Războiul de imagine e nesfârşit. Nu are nume. Nu-l vezi. Am luptat în acest război. Lupt şi astăzi. Nu e pentru copii războiul ăsta. Nici oamenii mari nu-l înţeleg. Îl pot duce numai profesioniştii. E un război al nervilor, al tăcutului, al ideilor şi acţiunilor-fulger.
Nu dormi în acest război. Cele mai multe lupte se desfăşoară în crepuscul. În crepuscul simţurile sunt fie ascuţite fie boante, difuze. Şi atunci eşti mort. Nu e un război pentru marile armate dar şi marile armate se află pe fronturile lui. Profesioniştii războiului de imagine nu au chip. Ei se văluresc unii-ntr-alţii atât de rapid încât nu-i mai poţi deosebi. Să nu ne îmbătăm cu apă rece! Nu e loc pentru toată lumea pe piaţă! Te-a atacat un brand? OK! Atacă-l şi scufundă-l! Scoate-l din oceanul imaginarului public.
Pune-i balast în cont şi trimite-l la fund să se giugiulească bine de tot caracatiţele şi peştii electrici cu el. Să nu fim copii! Afacerile sunt afaceri! Cum ataci şi scufunzi un brand? Asta o să înveţi aici, în blogul lui Ovidiu Bufnilă. Dacă eşti slab de înger, şterge-o! Războiul brandurilor nu e pentru copii. Cei mai duri dintre cei mai duri oameni de afaceri sunt în pantaloni scurţi în faţa unui profesionist ASA. Nu te îmbăta cu apă rece! Când un profesionist ASA pune la punct un război în lumea brandurilor ceea ce trebuie să se întâmple se va întâmpla. Asta, lumea mondială e plină de lunetiști. Știam că e acolo.
Dintotdeauna am știut. Poate că era venit dintr-un univers paralel, poate că era sosit dintr-o altă lume stelară. La început mi-a fost frică de el. Era un tip înalt, bine făcut, înarmat până-n dinți. În 1812, în ziua în care Napoleon l-a lăsat la vatră pe bunicul meu, după 12 ani de războaie, lunetistul s-a făcut nevăzut. M-am urcat în bradul de peste drum, acolo unde-și făcuse cuibul și nu l-am mai găsit. O vreme am uitat de el dar în 11 iulie 1916, în timpul bătăliei de la Verdun, lunetistul era din nou cocoțat în brad. Mi-a făcut cu ochiul. Avea umărul bandajat semn că fusese rănit. ca de obicei, n-a scos nici o vorbă, mi-a întins un baton de ciocolată, mi-a strâns mâna, bărbătește.
În 1942, când nemții o luat-o nasol pe coajă la Stalingrad, lunetistul era tot în brad, așteptând cu răbdare. În 1956 era acolo în timp ce la Budapesta erau rușii. Era acolo și când francezii au fost bătuți măr în Vietnam de vietnamezi și când rușii au luat o scatolceală urâtă în Afganistan. În 1989 l-am zărit printre conurile de brad. Zâmbea enigmatic. Ne-am salutat frenetic în anul 2040 când Polonia a atacat Turcia iar Rusia a fost făcută șvaițer de o mulțime de revoluții locale. În anul 2157, lunetistul m-a inițiat pentru prima oară în arta lui și mi-a dăruit o pușcă cu lunetă de mai mare dragul.
Acum, deși nu ne vorbim, parcă încep să-i înțeleg gândurile. La început era cam brambureală în mintea mea în ceea ce-l privea. Ideea este să tragem din unghiuri diferite pentru succesul operațiunii. Dar vezi, misiunea noastră nu este să-l ucidem pe Kennedy printr-un tunel temporal nici pe Fidel Castro, nici pe Vladimir Putin, nici pe Zalmoxis, nici pe Eminem, nici pe Soros, nici pe Elvis, nici pe președintele Partidului Socialist Marțian, nici pe președintele Partidului Neoliberal Venusian. Tu ești ținta.
Erata: P.M., A.M. se citeshte viceversa in ce priveshte pe tzaranii noshtri. Scrisul se potrivea pentru Burghezii lui Ana Pauker & Dej, etc…
O zi buna.
Con
Rog respectos, ca în momentul în care zăriți un brand in brad sa cantati: o, brand frumos, o brand frumos cu mitraliera tot verde/ tu ești visul misterios/ ce viata nu si-o pierde. Dacă, totuși, constatați ca brandul si-a pierdut viata, dați un anunț la Cotidianul și oferiți o recompensa celui care il va găsi. PS. Nu știu dacă are legătură cu articolul, dar am primit, în tinerețe, un brand de la cineva, de am văzut numai stele verzi, cu următoarea dedicatie: când le vezi roșii, înseamnă că s-au copt și le poți consuma cu o garnitura de tren personal tras pe linie moarta. Dacă nu stiati: Brandul Ucrainei este un pitic care atarna legat de creanga unui brad de import. Lui i se canta, imnuri post moderniste și post mortem.
Avind in spate un mare popor khazar ce nu s-a supus Tzarului, Rusia daca avea pe vremea aceia o intelighentzia adevarata, putea sa descifreze de unde vine pericolul. De fapt asta s-a intimplat shi la noi, dar mamaligarii nu s-au prins atunci cind Itelighentzia lor a fost ucisa, ucisa , ucisa la Canal, la pushcarii siberiene ca la Piteshti, samd, pentru ca Talpa Tzarii avea incredere numai in Regele lor, nu conta natzia. Comunishtii=chibutzul PCR atunci cind au fost la butoane au avut griza din rasputeri sa distruga Talpa Tzarii, shi asha dupa ce le-a luat mijloacele lor de productzie=cai, vite , carutze, unelte, etc…,i-a trimis la orash ca sa-i pacaleasca pe prooletari, dar mai ales pe tzarani. Asha a disparut Regele nostru din istorie, care atunci cind i s-a dat voie sa vada Tzara lui, a spus ca nu mai poate sa ish-i recunoasca poporul. Adevarul este valabil, pentru ca tzaranul, care trebuia ajutat sa fie dotat cu unelte performante, adaptate zilei (ex.iugoslavii aveau tractorashe, etc.), a fost pus la stors decind lumea, in ciuda sloganului kamunist ca nu mai suntem agrari. Sa il pupam in koor pe Regele Ferdinand ca shi-a tzinut promisiunea shi le-a dat pamintul, care acum dupa kamunishti poate este salvarea lor, a Romaniei shi refacerea Talpei Tzarii. Nenorcirea este ca tzaranii noshtrii nu mai shtiu ce este aia Pamint, pentru ca nu mai shtiu sa munceasca ca pe vremuri= se sculau la 4 P.M. shi se culcau la 11 A.M. Totushi mai este o shansa cu aia care au plecat in bejenie, shi care se vor intoarce, cunoscind faptul ca nimeni, chiar daca promite ceva precum kamunishtii, nu itz-i da nimic gratis. Daca am fost condushi de parazitzii Mondiali, care au ascutzit lupta de clasa, cu mirosul lor de singe de goim, suntem vaccinatzi, lor le dorim de o mie de ori binele care ni-l doresc. Covit=noul Cyclonel reinventat, de ei sau altzii, nu degeaba a aparut, in ciuda lor, ce in nebuneala lor se considera Alles Bulla.
O zi buna.
Con