Prin urmare, nu este surprinzător faptul că unii oficiali europeni se uită din ce în ce mai „pofticios” la gazul rusesc. Facturile mai mici la energie ar putea revigora industria europeană muribundă și ar putea liniști temerile gospodăriilor. Jari Stehn, de la banca Goldman Sachs, a estimat că sfârșitul războiului ar putea duce la o creștere de 0,5% a PIB-ului european, cea mai mare parte a acestei creșteri provenind din ieftinirea gazelor naturale. Reînceperea fluxurilor de gaze dinspre Est l-ar putea încuraja, de asemenea, pe Vladimir Putin să negocieze un acord de pace și apoi să îl respecte, susțin reprezentanții Ungariei și Slovaciei. Într-un interviu recent acordat publicației The Economist, Friedrich Merz, care probabil va deveni în curând cancelar al Germaniei, a declarat că nu se va reveni la gazul rusesc „pentru moment”, dar a omis în mod evident să excludă această variantă.
Win-win?
Orice astfel de acord ar reprezenta o răsturnare de situație uimitoare. Poziția Comisiei Europene este că „nu există nicio legătură” între reluarea fluxurilor rusești și orice negocieri de pace. Într-adevăr, ambiția sa declarată este de a nu importa deloc gaz sau petrol rusesc până în 2027, pentru a reduce dependența de vecinul său ostil. Majoritatea livrărilor de gaze au încetat în 2022, când Rusia a închis Nord Stream 1, principala sa conductă către Europa; o altă conductă, care trece prin Ucraina, a încetat să mai transporte gaz la 1 ianuarie anul acesta. În prezent, UE primește 10% din gazul său din Rusia, față de 45% în 2021. Între timp, Rusia nu-și poate redirecționa în totalitate, de exemplu către China, cea mai mare parte a livrărilor, ceea ce duce la un cost financiar ridicat. În 2022, vânzările de combustibil reprezentau 13 % din bugetul său federal. În prezent, acestea reprezintă doar 8 %. În 2023, Gazprom, gigantul gazier de stat al țării, a înregistrat prima sa pierdere din 1999.
În cele din urmă, decizia de a deschide sau nu robinetele va fi luată de țările de la ambele capete ale conductelor și de cele pe care le traversează conductele: Rusia, Germania și Ucraina, precum și alte câteva state est-europene. Liderii acestora vor fi supuși unor presiuni severe și din partea altor țări. Cine are șanse să prevaleze?
UE consumă aproximativ 320 de miliarde de metri cubi de gaz pe an. Capacitatea de stocare a blocului european, de aproximativ 115 miliarde de metri cubi, este echivalentă cu o treime din această cantitate. Aceste depozite erau aproape pline când a început iarna. De atunci, vremea rece și problemele de aprovizionare au forțat UE să consume mai mult gaz decât se aștepta. Stocurile sale sunt acum pline doar în proporție de 48%, față de 66% în aceeași perioadă a anului trecut. Prețurile ridicate îi determină pe marii consumatori, cum ar fi fabricanții de produse chimice și topitoriile, să reducă consumul. Producția industrială din întregul bloc, deja slabă, se contractă și mai mult.
Ca o paranteză, stocurile românești au o situație și mai proastă decât cele ale mediei UE. La noi, capacitatea de umplere a scăzut sub 35%, nu numai pentru că gerul face să se consume sensibil mai multe gaze, dar și pentru că exportăm masiv în Republica Moldova, pentru că am rămas singura sursă de aprovizionare pentru țara vecină.
O problemă mai mare va apărea în această vară. Normele UE impun ca depozitele să fie pline în proporție de 90% până la 1 noiembrie. De obicei, stocurile se refac între aprilie și octombrie. Anul acesta, Europa va trebui să cumpere mai mult decât de obicei – exact când importatorii asiatici se grăbesc, de asemenea, să se reaprovizioneze. Există puține rezerve suplimentare: se așteaptă un val de gaze naturale lichefiate (GNL) din America și Qatar, dar majoritatea vor sosi anul viitor. Prin urmare, prețul gazului care urmează să fie livrat în această vară este mai mare decât cel pentru iarna viitoare, o anomalie care face neprofitabilă stocarea combustibilului. Autoritatea de reglementare în domeniul gazelor din Germania intenționează să acorde subvenții pentru a încuraja stocarea. Unele țări doresc să relaxeze obiectivul de stocare al UE.
În aceste condiții, cea mai la îndemână soluție pare a fi reluarea importurilor din Rusia, chiar dacă aceasta ar fi o politică contrară celei a UE din ultimii trei ani. Spectrul următoarei ierni o cere, industria și populația au neapărată nevoie de gaze.
„exportăm masiv în Republica Moldova, pentru că am rămas singura sursă de aprovizionare pentru țara vecină.”
Intrebare… de ce nu cumpara moldovenii gaz de pe bursa din Olanda? Ptr ca noi le dam la pret subventionat? Subventie inseamna ca platesc mai putin decat face, diferenta o dau romanasii din buzunarele lor.
In economia de piață furnizorul are dreptul să-și aleagă clientul și ,de comun acord,stabilesc prețul .Suntem in cazul in care ” clientul” UE a pornit un război economic cu Rusia .De ce ar fi obligată Rusia să refacă raporturile comerciale cu UE ? Daca se vor relua , oare Rusia este obligată să păstreze vechile preturi ? Greu de crezut ! Oare chiar așa ușor credeți că se poate șterge cu buretele trecutul recent ?
Pina acum castig net USA si Norvegia, pierderi diferentiate in celelate tari europene. Dar se va termina odata si cu asta. Noi oricum suntem prostii Europei, dar le-am concesionat altora care le vind unde vrea muschiul lor.
nu ne intoarcem, noi vrem sa inghetam saraci de dragul ukraniei!
Tot cu Hagi iti iese mai bine