Nu știu dacă sunt mulți și sănătoși cei care își aduc aminte de scenele cu clopotul lui Stefan Râmniceanu. La vremea aceea, au făcut valuri și epocă. În zilele noastre, cele mai multe țipete și sunete țin de imediat. Mulți dintre semenii noștri uită mai repede decît gîndesc. Nu își aduc aminte nici cînd suferă.
În 1988, presiunea comunismului atinsese cotele unui cazan încins înaintea exploziei. Terorizau pașii celui din urma ta, figura necunoscutului care te privea îndelung, vorbele spuse cu două semnificații, bătaia în calorifer venită de sus sau de jos, fereastra de la care te putea urmări cineva, paraziții din telefon, totul. Și, într-o vreme a deprimării maxime din care nu se vedeau prea multe semne de speranță, artistul Ștefan Râmniceanu a traversat Bucureștii cu un clopot enorm, urcat pe o platformă trasă de un tractor. Cu acest cortegiu care purta obiectul de artă reprezentînd un dangăt metaforic, o slujbă de mîntuire, Ștefan Râmniceanu a traversat Capitala, călcînd demn și amenințător în spatele clopotului său așezat pe o platformă. Puțini au înțeles că drumul convoiului cu un un obiect funebru spre Curtea Veche, prin cenușiul oraș al acelui final de comunism, trimitea la un ceremonial de înmormîntare. Înmormînare sau alarmă? Sfîrșit de domnie sau de sistem? Clopotul lui Ștefan Râmniceanu era piesa centrală a unei expoziții dedicate lui Constantin Brâncoveanu la Curtea Veche. Se împlineau 300 de ani de la urcarea pe tron a Sfîntului Martir. România sărbătorea evenimentul cu ruinele de la Mănăstirea Văcărești și cu alte biserici demolate, cu dezolarea din sufletele oamenilor, cu un dangăt de clopot care se auzea din ce în ce mai puternic în mintea multora dintre noi. Traversarea Bucureștilor în spatele acelui convoi aparent mortuar, aparent utilitar, dar profund metaforic și cu subtext polemic a fost evenimentul toamnei lui 1988. Cine a avut minte va fi înțeles că într-un gest abil se ascundea un mesaj de protest dar și un omagiu închinat celui care a ales moartea pentru sine și pentru fiii săi numai pentru a dărui urmașilor un simbol de la care să se revendice. Cu Bâncoveanu în trecutul nostru, arătam că suntem o nație, iar nu o întîmplare sau o adunătură.
În 1988, cînd puțini se închinau la suferințele voievodului martir, Râmniceanu anunța dangătul de clopot pentru o lume și pentru un sistem. După 31 de ani, tot el trage clopotul unei decăderi morale:
”Astăzi ne lepădăm de valori, oriunde: în pieţe publice şi în institutiile fundamentale ale ţării, ori de câte ori interesul personal o cere. Convingerile şi virtutea sunt pentru idealişti, proşti şi naivi”.
Expoziția de la Curtea Veche, din toamna anului 1988, a fost un eveniment cultural neobișnuit, de mare impact și cu multiple ecouri. Reprezentanții ambasadelor europene și nord-americane din București s-au strîns în jurul artistului pentru a-l apăra. Gestul său depășea cu mult conformitățile comunismului și a fost primit ca un protest spiritual unic în felul său.
După 31 de ani, același Ștefan Râmniceanu, revenit în țară copleșit de expoziții și de premii scrie de parcă ar trage același clopot:
”Cum să respect sistemul actual, reprezentat de vechi slujitori ai sistemului comunist, ce astăzi şi-au plasat copiii pe orbita puterii ce e pe cale de a le deveni proprietate, având în plus şi impertinenţa să ne dea lectii de anticomunism? Pe lângă ei, mulţi intelectuali, lèche-botte, îşi aşteaptă tainul. Mă delimitez, cu riscul de a-mi închide oportunitățile, pe care le construiesc cu o munca aspră, dar cu o satisfacţie morală; «je reste droit dans mes bottes», cum spunea Alain Juppé”.
Pentru cei care nu știu prea multe despre protestul artistic și cu substrat politic din 1988, reluăm filmul cu un clopot în traversarea Bucureștilor, realizat în condiții tehnice modeste. Nu calitatea imaginilor contează cît semnificația lor. A fost un eveniment artistic dar și polemico-politic, eveniment care a mișcat somnolența și pîndele Epocii.
Si unde il planteaza? Asemenea „cobstructii arhitecturale” in tarile civilizate sunt plasate in locurile in care vin turistii si ce curiosi sunt! Puteti sa il plasati intro locatie unde turistii interesati vin dar trebuie si publicitate intensa!
Ştefane, Măria ta,
Tu la Putna nu mai sta,
Las’ arhimandritului
Toată grija schitului,
Lasă grija sfinţilor
În sama părinţilor,
Clopotele să le tragă
Ziua-ntreagă, noaptea-ntreagă,
Doar s-a-ndura Dumnezeu,
Ca să-ţi mântui neamul tău!
Tu te-nalţă din mormânt,
Să te-aud din corn sunând
Şi Moldova adunând.
De-i suna din corn o dată,
Ai s-aduni Moldova toată,
De-i suna de două ori,
Îţi vin codri-n ajutor,
De-i suna a treia oară
Toţi duşmanii or să piară
Din hotară în hotară –
Îndrăgi-i-ar ciorile
Şi spânzurătorile!(Eminescu – Doina)
Nu credeam sa mai prind vremuri, pe care le credeam demult apuse! Neomarxismul, promovat de SS(societati secrete) si ss (servicii secrete), bratul lor prea lung cu gheare, ce sfasie tot ce nu e din haita lor! Marxismul, cu noua lui fata (sau aceeasi Marie cu alta palarie(v. pe nemuritorul, matusalemicul, Sora cu borurile lui de JR)! CLOPOTELE tuturor bisericilor si manastirilor trase pentru a atrage atentia asupra celor 14, care n-au nimic romanesc, nimic din Marele Voievod in minte, inima sau crez! Sunt marionete santajabilem manipulate de… Statul paralel! NICIUNUL dintre cei 14 NU are stofa de Mare Roman! Regret, dar vine peste noi imperturbabil, ireversibil, inca un urias esec, alegerea celui deja ales!
Asta da dizidenta, asta da curaj si anticeausism ! Sa traversezi Capitala cu ditamai clopotu’ (bine, probabil ca agricultura era deja facuta praf, astfel incit tractorul n-avea altceva de facut decit sa se plimmbe prin Bucale, incurcind circulatia ! pardon, ca nici masini nu mai erau, din cauza lipsei de bezina !), asta da arta ! (ps : Juppé, „droit dans ses bottes”, reamintesc ca a fost condamnat, „scapind turma” pe vremea defunctului Chirac !)
Bai FOR WHOM, au auzit de cazuri de cretini care au murit pentru ca au uitat să mai respire,ai grijă si pune ceasul sa sune din 3 in 3 minute.
Herr „For whom the bell tools”, ai gândit putin macar cand ai scris ineptia asta? Cred ca la revolutie erai sub pat!
Respect pentru curajul dlui Râmniceanu. Il apreciez foarte mult ca artist si vad ca are si vocea posibilului om politic, poate ca intr-o zi, vor apărea si acei Domni Intelectuali de care, multora dintre noi ne este drag sa-i vedem, acolo, unde de 30 de ani se perinda numai „cocoșatii” si semidocții. Degeaba gândesti frumos, daca nu stii sa o spui si degeaba o spui daca nu o si faci…deci, sugestie: candidati intr-un viitor cat mai apropiat domnule Râmniceanu, sunteti un om curajos, inteligent, rafinat, sunteti acel DOMN pe care il astept sa-l vad ca ma reprezinta si ca nu-mi pare rau ca am pus stampila „VOTAT” si ca nimic din ceea ce era in campanie, nu mai este. Respect pentru ceea ce este frumos, merita sa mai avem rabdare!
Sunt din generatia dlui Râmniceanu, stiu cand a fost momentul ’88 cu expozitia de la Curtea Veche! Ce inseamna demnitatea, echilibrul, nobletea, PATRIOTISMUL si CURAJUL! nu vad comentarii prea multe si nici nu cred ca voi vedea, pentru ca subiectul atacat deranjează până si „postacii bolșevici”!!!!!! Unde sunt intelectualii???? Unde sunt cei care apreciaza adevarul scris in acest articol???
Un articol remarcabil, ceea ce exprima dl Stefan Râmnuceanu este in mintea si sufletul românilor. Poate ca au mai fost exprimate si alte persoane publice insa diferit sau poate chiar mai vehement. Dl Râmniceanu este un mare artist,creatorul unor lucrari monumentale, deci impactul politic este minim, daca asta s-a incercat in acest articol, pentru ca eu il percep pe Stefan Ramniceanu doar ca pe un artist foarte patriot, nu stiu de ce, dar in acest articol am impresia ca se pregaeste ca om politic!!!! Va rog, ramaneti in sfera asta a artei, este mult prea frumos, pur si creativ. Politica va schimonosi artistul din dvs! Spuneati ca va place sa locuiti intr-o sculptură….oricum România s-a irosit treizeci de ani..este mult gandindu-ma la ce va mai fi….
Dincolo de admirația celor două texte („FERECĂTURA…” și „Clopotul…”, doar două întrebări (nu neapărat retorice). Maestrul Râmniceanu (căruia mie îmi place să-l numesc un aristocrat/un boier al artelor) spune în textul său: „Astăzi, pe un soclu de granit, clopotul din ’88 veghează Seminariul Teologic de la Rizarios, lângă Muzeul Bizantin din Atena. L-am dăruit Greciei după expoziţia mea, «Raport către Bizant» Grecii sunt ataşaţi Credintei, noi suntem ataşaţi Serviciilor. Fiecare popor cu valorile sale”. Sunt curios cum ar arăta un nou „CLOPOT”, marca „Râmniceanu”, așezat, în anul de grație 2019 (la 30 de ani de la așa-zisa „Revoluție”), în centrul capitalei României, într-o piață a Serviciilor. să zicem în Piața Constituției. La doi pași de… Statul Paralel. Dar, oare, cum ar arăta un al treilea „CLOPOT”, marca Râmniceanu, în anul de grație 20.20, într-o piață a Serviciilor Europene? Să zicem… la Bruxelles?!…
Traiasca si infloreasca pesede = PARTIDU MOARTEA CAPRIOAREI, A URSILOR SI A CORMORANILOR !!!
Păi ce partid actual este fără foști sau copii de foști comuniști și/sau securiști? Ce partid parlamentar există fără să aibă toți parlamentarii acoperiți ai serviciilor actuale? Despre ce vorbim noi aicea? Din nefericire, pe termen mediu, încă nu se va schimba nimic. Nu există niciun partid curat care să se bazeze pe morală. În afara intereselor personale a celor care cică ne reprezintă în parlament și-n fruntea statului, nu există un interes public de a realiza ceva pentru țară. Nu mai există niciun OM POLITIC adevărat care să vrea și să poată să facă ceva pentru România și locuitorii ei. Cei care-ar putea să se implice nu ajung nici parlamentari nici guvernanți nici în administrația publică locală și centrală și nici șef de stat pentru că sunt marginalizați și boicotați înainte de a apuca să înceapă ceva. De ce se întâmplă toate astea? Pentru că în toate ce sunt, în tot ce mișcă pe-acest pământ, românesc, serviciile coordonează toate activitățile statului. Acum sunt facțiuni și bisericuțe în interiorul lor și-au început să se bată între ei. Meserie taică, meserie.
Câtă dreptate aveți domnule Clopotar!!! Cât adevăr este în : „Regret, dar vine peste noi imperturbabil, ireversibil, inca un urias esec, alegerea celui deja ales!”
Revolta si dorinta lui Ștefan Râmniceanu de a trăi într-o Românie „curată ” sunt irealizabile! Patriotismul domniei sale este incontestabil! Curajul din 1988 este magnific! Maestre, am toată admirația față de dvs pentru ceea ce ati facut in ’88 si pentru atitudinea față de clasa politica de azi…Însă nimic nu se va schimba! Dvs veți rămâne marele artist Rămniceanu, daca veti rămâne în acea lume minunată a creației, fără a mai intra in polemici care va coboară! Rămâneți în sfera dvs, pentru că ceea ce faceți este adevărată ARTĂ și FRUMOSUL este în tot prezent! Nu veti schimba niciodată sistemul de aici! Numai câteva voci n-au efect. Trebuie un cor!
Clopotul lui Ștefan Ramniceanu este un strigăt puternic după valorile mari ale unei natii într-o vreme tulbure.Nu întâmplător acest strigăt vine acum.Oare acum nu avem nevoie de valori? Patriotism, demnitate.
Oare acestea nu mai sunt valori?
Atunci pentru ce s-au sacrificat marii oameni politici ale acestei țări?
Haideți să nu renunțăm la ele!
Stefan Ramniceanu este un artist asumat care continuă un drum lung cu aceiași credință și încredere.
Mi-aș dori un astfel de clopot-vestitor mereu.Sa ne vindece!
Frumos articol domnule Nistorescu si extrem de profund. Felicitări artistului Ștefan Ramniceanu pentru curaj si patriotism! Sper sa fiti o voce, un exemplu pentru români…cine stie? Eu nu-mi pierd speranța, as merge alături de dvs pe drumul regăsirii României! Cat despre Brâncoveanu….sigur nu are liniste acolo unde este… dar, fiind mai aproape de Dumnezeu, poate Îl roaga sa ne ajute sa ne redobândim identitatea ca popor, sa ne găsim adevărații conducători care să iubească acest popor…asta este o durere mare a mea ca româncă…
Actul de curaj din acele vremuri are rezonanță si in zilele noastre ! Strigătul dumneavoastra pentru libertate demnitate si patriotism imi da speranța că poate mai avem o sansa !Veniți în fața ROMANIEI , ea are nevoie de iubire ca a dumneavoastra pentru ea !
Mare atentie cu plimbatul acestui clopot,se induce ideea ca in curand(cel mai scurt timp) nici de dangatul clopotului nu veti mai avea parte? facand legatura intre nivelul de trai,actiunile din ultimii ani si comportamentul capilor care stau in genunchi cu carpa pe ochi sa nu vada ce citesc si tirbusoane in urechi sa nu auda conationalii! Cititi in pe surse.ro:
„Culmea, Suntem OBLIGAȚI prin lege: România le va pune migranților la dispoziție CASE și bani pentru un trai decent! În vreme ce mulți români își duc traiul de pe o zi pe alta sau se văd nevoiți să plece în alte țări pentru a munci, România se pregătește să primească cote de migranți, cărora le va pune la dispoziție case și bani pentru un trai decent. Totul pentru că așa prevăd normele Uniunii Europene. Conform Legii 122/2006 imigranții trebuie să beneficieze de cazare, bani și de programe de sprijin.”. Cine era cotrocenistul si cine a(u) semnat si a(u) fost de acord cu asemenea actiuni impotriva conationalilor fara un referendum in 2006?
Oare clopotul din ’88 nu anunța sfârșitul unei perioade „horror”?? Maestre, jur ca sunteti un adevărat român, veniti de la Paris, ati lasat minunatul Paris sa ne dati aici lecții de dragoste de țară, simt ca totusi mai avem o speranță…cum spunea cineva într-un comentariu: veniti in fața României și spuneti românilor ca mai au șansa de a ieși din „gaura asta neagra”..politicienii de azi, unii bâlbâiti si la propriu si la figurat, îmbuibații care fac legile, care ne prostesc cu promisiunile lor si ar fi multe de enumerat încât nu mi-ar ajunge o zi, niciunul nu are nicio legatura cu tara asta, decat in sensul rau, prin devalizarea si devalorizarea ei! Domnule Râmniceanu, chiar sunteti un aristocrat veritabil, un intelectual, un domn de care tara asta are nevoie! Va asteptam! Ma luati in echipa dvs?? Cu cel mai mare drag de țară vin! O iubesc! Niciunul, dar NICIUNUL din cei 14 care candidează pentru cea mai înaltă funcție din stat nu vă va ajunge nici într-o sută de ani…stiu ce spun pentru că v-am ascultat de multe ori vorbind, imi dau seama cum gândiți, am avut șansa să fiu si la un eveniment organizat de dvs…sunteti MARE, cum imi place sa spun unui om care are puțini „egali”… Haideti în România noastra frumoasă!
Regina mamă născută în Grecia s-a întors după 70 de ani „acasă”în Romania cu onoruri militare.
Clopotul uriaș al lui Ramniceanu se deplasa cu un tractor către Curtea Veche a Brâncovenilor înainte ca imnul național al românilor să fie „deșteaptă-te române”!
Băsescu era de vina!
Despre comunism nu pot spune foarte multe eram un copil de 3 ani și totuși mi sa povestit tot ce sa putut povestit și făcând o paralela cu cea ce trăim acum nu vad mari diferențe. Maestre încă o data jos pălăria pentru tot ce ați făcut și faceți pentru noi si România noastră.
Nu am cuvinte!!! Excepțional spus domnule Râmniceanu! Monumental articol, ca si operele dvs! Mult curaj v-am trebuit să scrieți asa!
Felicitări!
Chapeau bas, Domnule Stefan Ramniceanu !
Sunt plecat din România de multi ani. Sunt medic! Am plecat cu mare durere in suflet, pentru că am jurat sa vindec românii.Ce-i drept, a salva o viață este valabil peste tot, însă de fiecare dată când un bolnav câștiga lupta cu viața, ma bucur si mai mult cand este român (plecat ca si mine). De ce pleaca medicii din România?? De ce pleaca românii din România? De ce peste tot in România, spitalele se numesc „spitalele groazei „…greu de rezistat…dar, vad ca cei răspunzători rezistă, nu au nicio remușcare! Din ceea ce am citit, atat articolul dlui Nistorescu cat si cel scris de dvs „ferecatura 1988 și calupul de ura 2019, constat ca iubiți tara asta incredibil de Mult, însă vad si multa înverșunare impotriva clasei politice, impotriva celor vinovati de TOT. Va apreciez mult pentru acest curaj imens. Imi pare rau însă, ca nu vad mult mai multe comentarii, sunt convins ca au citit multi articolele însă foarte puțini si-au spus parerea…Hmmm…..asta este fix contrariul a ceea ce dvs ati incercat sa faceti cu mult curaj. Ca este speranța, ca nu este, noi suntem obligați macar sa ne exprimăm neliniștile….ingrijorarile….temerile….grijile…sa fie voci…
Multi români sunt nemulțumiți, însă sunt anonimi și nu îi aude nimeni! Personalitatea dvs, domnule Râmniceanu vă aduce în atenția opiniei publice. Suntem nemulțumiți, dar cui ii pasă? Cui ii pasa ca dupa 35 de ani de muncă am un salariu de toată jena iar pensia, în curand, va fi de tot râsul…sub limita decenței…dvs aveți o stare materială fara grija zilei de mâine (am vazut pe you tube AtelieRâmniceanu – casa muzeu” in care locuiti! Pentru ce atata revolta si atata agitație?? Dvs cu siguranță pregătiți terenul pentru politica, pentru încă o afirmare. Aveti premii peste premii, aveti notorietate, sunteti o personalitate mereu prezenta la multe evenimente, nu aveti grijile noastre ale celor care tragem si tragem zi lumina pentru a avea un trai, atat cat sa nu plângem…nu este nici pe departe ură față de cei care trăiesc ca dvs, nu interpretați greșit, sunt om cu frica de Dumnezeu, chiar va rog, noi cei care adunam bănuții cu greu nu suntem răi ci resemnați în fața neputinței de a trăi bine..dar se pare ca trebuie sa ispășim ca suntem așa!! Deci, întrebarea mea este: care-i scopul si care-i rostul acestor revolte ale dvs.???? Ati facut act mare de curaj în 1988, sunteti un curajos si acum, nu pot sa cred însă că va riscati pentru mine, pentru noi, restul??? Sa ne fie noua bine, sa avem din nou România dodoloață,întreagă, curată si cu conducători demni sa ne reprezinte!!! Greu greu greu de crezut că lupta dvs este pentru asta…este pentru dorința dvs de a va remarca, de a urca si mai sus..ca si daca ati veni dvs in locul celor care ne conduc, tot ca ei ati face…fac pariu cu dvs si il câștig! Totul are un preț, un rost! Sa dea Dumnezeu sa fiti altfel decât asa cum cred eu, adică, în revolta dvs sa fie de fapt si revolta noastră, cei inteligenți și fără norocul de a trăi decent! Va salut si va rog sa va gândiți la ceea ce am spus!
Totusi, daca acest clopot, simbol religios, in 1988 a putut travesa Bucurestiul la remorca unui tractor greu (oare cit a costat transportul si cine a achitat pretul?), era dracul chiar asa de negru pe cit il zugraveste acum artistul?
Logica este următoarea: cine a făcut lucrarea, aceasi persoana a și plătit. Doar nu Ceaușescu care la vremea aceea darâma biserici!!!!!!!
Clamare in deserto sau Dangăt de clopot în Pustie! Eram tânăr „cu centura lată” într-o instituție românească dinainte de 89! Toți clamau in deserto, excelent, de altfel, dar totul era mai rău decât ieri, iar azi se profila mai bine decât mâine! Exasperat, precum Popa Tanda al lui Slavici, teoretizam azi mai bine ca ieri și mâine mai slab decât poimâine, VAX! Atunci, asumându-mi toate riscurile bocitoarelor lui NU SE POATE, IMPOSIBIL, mi-am suflecat mânecile și am trecut la războiul cu REALITATEA! Când au început să apară succes-după-succes, au apărut alte coruri, ale CALOMNIEI, ale bârfelor de cea mai josnică speță, ba, ale delațiunii la infernala, antiromâneasca, antiumana securitate(SARI de azi)! Românul adevărat e sădit în această grădină edenica de sute de mii de ani, iar a te frăsui că grădina-ți este vraiște, în paragină, că e năpădită de răufăcători alogeni sau aborigeni, a te boci ca babele la priveghi este de râsul curcilor! Nu-mi ciripi mie 10 limbi cât mai străine de dulcele grai românesc, coborâtor din limba primordială a ciocârliilor; ca să fii Bun Român, nu-ți trebuie decât limba maternă în serviciul lui Pater: Patria, nu slugă netrebnică a vicleanului aflat la APUS! Specializează-te în calitatea regală și servește-ți Patria cu confrații (Patria a priori, nu A POSTEORI!), cu râvnă și devotament, nu-ți vinde darurile, precum prostituatele nurii! Nu fi sluga străinilor, ci slujbașul Patriei și Neamului!(Tocmai am văzut un „târg de studenți și de locuri de muncă” pentru apusul Occident!)
@Anonimus: Si tacuisses, philosophus mansisses! Unii pierd prilejul de-a tăcea, neștiind că gura păcătosului adevăr grăiește, în primul rând despre sine! Anonimatul NU ne disculpă, ci mai mult ne inculpă, prin libertinajul moral, altfel nepermis! Tu – cel adevărat – „ești” în cel mai sigur anonimat! Trăiește ca și cum tot timpul ai fi supravegheat; ȘI EȘTI, dar nu de SARI(servicii antiromânești), ci de Divinitate, dacă nu ești și aici repetent!… În rest, numai de bine, dar pune mâna pe Istoria Românilor, mai ales cea din perioada comunistă!
Maestre, sunteti o forță morală impresionantă! Citeam comentariile de mai sus, este si critica si admirație, ambele sunt constructive! Pentru mine sunteti un mare creator de frumos, un artist impecabil, apoi un OM care poate fi orice!
@Boulle, etc.: Eu am intrebat ceva. Unde este raspunsul? Atit a putut produce bila (bula) care iti sta pe umeri, adica apa batuta in piua? Istoria comunismului am cunoscut-o direct. Nu e cazul sa mi-o spuna al de tine.
Indiferent cui va adresați, expresia „boule” nu isi are locul în acest spațiu, rezervat comentariilor decente și care fac obiectul articolului care este la un nivel, într-adevăr greu de inteles de cei ca tine!!
@Anonimule, din „?” ta rezultă că dracul roșu era alb și pur ca lacrima, nu era negru, dacă artistul și-a putut permite plimbarea unui clopot prin B., omițând că un salariu de artist pe atunci putea permite uneori(din păcate, rarissim!) asemenea extravaganțe elocvente! Răspunsul meu era implicit; iată-l și… explicit! Acum cred că ne-am înțeles: nici picurat cu plumb topit nu voi afirma vreodată că era comunistă a fost ceva benefic pentru om, în ciuda unor înlesniri materiale, ce nu compensează oprimarea spirituală și culturală, libertățile ființei umane! Cu scuze, dacă am fost prea dur, ceea ce afirm sub anonimat, pot afirma și sub semnătură! A bon entendeur, salut!
Intreaga constructie artistica a Maestrului Ramniceanu reprezinta un real curcubeu pentru sufletele noastre inconjurate de griul cotidian.
Tot respectul, Maestre!
@Boulle(fr.) – Dorel!: A spus cineva ca regimul comunist a fost benefic? Pe scurt, comunismul a fost o aventura umana care a esuat, nici prima, probabil nici ultima. Revenind la subiect, nu ti se pare curios ca, in plin infern, artistul realizeaza o opera impunatoare, de proportii, cu mesaj atipic, o plimba la pas, in vazul lumii, prin tot Bucurestiul pentru ca apoi sa o duca in strainatate ca pe un bun personal? Un utilaj de santier nu e un taxi si nici opera o pictura de sevalet. Daca un salariu de artist permitea asta, atunci dracul acela nu era chiar drac…
@DD: Vezi ca sai la cap degeaba. ‘Boulle’ nu e totuna cu ‘boule’. La urma urmei, este pseudonimul ales de preopinent. Daca nu esti in stare sa pricepi nici asta, nu e cazul sa speculezi despre continutul articolului.
Anonimule, ai face tu ce a facut acest om in 1988???? Atat te intreb! In rest comentariile tale sunt total pe dinafara SUBSTANTEI articolului!
D-le « Anonim » , v-ati atribuit nobletea zugravului de la Voronet. Asumati-va identitatea, pana si delatorii care au cucerit DNA-ul o fac.
A rezuma mesajul gestului meu din 88 la costul transportului imi pare atat de meschin…Lamentabil! Cand ai convingeri faci si sacrificii, cred.
Am daruit lucrarea Greciei in urma expozitiei din Atena « Raport catre Bizant » O faceam pentru ca poporul grec este credincios, si nu aservit
serviciilor, pentru ca aveam acest drept, fiind autorul si proprietarul ei. Nu ati inteles esentialul : Protestul( facut intr-o perioada in care se vorbea in soapta
despre lucruri care nu erau pe placul regimului.) Ati fost de acord cu demolarea manastirii Vacaresti (86) si distrugerii a nenumarate lacase din patrimoniul
cultural al Romaniei? Va deranjeaza ca-l omagiam pe Brancoveanu intr-o Romanie tacuta? O natiune adevarata nu va accepta niciodata -sa nu uitati –
sa-si piarda o parte din istorie, din identitate. Incercati sa fiti mai generos , veti castiga in respect. Inca putin si ma transformati intr-un vinovat si un privilegiat al epocii.
Stefan Ramniceanu
@Adriana: Nu si probabil nici invers. Substanta aricolului? Literatura ziaristica si locuri comune. Mai de esenta este articolul semnat de artist. Esenta sa: am scapat de dracu’ dar am dat de tatine-su.
@DD – Boulle(fr) – este un pseudonim decent, bine a observat Anonimul, dar în paranteză menționez expres a se citi conform pronunției franceze, adică… Bulă, nume de personaj folcloric celebru, ca și Dorel, urmașii lui Păcală și Tândală, dar boulle poate fi și glo-bulle, bulă de apă, bulă – pecete de aur, argint, bulă papală, bulle de neige(bulgăre de zăpadă)… Fiecare își alege semnificația preferată, iar „autorele” nu-i vinovat că unii se gândesc la lucruri indecenta, necuviincioase! Fiecare cu ce are în… capsulă! (Nu roși pudic înainte de a vedea în dicționar ce înseamnă cuvântul)?!
@DD – Boulle(fr) – este un pseudonim decent, bine a observat Anonimul, dar în paranteză menționez expres a se citi conform pronunției franceze, adică… Bulă, nume de personaj folcloric celebru, ca și Dorel, urmașii lui Păcală și Tândală, dar boulle poate fi și glo-bulle, bulă de apă, bulă – pecete de aur, argint, bulă papală, bulle de neige(bulgăre de zăpadă)… Fiecare își alege semnificația preferată, iar „autorele” nu-i vinovat că unii se gândesc la lucruri indecenta, necuviincioase! Fiecare cu ce are în… capsulă! (Nu roși pudic înainte de a vedea în dicționar ce înseamnă cuvântul!)…
@Stefan Ramniceanu: Rigoarea este de preferat retoricii. Ati citit pe sarite sau ignorati voit – ambele la fel de lamentabile, ca sa va citez. Nu am neglijat gestul, protestul, simbolic. Totusi, protest cu acordul autoritatilor pe care le diabolizati non-stop??? Intrebarile retorice sint rauvoitoare. Sinteti un om informat. Orasele secolului 20 nu sinte cele ale secolelor premergatoare. Chiar Bucurestiul, de la Cuza incoace, a trecut prin transformari care au insemnat sacrificarea unor vestigii trecute. Nimeni nu a facut caz de demolarile acelor timpuri, nici la noi nici aiurea. Ansamblul Vacaresti putea fi chiar salvat, cu un dram de intelepciune, poate si altele. Nu a fost sa fie. Cred, in umila-mi opinie, anonima, ca operei dumneavoastra ii statea mai bine in tara, daca tot sustineti sus si tare ca va pasa de patrimonimoniul identitar, desi, ca proprietar, puteti face orice. Explicatia pe care o dati pentru alegerea Greciei este puerila, in nici un caz demna de statutul dumneavoastra. Nu am spus nici ca sinteti un vinovat sau privilegiat al acelor timpuri, nedemna insinuare care va apartine, dar nici nu va vad ca pe o victima. Sper ca nici nu veti pretinde.
@Boulle(fr.) – Dorel!: Apropo, in lumea franceza, exista vreun personaj asemanator lui Bula al nostru?
D-le „Anonim”, dvs. incercati sa reconstituiti un scenariu, convins ca-l puteti substitui realitatii acelui moment.Acestui transfer ii lipseste insa veridicitatea, dvs. oferindu-i o interpretare invaluita in derizoriu….”o plimbare la pas, in vazul lumii, prin tot Bucurestiul pentru ca apoi sa o duca in strainatate ca pe un bun personal” (chiar imi apartinea !! ). O societate nu poate trai fara referinte culturale; privirea dvs. retroactiva degaja o oarecare condescendenta fata de distrugerea unui monument simbolic al memoriei noastre colective(justificand-o prin inevitabilele transformari si metamorfoze urbanistice-de fapt asta a facut Ceausescu! -) Sacralitatea este ancestrala, ea reprezinta esenta identitatii unui popor. Protestul meu nu era „inregistrat si aprobat” de Consiliul Culturii si Educatiei Socialiste, cum lasati sa se inteleaga in mod tendentios. Textele nu pretind ca am fost o victima, – am fost niste victime – . Ele fac act de o atitudine , careia incercati sa-i deturnati semnificatia, sa-i eliminati temeritatea, ca si cum ar fi fost un „laisse passer” delivrat cu complicitatea autoritatilor. Cand am intersectat cu acel clopot simbolic „Calea Socialismului” indreptandu-ma spre Curtea Domneasca, am spus „Nu trebuia!”. O nuanta, dar o mare diferenta de percepere care tine de alte resorturi interioare.
@Stefan Ramniceanu: Stimate domn, evadati in speculatii facile si va repetati. Sper ca nu veti sustine ca acel convoi agabaritic a traversat Bucurestiul fara aprobarea autoritatilor, ca v-ati expus opera, contestatara ziceti, fara aprobarea forurilor superioare. Creatia, impozanta, v-a apartinut ca bun personal intr-un regim care, zice-se, jugula in fasa initiativa particulara. Unde este deci temeritatea? Micul Paris nu s-a edificat pe un teren viran. Atunci, 15 biserici au fost demolate, purtatoare si ele de istorie, de memorie ancestrala, cifra comparabila cu numarul celor distruse in sistematizarile din anii ’80. Ma tem ca insistati pe o pasienta care nu prea poate iesi, una doar de imagine.
Anonimule, a fi Roman adevarat este greu si este si mai greu sa ii intelegi pe cei care simt asta! Bine ar fi sa ma scutesti de comentariile tale fara sens, fara esenta, fara nicio legatura cu ceea exprima acest articol. Stii ce te separa de Maestru Stefan Ramniceanu? Vreo zece biblioteci…….
Maestre, sunteti o mare personalitate, trebuie sa va imunizati si sa nu mai raspundeti unor asemenea personaje, amuzati-va, cine citeste aticolul si este inteligent intelege sigur ceea ce dvs. transmiteti. Nici suparari sa n-aveti din cauza stupizeniilor acestor Anonimi..care scriu vajnic si „periculos” din spatele calculatorului…
Maestre, aveti RESPECTUL si ADMIRATIA multor oameni! Sunteti o personalitate! Un mare talent artistic si un mare patriot! Anonimii raman anonimi…nu va irositi nicio secunda pentru ei…
Draga „anonimule” comentariile asupra actului de curaj al MAESTRULUI STEFAN RAMNICEANU sunt fără substanta si chiar răutăcioase!A nu intelege este de înțeles , dar bagatelizează unui act de curaj este chiar lipsa de patriotism si iubire adevarata fata de goia strămoșească si de istoria sa !Daca nu puteti face o fărâmă de bine țării cel puțin aveti demnitate și inclinati-va în fața marelui artist care simte românește!
Corectez cu scuzele de rigoare :
bagatelizarea si glia sunt cuvintele corecte în text !
„E mult mai simplu: banal, tulburător de simplu (precum banalitatea răului care, observ aici, încă-i mai bântuie pe unii)! Dar răspunsul acesta atât de simplu poate fi enunțat/înțeles/pătruns doar de cei care, traversând epoca aceea atât de cenușii și intersectându-se cu monstruozități tragice precum bulevardul “Victoria Socialismului”) au trăit și dimensiunea cultural-tragică a acelor vremuri. Chiar și cele mai cumplite regimuri, cei mai odioși tirani pot cădea în capcană când li se pun, în față pe ceți universal-sacre precum, la noi, Caragiale, Enescu, Eminescu, Brâncoveanu…. Cine a fost la teatru în acele vremuri știe cât se putea face, cu toată cenzura, dintt-o “Scrisoare pierdută”, de pildă. Cine a fost la concertul aniverar al Cellei Delavrancea din 1988 știe că, pe atunci, și aplauzele aveau muzica lor ascunsă. Reeditarea curajoasă a vol. X din operele lui Eminescu, în răspăr cu vigilența odioasei Securități, stă, de asemenea, mărturie. Să nu mai vorbim, apropo de clopot/clopote, de filmul “De ce trag clopotele, Mitică?”. Așadar, cu bună credință, trebuie înțeles că geniul unor mari artiști care au traversat cu mult curaj întunecatele vremuri comuniste a constat, iată, vorbind de maestrul Râmniceanu, în a se folosi, deopotrivă de un utilaj agabaritic (simbol al marilor șantiere ale construcției socialiste) și de simbolistica brâncovenească (incluzând clopotul) pentru a trage un semnal de alarmă și a detona fitilul revoltei mai ales în zona cultual-intelectuală (care a dus la fenomenul “decembrie 1989”), pentru că, altfel, dacă am fi așteptat clopotul anonim al unei revolte de mucava, am fi avut de așteptat mult și bine!…”
„E mult mai simplu: banal, tulburător de simplu (precum „banalitatea răului” care, observ aici, încă-i mai bântuie pe unii)! Dar răspunsul acesta atât de simplu poate fi enunțat/înțeles/pătruns doar de cei care, traversând epoca aceea atât de cenușie și intersectându-se cu monstruozități tragice precum bulevardul “Victoria Socialismului”) au trăit și dimensiunea cultural-tragică a acelor vremuri. Chiar și cele mai cumplite regimuri, cei mai odioși tirani pot cădea în capcană când li se pun în față peceți universal-sacre precum, la noi, Caragiale, Enescu, Eminescu, Brâncoveanu…. Cine a fost la teatru în acele vremuri știe cât se putea face, cu toată cenzura, dintr-o “Scrisoare pierdută”, de pildă. Cine a fost la concertul aniversar al Cellei Delavrancea din 1988 știe că, pe atunci, și aplauzele aveau muzica lor ascunsă. Reeditarea curajoasă a vol. X din operele lui Eminescu, în răspăr cu vigilența odioasei Securități, stă, de asemenea, mărturie. Să nu mai vorbim, apropo de clopot/clopote, de filmul “De ce trag clopotele, Mitică?”. Așadar, cu bună credință, trebuie înțeles că geniul unor mari artiști care au traversat cu mult curaj întunecatele vremuri comuniste a constat, iată, vorbind de maestrul Râmniceanu, în a se folosi, deopotrivă, de un utilaj agabaritic (simbol al marilor șantiere ale construcției socialiste) și de simbolistica brâncovenească (incluzând Clopotul) pentru a trage un semnal de alarmă și a detona fitilul revoltei mai ales în zona cultural-intelectuală (care a dus la fenomenul “decembrie 1989”), pentru că, altfel, dacă am fi așteptat „clopotul anonim” al unei revolte de mucava, am fi avut de așteptat mult și bine!…”
Anonimule! Offffff suflet chinuit!! Niciodata nu vei fi in stare sa fii la inaltimea unui maestru al scrisului ca dl Nistorescu si la inaltimea unui maestru al artei si a unui patriot desavarsit ca domnul Ramniceanu! NICIODATA!
Stimati parteneri de discutie, raspunsurile la nelinistile domniilor voastre se afla deja in comentariile mele. Totusi, incerc o sinteza, eventual completare. Deci: @Anomin: Si in timpul lui Carol I s-au demolat biserici si nu a fost pus la zid, figurativ vorbind; @Valentina: Probabil, diferentele mentionate exista si intre noi. Nu va supraestimati prin exces de elan. Sonoritatea numelui nu da certitudine. Idolii sint fagili, chiar foarte in acest caz – ma tem; @Roth Lili: Curaj cu voie de la stapinire??? Patriotism, simtire romaneasca, iubire de glie, de istorie cind opera inchinata unui simbol al natiunii romane este oferita altui stat sub un motiv ridicol??? Sigur nu ati citat de la vreo sedinta BOB dedicata Marelui Cirmaci? Mai grav, se pare ca Maestrul nu prea ii cunoaste pe greci; @christian levant: Decembrie 1989 a fost oare chiar un fenomen sau doar butaforie, adica mucava? Clopotul a sunat in dunga, nu pentru comunism ci pentru Romania. Apropo, ‘fenomenul’ a fost anticomunist doar cel mult in proportia in care, in Duminica Orbului, au fost votate Partidele Istorice, adica vreo 20-25%, cu indulgenta; @Adriana: De acord. Nu sint nici artist si nici ziarist. Care este deci problema? Oricit ai fi de bun, undeva exista cineva si mai bun. Discretia ajuta mai mult decit lauda. Si ‘patriotismul desavisit’ unde e?
Anonimule , într-un suflet mic nu isi pot avea sălașul lucrurile mari ! Nu ai inteles nimic !
Omule fara identitate, un om poate fi si „Cuprinsul” de neimaginat in care sa intre intinderi pe care numai spiritul, sufletul sau le pot aduna, vorba poetului: Cum a intrat in mine tara toata?/Cum a-ncaput o tara-ntr-o lopata?/Padurile intr-un ghiveci de lut?/O mare-ntreaga-ntr-un pahar baut?
Si ma gandeam… Ce deosebiri pot fi in lumea omului! Celor mai multi dintre oameni, judecata le-o da gura, lingura le da masura iar altii, putini ce-i drept, pot atinge cu adevarat maretia omului: desi fiziologic, metaforic vorbind, sunt si ei o lopata de lut, sau cu trupul ca un ghiveci, pot incape in ei, prin spirit, prin ratiune, o tara, paduri, mari, tot universul.
Ia acum de mediteaza „om fara nume” si vezi care-i drept si care-i stramb, ca n-ai priceput nimic, nimic…citind comentariile de aici pro si contra, am constatat ca esti genul de om caruia „judecata i-o da gura”…..cat atat am avut de spus, am tot timpul din lume pentru cei care transmit ceva, nu veninul venit din frustrari sau manipulari….esti urat omule!!!
Domnului „Anonim” Din anonim ati devenit justitiar. Insa ceea ce ma deranjeaza la dvs. este perceperea eronata si cel putin surprinzatoare fata de notiunea de patrimoniu; considerati ca transformarile impuse de timp si modernitate, pot justifica stergerea urmelor unei memorii colective, „ciuntirea” unei parti a istoriei noastre. Ar fi bine sa stiti ca orice distrugere a patrimoniului national sau universal, cauzata de conflicte armate, atitudini teroriste sau decizii dictatoriale, reprezinta o infrangere a spiritului universal.(Fie ca este vorba de Tetrapylonul si fatada Teatrului Roman din Palmira, Mormantul lui Ioana din Irak, Statuile luil Budha in Afganistan, sau Manastirea Vacaresti din Romania) Dati exemplul Parisului : Nu cred ca Napoleon al lll-lea , incredintandu-i lui Haussmann sistematizarea Parisului, i-a cerut sa demoleze Notre-Dame( din contra a fost pusa in valoare) Mai mult, s-au reconstruit L’église de la Sainte-Trinité, Saint-Ambroise, Saint-Augustin. Au prezervat referintele si au facut din patrimoniu un bun al intregii natiuni, prestigiu transmis in generatii. Clopotul meu „se plimba” pe strazile Bucurestiului anilor 88, pentru distrugerea patrimoniului national, pentru omagierea lui Brancoveanu si impotriva totalitarismului epocii( daca acceptati ideea) in timp ce un personaj ca Lazar, celebrul” anticomunist” era procuror in solda tortionarilor de la Adiud, fost varuitor de dosare complicate in timpurile noastre. Ce credeti dvs. la umbra anonimatului din spatele calculatorului – nu jucam cu aceleasi arme, imi place sa stiu cui ma adresez-, nu ma intereseaza ,e cazul sa incetati, s-a inteles mesajul pe care l-ati transmis. Explicatiile darului meu facut Greciei, le gasiti in textul meu din cotidian, intitulat Ferecatura 1988 si Calupul de ura2019
@Roth Lili: Intra in discutie dupa ce vei trece de grupa mica in materie de informatie, logica, bun simt.
@Sergiu (cel frumos): Aduna-te intii de pe cimpi daca vrei sa spui ceva cu cap si coada.
@Stefan Ramniceanu: Deviati si insinuati. A construit cumva Haussmann pe teren gol? Nu va fi distrus el chiar nimic din patrimoniul universal din dispozitia unui cap incoronat? Cuvintul francez ‘boulevard’ deriva din numele vechilor fortificatii, demolate pentru a face loc noilor constructii si artere de circulatie. Nu vor fi fost si ele parti de patrimoniu, de istorie, de spiritualitate specifica? Nu v-ati numarat printre cei care au semnat petitia pentru salvarea Manastirii Vacaresti. Altii au facut-o. Ati semnat cumva altceva? Daca nu, lasati-ma sa am dubii asupra valorii de protest a istoriei cu clopotul. Cunosc si celalalt articol, precum si explicatia gestului fata de Grecia. L-am comentat deja si nu am nimic de adaugat sau retractat. Imi cereti ultimativ sa incetez. Este aceasta compatibila cu inaltele principii la care pretindeti ca aderati?