Către un Maidan la Barcelona?

Circa un milion de oameni au manifestat pe străzile Barcelonei pe 11 septembrie, cu ocazia Zilei Naționale a Cataloniei, o zi în care este comemorată pierderea independenței Cataloniei, în 1714, urmare a luptei dintre dinastiile Habsburg și Bourbon, care îl va pe regele Filip al V-lea, ce va trece Catalonia sub coroana Castiliei. Acum, în Spania regelui bourbon Filip al VI-lea și al guvernului conservator al lui Mariano Rajoy, președintele regiunii, Carles Puigdemont, care a pregătit un referendum pentru independență pe data de 1 octombrie, a spus in fața mulțimii: ”Este un referendum legal, în acord cu legile aprobate de parlamentul suveran al Cataloniei. Nicio entitate juridică sau politică nu poate împiedica guvernul meu să-și exercite atribuțiile”. Un sondaj efectuat în luna iunie arăta că 62,4% dintre catalani ar vota pentru independența față de Madrid, la o prezență la urne de 67,5%. ”Vrem să fim liberi pentru că credem că putem trăi mai bine. Guvernul de la Madrid nu ne recunoaște deficitul. Le dăm mulți bani și nu primim nimic”, spune o femeie care a participat la manifestație.

Manifestațiile pot fi un indicator pentru mobilizare și eventualele ciocniri ce ar putea avea loc pe 1 octombrie, publicația Politico vorbiond chiar despre un posibil Maidan catalan. ”Separatiștii se vor folosi de stradă pentru a susține consultarea ilegală”, scrie cotidianul El Pais. ”60% dintre spanioli cer ca referendumul să fie oprit”, scrie El Mundo, un alt cotidian unionist.

În urmă cu zece ani, mișcarea pentru independență era încă firavă, însă dezvoltarea economică a regiunii (20,1% din PIB-ul Spaniei, 25,6% din exporturi, 23% din turiștii atrași de Spania), și discusrul tot mai radical au făcut ca independentiștii să prindă aripi. Însă, ca și în cazul mișcării pentru independență din Scotia, liderii de la Barcelona nu au o idee clară despre parcursul unui viitor stat catalan independent, nemembru UE, cu un șomaj de peste 13%, lipsit de relații economice puternice. ”Tabăra independentiștilor are un oarecare ascendent. Ei spun că am fi Danemarca Sudului, însă suntem o țară mediteraneană! Avem aceeași clientelă politică și aceeași corupție ca și Madridul”, a spus pentru Los Angeles Times un catalan care nu a participat la manifestațiile de Ziua Națională. De altfel, precedentul referendum pentru independență, în 2014, a fost umbrit de un scandal de evaziune fiscală în care a fost implicat fostul președinte catalan Jordi Pujol, cel care vreme de doua decenii a pus bazele actualei mișcări pentru idependență.

Șeful guvernului de la Madrid a reacționat ca și în cazul precedentului referendum pentru independență, din noiembrie 2014: a solicitat Curții Constituționale să analizeze legalitaea demersului independentiștilor. Decizia a fost limpede: ”Nu va fi niciun referendum pentru autodeterminare. Voi face tot ce trebuie pentru a-l împiedica”, a spus Mariano Rajoy, după ce instanța constituțională a decis să suspende decretul guvernului catalan pentru organizarea consultarii. Această decizie a dus și la o schimbare în poziția Primăriei Barcelonei, care a refuzat să mai susțină ferm referedumul, la fel ca și în 2014. ”Ne reiterăm angajamentul ca Barcelona să aibă dreptul de a vota, însă doar dacă instituția noastră și funcționarii publici nu sunt expuși riscurilor”, a spus viceprimarul Barcelonei. În cazul în care nu respectă decizia Curții de la Madrid, funcționarii catalani își pot pierde slujba și pot fi urmăriți penal.

Cel mai probabil, guvernul central de la Madrid va acționa ca și în 2014, va ignora referendumul, sau cel mult îl va considera consultativ, și nu va recunoaște rezultatele. Fostul ministru de Externe José Manuel García-Margallo condamnă această ”tăcere”. ”Această situație se explică prin tăcerea spaniolilor din Catalonia și din afara regiunii începând din 1980, de la inițierea procesului de contrucție națională. O națiune nu este pierdută ca urmare a unui atac, ci pentru că cei care o iubesc nu o apără”.

Recomanda
Razvan Ciubotaru 89 Articole
Author