Cercetătorii ar fi descoperit sonda prăbuşită pe Lună, în 1967

O fotografie realizată de satelitul Lunar Reconnaissance Orbiter (LRO), care studiază Luna, readuce în discuţie un subiect de mult uitat: prăbuşirea unei sonde NASA pe Lună, în 1967.

Imaginea prezintă rămăşiţele unui impact pe suprafaţa lunară. „Modelul în formă de fluture indică o coliziune la un unghi mic. Tonurile contrastante luminos/întunecat arată diferenţa între compoziţia sau maturitatea materialelor”, explică cercetătorii pe site-ul Lunar Reconnaissance Orbiter Camera (LROC).

„Doar atât înţelegem. Craterul a fost oare creat de obiecte spaţiale sau de prăbuşirea unei sonde?”, se întreabă echipa LROC. Cercetătorii explică, însă, că rezoluţia camerei de fotografiat a LRO este atât de mare, încât şi cele mai mici caracteristici ale navetelor prăbuşite sunt vizibile, de cele mai multe ori.

Imaginea a fost postată cu ocazia celei de-a 42-a aniversări ale aselenizării Apollo 11, care a ajuns pe Lună în siguranţă în zona Mare Tranquillitatis, pe 20 iulie 1969.

Sonda care s-ar fi prăbuşit pe Lună în 1967 este Lunar Orbiter 2. Ea a fost folosită în noiembrie şi decembrie 1966 pentru a ajuta la alegerea zonei de aselenizare pentru Apollo şi Surveyor. Sonda a devenit faimoasă în 1967 când a fotografiat craterul Copernicus, denumită imaginea secolului, de presa de atunci. Atlasul Internaţional al Explorării Lunare scrie că sonda a fost prăbuşită intenţionat pe Lună, pe faţa ascunsă, pe 11 octombrie 1967.

Coordonatele impactului ar fi longitudine est 119.1° şi latitudine nord 3.0°, aceleaşi ca cele ale imaginii făcute publice pe 20 iulie 2011. Aceste coordonate sunt, însă, estimative, întrucât pe faţa ascunsă a Lunii nu a mai existat contact radio.

Craterul din această imagine este prea mare, circa 85m diametru, pentru a fi rezultatul prăbuşirii unei sonde de doar câţiva metri înălţime.

Cercetătorii vor fotografia zona din alt unghi, pentru a-şi da seama exact de dimensiunile craterului şi de ce a putut să îl formeze.