După ce, la 21 mai, Paraguayul şi-a inaugurat noua sa ambasadă la Ierusalim, a devenit al doilea stat latino-american care face un atare gest, după Guatemala, ce procedase la fel la 16 mai, la două zile după SUA. Cele două ţări sunt printre puţinele ce au urmat decizia preşedintelui Donald Trump, care anunţase, la 6 decembrie 2017, că transferă ambasada americană la Ierusalim. De notat că, în decembrie 2017, o rezoluţie ONU, iniţiată de Yemen şi Turcia, a condamnat decizia americană.
Pornind de la cele de mai sus şi de la faptul că, prin vocea liderului său Liviu Dragnea, principalul partid de guvernământ din România şi cabinetul condus de premierul Viorica Dăncilă au iniţiat un memorandum privind mutarea misiunii noastre diplomatice la Ierusalim, şi ţinând seama că au existat voci ce susţint acest gest al României, prezentăm un documentar despre ţările care au ambasadele la Ierusalim.
Înainte de orice, reamintesc că, personal, mi-am spus punctul de vedere în Cotidianul, opinând că decizia intempestivă a lui Dragnea este contraproductivă, fără o documentare corespunzătoare, şi ignoră angajamentele internaţionale ale României, în primul rând faţă de ONU şi UE, cât şi poziţia ei privilegiată în Orientul Mijlociu, clădită decenii la rând prin diplomaţie, echilibru şi inovaţie.Spre surprinderea mea am citit poziţii pro, în care autorii susţineau că pot fi încălcate fără jenă şi teamă respectivele angajamente internaţionale ale Bucureştiului şi că „sunt multe ţări care au ambasade la Ierusalim”. Oare?
Agenţiile Reuters, France Presse şi numeroase ziare occidentale au publicat documentare pe această temă, pe care le prezint în esenţă. Trebuie subliniat de la început că, aşa cum scria France Presse, anunţul făcut de Trump nu a provocat nici pe departe un efect imediat, cu câteva excepţii, ce pot numărate pe degetele unei mâini.
În trecutul recent, mai multe ţări, îndeosebi din Africa şi America de Sud, au avut ambasade în Ierusalim, iar unele ar putea reveni acolo. După războiul „Yom Kippur” din octombrie 1973, dintre Israel şi unele ţări arabe, precum Egipt şi Siria, Cote d`Ivoire, Zairul condus de Mobutu Sese Seko (azi Republica Democratică Congo) şi Kenya au rupt relaţiile diplomatice cu Israelul, închizându-şi astfel ambasadele din Ierusalim. Când şi-au restabilit relaţiile diplomatice, ele şi-au instalat ambasadele la Tel Aviv.
În 1980, Israelul a votat o lege prin care declara Ierusalimul drept capitala sa „unită şi indivizibilă”, incluzând astfel partea estică cucerită de acest stat în războiul de „şase zile”, din iunie 1967, şi din care palestinienii vor să facă capitala statului la care ei aspiră. Reamintim că ONU (inclusiv România) a declarat „ilegală” decizia israeliană, cerând ţărilor care au ambasade la Ierusalim să şi le mute de acolo.
Agenţiile citate arată că „Bolivia, Chile, Columbia, Costa Rica, Republica Dominicană, Ecuadorul, Guatemala, Haiti, Panama, Salvadorul, Uruguay, Venezuela şi Olanda s-au supus deciziei ONU”. Ulterior, mai precis în 1984, Costa Rica şi Salvadorul şi-au mutat ambasadele la Ierusalim, dar au plecat din nou de acolo în 2006.
Cum probabil se ştie, după anunţarea deciziei luiTrump de la finele anului trecut, unele ţări au spus că vor face la fel, context în care, de nicăieri, a apărut Liviu Dragnea, care se întreba retoric „Să zicem că noi (românii-n.n.) ne mutăm capitala la Braşov. Ambasadele o să rămână în Bucureşti ? ”Este opinia unui repetent în relaţiile internaţionale, el neştiind nimic despre statutul Ierusalimulu, rezoluţiile ONU, pe care România le-a votat. Ca să nu mai zic că doar unul ca el putea face o atare comparaţie între Braşov şi Ierusalim!
Israelul a încercat să convingă alte state să-i urmeze exemplul lui Trump. Până acum acestuia i s-au alăturat Guatemala, preşedintele acestei ţări, Jimmy Morales, inaugurând ambasada ţării sale la 16 mai, şi Paraguayul, care a făcut un atare anunţ în martie, „cu condiţia ca premierul israelian Benjamin Netanyahu să efectueze o vizită oficială la Asuncion”. La 21 mai, Paraguayul şi-a inaugurat ambasada din Ierusalim, chiar în prezenţa şefului acestui stat, Horacio Certes. Hondurasul, care la 21 decembrie 2017, a fost de partea SUA şi Israelului, când, la ONU, s-a votat rezoluţia ce condamna decizia americană, nu s-a pronunţat în privinţa transferării ambasadei sale, deşi Parlamentul a adoptat o rezoluţie în acest sens.
De altfel, împotriva rezoluţiei ONU votaseră numai state unul şi unul: Insulele Marshall, Micronezia, Republica Palaos, Togo, Republica Nauru, Guatemala şi Honduras. Rezoluţia Adunării Generale reafirma că statutul final al Ierusalimului nu poate fi stabilit decât de Israel şi Palestina, în conformitate cu rezoluţiile ONU, comunitatea internaţională reafirmându-şi poziţia privind susţinerea soluţiei exitenţei celor două state – Israel şi Palestina.
Comentând iniţiativa românească France Presse scria textual:„Guvernul român social-democrat, aflat sub focul criticilor americane pentru controversatele reforme ale justiţiei, a adoptat în mod surprinzător un memorandum ce deschide discuţia privind un transfer al ambasadei române la Ierusalim”. Este evocată apoi opoziţia preşedintelui Iohannis la un atare transfer, pe care-l „apreciază contrar dreptului internaţional”, cât şi faptul că el a cerut demisia premierului Dăncilă.„Dacă duce la îndeplinire acest transfer, în pofida a tot ce se întâmplă, România va fi prima ţară din Uniunea Europeană ce imită SUA şi rupe cu poziţia europeană, care, urmând rezoluţiile ONU, consideră că statutul final al Ierusalimului trebuie negociat între israelieni şi palestinieni”, mai arată AFP.
Tot din Europa şi tot din UE, preşedintele Cehiei, Miloş Zeman, s-a pronunţat în favoarea transferării ambasadei ţării sale la Ierusalim, dar, deocamdată, guvernul de la Praga a anunţat redeschiderea unui consulat onorific şi instalarea unui centru cultural la Ierusalim. În fine, potrivit presei palestiniene, premierul Japoniei, Shinzo Abe, i-a dat asigurări preşedintelui palestinian Mahmud Abbas, în cadrul unei recente vizite oficiale, că ţara sa îşi menţine ambasada la Tel Aviv.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.