaie naşte anual un miel. Valorificat, se încasează 70 de euro.
Respectiva oaie produce lapte din care se mai scot aproape 20 de euro. Dacă după un an, se vinde oaia cu 40-45 de euro, atunci avem venituri în jur de 130-137 euro, adică un profit burt de 35%.
Cei mai mari crescători de oi îi găsim în Banat şi Transilvania. Primii trei mari proprietari de oi sunt Dumitru Andreşoi din Hunedoara, Prod Impex Olimpia din Braşov şi Dumitru Gavrilă din Tulcea, fiecare cu peste 6.000 de oi.
Pe fondul acestor performanţe economice, oierii români ies din nou în stradă dacă nu se schimbă Legea vânătorii. Potrivit asociaţiilor de profil, intrarea în vigoare a Legii 149/2015 care modifică Legea vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic 407/2006 prejudiciază în mod abuziv crescătorii de rumegătoare din România, dreptul la asociere al vânătorilor şi îngrădeşte dreptul la proprietate, potrivit
asociaţiilor de profil.
Protocolul semnat după mitingul din 15 decembrie are două puncte: primul face referire la modificarea prin Ordonanţă de Urgenţă a celor două articole controversate din Legea Vânătorii, respectiv cele referitoare la păşunat şi la numărul de câini pe care crescătorii de animale îl pot folosi pentru protejarea stânii, iar punctul doi prevede constituirea unui grup de lucru, în perioada următoare, format din cele patru părţi semnatare, care va modifica toate prevederile legale în vigoare cu incidenţă asupra bunei desfăşurări în sectorul agricol.
În şedinţa de miercuri, 16 decembrie, Guvernul a aprobat o ordonanţă de urgenţă prin care prevederile legii contestate de crescătorii de animale au fost prorogate până pe 25 aprilie anul viitor.
Un medic veterinar din Cluj, Răzvan Oachiş, a prezentat într-un text publicat pe Facebook, trei interpretări proprii asupran legii vânătorii şi asupra activităţii oieritului în România.
“Prima problema – Tema care abundă acum peste tot, a numărului maxim de câini ce pot fi ţinuţi la o stână, este o temă falsă. Numărul de căini stabilit prin lege ce poate fi ţinut la o stâna este reglementat încă de pe vremea răposatului Ceauşescu – atunci, conform legii 600 erau admişi 1 (unu) câine la 300 de oi. Dar nu ştiu atunci să se fi răzvrătit ciobanii. Dar în condiţiile în care acum România are cel mai mare efectiv de carnivore din Europa, este posibil ca doar 3 caini la o turmă să facă sau nu facă. Dacă este o turma de 200 de oi, reuşesc, dacă turma este mai mare, nu. Numărul de câini trebuie stabilit în funcţie de efectivul de animale, să zicem un câine la 100 oi în zona de munte, la 150 în zona de deal, şi 200 în zona de şes (desi şi aici au apărut şacalii…). Dar, la urma urmei, problema nu o constituie numărul de câini, ci faptul că aceştia sunt prost hrăniţi în multe cazuri, şi îşi completează hrana din ce vânează – mai puţin vânat adult, sănătos, dar foarte mulţi pui. În plus, nici ciobanii nu refuză o bucăţică proaspătă de carne, încurajându-şi câinii să hăituiască vânatul. Câinii ciobăneşti sunt inteligenţi, dacă se doreşte pot fi educaţi să ignore vânatul plantivor. Dar înainte de a educa câinele, trebuie educat ciobanul, în respectul faţă de mediul înconjurător. Până atunci, stabilit
număr maxim, jujeu obligatoriu, câinii hoinari şi narăviţi capturaţi sau eliminaţi.
A doua problemă – paşunatul iarna – Schiatul vara este o aberaţie – deşi este posibil. La fel este şi păşunatul iarna. Mai creşte iarna iarba? Atunci despre ce povestim? Din punct de vedere sanitar-veterinar, păşunatul iarna este o maltratare a animalelor, o încălcare flagrantă a normelor de bunăstare a animalelor. Din punct de vedere calitativ, iarba aceea îngheţată pe care oile sunt obligate să o pape conţine prea puţine substanţe nutritive – nu acoperă nici necesarul zilnic, cât despre vitamine nici nu poate fi vorba. Şi când se întâmplă această aberaţie? Tocmai când animalele sunt gestante şi fătul are maxima nevoie de substanţe nutritive. Să nu ne
mire aşadar numărul mare de avorturi, mortalităţi primavara la oi, chiar tinere, şi dezvoltare necorespunzătoare a mieilor obţinuţi, comparativ cu fraţii lor mai norocoşi din saivane. Laboratoarele DSV–urilor sunt inundate primavara cu cereri de analiză privind mortalităţi neobişnuite, cu cauză necunoscută. Dar cauza e simpla – păşunatul iarna. Totuşi, perioada precizată acum în lege este cam mare, un repaus din, să zicem 25 decembrie-25 martie ar fi rezonabil.
A treia problema – munca la stână nu se face doar în famile, se face cu ‘’slugi’’. Dacă calculăm, aşa, în mare, o slugă la 500 de oi, avem, la numărul actual de ovine din Romania, vreo 20.000 de oameni. Un mic orăşel. Oameni care stau, 24 de ore din 24, lângă oi, în cizme, mizerie şi frig. Oameni care au asigurat un venit, masă, ţigări şi ce-o mai fi. Dar oameni pentru care nu se plăteşte nici o asigurare socială. Care nu contribuie deloc la bugetul statului şi, bineînţeles, nu vor beneficia de nici o pensie. Oameni pe care la bătrâneţe îi aşteaptă o viaţă de câine, după o viaţă de uzură la oi. Ciobanul e cioban , să vadă de animale, nu-i poţi cere să-şi facă firmă, dar cumva trebuie reglementată şi situaţia acestor oameni.”
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.