Redăm, în continuare, fragmente din plângerea depusă de jurnalistul Narcis Daju împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale faţă de magistraţii gorjeni Moţa şi Encescu.
După cum am anunţat aici, procurorul general al PCA Craiova, Constantin Lăloianu, a ignorat toate dovezile prezentate şi a confirmat neînceperea urmăririi penale susţinând, în fals, că ar exista nişte înregistrări ale unor convorbiri, la IGPR, în care trei comisari de poliţie îi furnizează date din dosare penale lui Narcis Daju. Din contră, ziaristul susţine ferm că cu doi dintre cei doi comisari n-a vorbit niciodată, prin nicio cale, şi că nu există astfel de înregistrări. De altfel, Daju solicită public tuturor autorităţilor statului de drept să facă publice acele interceptări, iar în situaţia în care ele nu există, să se realizeze o cercetare reală a faptelor de care sunt acuzaţi magistraţii Moţa, Encescu, Ponea şi Lăloianu.
“(…) 1. Procurorul a ignorat că, în cuprinsul celor două plângeri înaintate de subsemnatul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi redirecţionate, spre cercetare, către unitatea dvs. de parchet, am dovedit că magistraţii Moţa Emil Gheorghe şi Encescu Florin au cerut şi, respectiv, aprobat, în mod abuziv şi cu încălcarea prevederilor Codului de Procedură Penală, interceptarea comunicaţiilor efectuate prin telefon şi internet de peste zece ziarişti, de la două ziare şi o televiziune. Procurorul a încercat să se pronunţe doar asupra legalităţii interceptării comunicaţiilor mele.
2. Procurorul nu a cercetat dovezile prezentate de mine cu privire la interceptarea vădit ilegală şi abuzivă a comunicaţiilor efectuate prin internet de doi jurnalişti, respectiv Irinoiu Irina şi Drulă Adrian, de la domiciliul lor din Târgu Jiu, strada slt. Mihai Cristian Oancea, bloc 14, scara 1, etaj 4, apartament 160, judeţul Gorj, cu toate că nu au fost nominalizaţi în vreun fel în referatele de solicitare a aprobării interceptărilor, în hotărârile judecătoreşti de încuviinţare a interceptărilor sau în autorizaţiile emise. În mod greşit, cei doi magistraţi au scris în actele procedurale şi procesuale emise că în garsoniera în care locuiesc Irinoiu Irina şi Drulă Adrian ar locui un alt ziarist, Ceuranu Morîndu Dumitru Irinel, faţă de care s-au emis autorizaţii de interceptare a comunicaţiilor prin internet din imobilul în care locuiesc, în realitate, Irinoiu Irina şi Drulă Adrian. Comunicaţiile efectuate prin internet de aceştia din urmă au fost interceptate ilegal, timp de 30 de zile, ca urmare a actelor dispuse şi încuviinţate de cei doi magistraţi.
În încercarea de a edulcora această stare de fapt incredibilă, procurorul a denaturat acuzaţia formulată de mine în cele două plângeri şi cu ocazia audierii, reţinând în rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale, în mod eronat, că “fiind audiată, persoana vătămată a mai arătat că (…) procurorul şi judecătorul au înscris, în mod fals, în documentele pe care le-au întocmit cu ocazia autorizării interceptărilor că un alt ziarist, Ceuranu Irinel, foloseşte adresa de internet de la un alt imobil decât cel de domiciliu”.
Dispunând neînceperea urmăririi penale, procurorul Ponea consacră un precedent judiciar imposibil într-o democraţie: din acest moment orice magistrat e liber să dispună şi să pună în aplicare autorizarea comunicaţiilor efectuate într-un imobil, de persoane fără legătură cu vreo cauză penală, în care persoana monitorizată, împotriva căreia se emite autorizaţie de interceptare, nu a locuit niciodată şi nu locuieşte
3. Procurorul nu a cercetat, nu a evidenţiat şi nu s-a pronunţat asupra lipsei totale de plauzibilitate a suspiciunii exprimate de procurorul Moţa Emil Gheorghe faţă de mine şi inserate în actele de autorizare a interceptărilor, conform căreia eu aş fi avut acces la dosarul penal întocmit împotriva lui şerban Doru Aristică, în faza în care nu era public, şi i-aş fi comunicat periodic învinuitului conţinutul unor acte procesuale şi procedurale, în condiţiile în care nu m-am interesat ca ziarist de acel dosar, nu puteam avea acces fizic la el, nu am surse jurnalistice (şi, implicit, nu se poate dovedi contrariul) la nivelul acelei unităţi de parchet, nu comunicam cu învinuitul sau cu persoanele din anturajul acestuia şi, din nou, nu s-a dovedit contrariul.
4. Procurorul Moţa nu a prezentat şi nici nu i s-a solicitat de către judecătorul Encescu vreo probă în sprijinul acestor suspiciuni ale sale, fapt demonstrat prin conţinutul referatelor de solicitare a autorizării interceptărilor şi al hotărârilor judecătoreşti prin care s-au încuviinţat. Cu toate acestea, procurorul Elisabeta Ponea conchide, în rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale, că “autorizarea s-a făcut motivat”. Mai mult, procurorul explică de ce nu poate evalua temeinicia indiciilor avute în vedere de cei doi magistraţi, în condiţiile în care nu a fost indicat vreun indiciu în sprijinul acuzelor formulate împotriva mea şi care au fundamentat autorizarea interceptării comunicaţiilor mele.
Ignorând conţinutul actelor oficiale depuse de mine la dosar, procurorul Ponea susţine, inexplicabil, că procurorul Moţa “şi-a motivat cererea” de interceptare, “oferind judecătorului informaţii relevante, detaliate”! În realitate, documentele emise conţin doar acuze, suspiciuni, fără niciun fel de probă sau indiciu. Or, aşa cum am arătat în cele două plângeri, conform art. 91^1 din Codul de Procedură Penală, “interceptarea si înregistrarea convorbirilor sau comunicărilor efectuate prin telefon ori prin orice mijloc electronic de comunicare se realizează dacă sunt date ori indicii temeinice privind pregătirea sau săvârşirea unei infracţiuni”. Totodată, “autorizarea interceptării şi a înregistrării convorbirilor sau comunicărilor se face prin încheiere motivată, care va cuprinde (…) indiciile concrete si faptele care justifică măsura”.
5. Deşi am dovedit prin înscrisurile ataşate celor două plângeri că procurorul Moţa Emil Gheorghe a reţinut în fals, în urma interceptării comunicaţiilor mele telefonice, că aş fi comunicat cu poliţistul Voinescu Ion, cu care în realitate nu am vorbit niciodată, pe nicio cale, şi cu poliţistul Mirulescu Ion, cu care nu doar că nu am vorbit niciodată, pe nicio cale, dar nici măcar nu-i cunosc fizionomia facială, procurorul Elisabeta Ponea nu a cercetat în vreun fel aceste susţineri ale mele. În schimb, a reţinut în textul rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale, în apărarea procurorului Moţa Emil Gheorghe, că “contrar susţinerilor persoanei vătămate”, a fost sesizat IGPR – ul pentru că faţă de poliţiştii amintiţi existau suspiciuni că mi-ar fi furnizat mie informaţii din dosarul penal al lui şerban Doru Aristică! Reiterez faptul că nu am vorbit vreodată şi nici nu mă cunosc cu vreunul dintre cei doi poliţişti.
6. Procurorul Elisabeta Ponea, faţă de evidenta încălcare de către procurorul Moţa Emil Gheorghe a prevederilor art. 91^3 din Codul de Procedură Penală, conform căruia “dacă în cauză s-a dispus o soluţie de netrimitere în judecată, procurorul este obligat să înştiinţeze despre aceasta persoana ale cărei convorbiri sau comunicări au fost interceptate şi înregistrate”, sugerează că prin neanunţarea mea s-a procedat legal şi că, mai mult, conducerea Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj ar fi comis un abuz, nicidecum procurorul Moţa, când m-a înştiinţat că am fost interceptat!
Bazându-se, probabil, pe susţinerile false ale magistraţilor Moţa şi Encescu, procurorul Ponea arată în textul rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale că era normal să nu fiu înştiinţat că am fost interceptat, întrucât în aceşti ani eu am fost permanent cercetat şi faţă de persoana mea nu s-a adoptat o soluţie de netrimitere în judecată. Totodată, se arată că în prezent sunt cercetat în dosarul 2544/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg Jiu, pentru săvârşirea infracţiunii de şantaj şi că acest dosar s-ar fi constituit prin trei disjungeri succesive! Precizez că în niciunul dintre rechizitoriile dosarelor penale din care procurorul Ponea pretinde că s-a constituit dosarul 2544/P/2013 nu se menţionează vreo disjungere a vreunei cercetări legate de persoana mea. Dacă ar fi intenţionat să facă o cercetare măcar de suprafaţă a plângerilor mele depuse împotriva celor doi magistraţi, procurorul Ponea ar fi constatat că dosarul 2544/P/2013 a fost constituit în mod cu totul şi cu totul artificial, după ce eu am depus cele două plângeri penale, fără vreo legătură cu alte cauze penale, din care se pretinde că ar fi fost disjuns doar pentru a justifica necomunicarea măsurilor de interceptare derulate împotriva mea. Precizez că în aceşti ani în care procurorul Ponea susţine, în apărarea celor doi magistraţi, că am fost permanent cercetat în mai multe cauze penale, nu am fost nici măcar o singură dată citat în cauzele la care se face referire în textul rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale.
Este evident că procurorul Moţa, deşi a derulat măsuri de monitorizare complexă a comunicaţiilor mele, cu un an şi jumătate în urmă, a evitat să pronunţe împotriva mea o soluţie, tocmai pentru a amâna la nesfârşit momentul în care era obligat legal să mă anunţe că m-a interceptat. Este motivul pentru care a încercat cu asiduitate să iniţieze acte procesuale şi procedurale împotriva mea în mai multe dosare penale cu care, în realitate, nu aveam vreo legătură.
7. Tot în apărarea magistraţilor cercetaţi, procurorul Ponea invocă răspunsul Inspecţiei Judiciare, în cuprinsul căruia se spune clar că poate verifica doar eventuale abateri disciplinare. Deci, Inspecţia Judiciară nu a stabilit nevinovăţia celor doi magistraţi în legătură cu săvârşirea unor posibile infracţiuni. (…)”
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.