Cine îl mai ascultă pe Emmanuel Macron?

”În prima parte a anului 2025, în Ucraina ar putea zbura avioanele franceze Mirage 2000”, a spus ministrul francez al Apărării. Anterior, președintele Macron s-a angajat să livreze Ucrainei avioane Mirage 2000 dotate cu capabilități de luptă aer-sol. Însă nici președintele Macron, nici ministrul său nu au oferit un calendar pentru aceste livrări și nici un număr estimativ de avioane.

La începutul acestui an, președintele Macron a făcut valuri cu declarația despre posibilitatea ca unele state NATO să trimită trupe in Ucraina. Din nou, nu a fost oferit un orizont de timp sau vreun detaliu despre aceste trupe. Apoi, discuția a fost îngropată. Același Macron înroșea telefonul Kremlinului și căuta întâlniri cu președintele Vladimir Putin, cu puțin timp înaintea invaziei ruse în Ucraina, iar apoi sugera că Vestul trebuie să lase Rusiei o portiță de ieșire din războiul din Ucraina.

Săptămâna trecută, președintele Macron a declarat că UE este in mare politic ai ”ar putea muri”. „Dacă vom continua cu modelul nostru [vechi] de dezvoltare, în trei-patru ani vom rămâne pe dinafară”, a spus Macron, la conferința Berlin Global Dialogue, la care a participat și cancelarul german Olaf Scholz. Același lucru a fost spus de Macron și despre NATO, în 2019.

Tot săptămâna trecută, președintele Macrin a sugerat un embargo al armelor pentru Israel, provocând o reacție dură din partea premierului Benjamin Netanyahu.

Președintele Franței nu poate fi acuzat că nu se gândește cu seriozitate la viitorul UE. Săptămâna trecută, Macron a cerut reformarea UE și a fost consecvent cu apelul făcut în 2017, în discursul său de la Sorbona. La fel, președintele Franței a avut multe discursuri în care, ca și la conferința de la Berlin, a acuzat China, dar și SUA, că violează regulile comerțului internațional. Și a vorbit de nenumărate ori despre autonomia strategică și economica a Europei.

Dar marea problema a discursurilor lui Emmanuel Macron în calitate de lider al Franței și al UE este că ele nu sunt urmate de nicio acțiune concreta, demonstrând și mai mult că Franța devine un tigru de hârtie pe sena mondială. Apoi, aceste discursuri sunt contradictorii: Macron sugerează trimiterea de trupe din statele NATO în Ucraina, după ce a căutat înțelegerea lui Vladimir Putin; Macron vorbește despre reducerea birocrației și a simplificarea legilor UE, însă își dorește dezvoltarea sectoarelor de top ale economiei sub control strict al statelor si al Bruxellesului și, în fosta Comisie von der Leyen l-a numit pe comisarul Thierry Breton, adept al imixtiunii inclusiv în alegerile din Statele Unite.

Apoi, președintele Macron nu știe să aleagă momentele în care să șocheze prin declarațiile sale. La amintitul eveniment de la Berlin, președintele Frantei a cerut aplicarea unor tarife mai mari pentru produsele din China, din cauza concurentei neloiale. A vorbit de funie în casa spânzuratului, pentru că a venit imediat replica guvernului german, care este dependent de piața chineză pentru exporturile auto, care sunt încă la căutare în China. Partidul Liberal din Germania, aflat la guvernare a fost limpede: tarife mai mari pentru produsele ”made in China” ar trebuie să însemne, în compensație, încheierea acordului de liber schimb dintre UE și organizația sud-americană Merscosur, un acord care este respins de Franța din cauza concurentei care s-ar produce pe piața alimentelor.

Atunci, când a cerut un embargo pentru arme împotriva Israelului, Macron nu a făcut decât să întărească poziția  lui Benjamin Netanyahu pe plan intern. Inițiativa lui Macron nu va descuraja nici atacurile israeliene în Liban și Gaza și nici ajutorul trimis Israelului de SUA. Tot ce a obținut Macron  a fost o admonestare usturătoare în fața întregii lumi din partea lui Benjamin Netanyahu. Deși acest lucru are puțină influență asupra războaielor din Orientul Mijlociu, câtă vreme SUA vor continua să înarmeze Israelul, alte state europene (Germania, Marea Britanie) au redus exporturile de arme în Israel fără a simți nevoia de a face un spectacol.

Dincolo de inconsistența discursurilor sale, marea problema a președintelui Franței este că audiența lui este tot mai redusă. Decizia de a dizolva parlamentul, de a face apel la un front republican condus de stânga radicală franceză pentru a se opune partidului Marinei Le Pen, pentru ca apoi să numească un guvern din care exclude stânga și a cărui supraviețuire depinde acum de susținere tacită tocmai din partea extremei dreapta au redus capitalul politic al lui Macron. Iar, atunci când Macron rostește discursuri despre viitorul UE și autonomia strategică, o face din poziția președintelui unei țări UE care este aproape de un deficit bugetar de 6%, dublu față de limita impusă de UE, cu o datorie publică de 112% din PIB, din nou, aproape dublu față de cele 60% din PIB cerute de UE. După ce a fost obligat să-și retragă trupele din fostele colonii vest-africane, după ce președinta CE von der Leyen a confirmat declinul Franței prin demiterea comisarului francez de la Bruxelles, Emmanuel Macron ține discursuri one-man show despre viitorul UE, al NATO, despre penalizarea Israelului și despre trupe și avioane NATO în Ucraina, pentru că ”Franța e Franța” și pentru că știe că penalizările prevăzute de tratatele europene pentru depășirea deficitelor sunt rezervate peștilor mici din zona euro.