Ultima ispravă a Senatului României, votul împotriva dosarului de urmărire penală pentru ucidere din culpă al lui Gabriel Oprea, personaj notoriu murdărit şi în dosare de plagiat şi încă în altele cel puţin la fel de onorabile, nu face decât să ne arate din nou – şi pentru a câta oară! – că trăim într-un marasm greu de imaginat pentru o persoană străină de moravurile politice dâmboviţene.
Atâtea şi atâtea alte cazuri absolut identice, la care împricinaţii n-au ezitat nicio clipă să folosească argumente mergând de la şiroaie de lacrimi în faţa colegilor de mandat până la agheasma sustrasă menirii ei absolutorii în plan mistic, aruncă în cea mai crasă banalitate acest ultim gest de solidaritate penală care, de ani buni, exprimă fraternitatea în culpă a aleşilor noştri.
Lucrul se petrece tocmai când oficialii de la vârful Uniunii Europene fac declaraţii peste declaraţii că e cazul de-acum ca România să fie primită, în sfârşit, în Spaţiul Schengen. Şi s-ar putea chiar să nu aibă nicio urmare cu privire la o eventuală decizie favorabilă, de vreme ce interesul european, de data asta, o cere. Căci şi la ei, ca la noi, tot interesul poartă fesul, aşa că nu ar fi nimic nou sau imprevizibil.
Durerea cea mare este că faptul în sine deschide aceeaşi perspectivă nefericită asupra evenimentelor consecutive alegerilor legislative în pragul cărora ne aflăm. Sondajele de opinie dau de pe acum un mare câştigător în faţa veşnicului perdant, de prin 1990 încoace, poporul român, care va prelungi pe termen nelimitat Duminica Orbului din anul acela de nefericită amintire. Perdant pe mâna lui, cu care ştampilează şi îşi introduce în urnă propria condamnare la mizerie materială, morală şi spirituală, în egală măsură.
S-a spus despre PSD, poate pe bună dreptate, că dacă s-ar interzice prin lege dreptul la vot al celor care nu au mai mult de opt clase, ar pierde cu brio orice fel de alegeri. Asta în condiţiile în care singura sursă de informare a acestora, în absenţa de pe piaţă a presei tipărite şi a unor televiziuni cât de cât corecte, rămâne tocmai TVR-ul, alături de televiziunile lui Ghiţă, Voiculescu, Guşă etc. Ar fi însă foarte interesant un sondaj exclusiv în rândul internauţilor, unde se prefigurează, am eu impresia, o detaşare cvasitotală faţă de problema în sine.
Tânăra generaţie pare din ce în ce mai castrată de apetenţa politică, şi dacă există undeva o pierdere majoră aceasta se înregistrează tocmai aici, în detaşarea totală a junilor instruiţi parcă în bătaie de joc pe băncile şcolii în acest sens. Câte speranţe ne-am pus cu toţii, din anii ’90 încoace, în această tânără generaţie! C-o fi, c-o păţi, că e salvatoarea noastră din ghearele mentalităţilor comuniste care, timp de aproape 50 de ani, au distrus fibra morală a poporului român. Că au distrus-o e un mare adevăr. Că această nouă generaţie ne va salva a fost în schimb o mare şi deşănţată iluzie. Căci au funcţionat în aceşti ani de la abandonarea târâş-grăpiş a sistemului comunist marile fabrici de iluzii, gestionate cu meşteşug atât de partidele politice, cât şi de Servicii, cele din urmă adjudecându-şi un rol important în acest film. Începând prin infiltrarea cvasitotală a partidelor de opoziţie din primul moment al înfiinţării lor, apoi a mass-media, fenomenul a ajuns la apogeu în momentul de faţă, iar faptul nu mai constituie un secret.
Oarecum paradoxal, aceleaşi Servicii nu-şi mai pot face politica tocmai datorită infiltraţilor care, dând de avantajele puterii, şi-au umflat şi îşi umflă în continuare buzunarele profitând din plin de poziţiile dobândite. Se spune că justiţia ar fi făcută de arhicunoscutul binom SRI-DNA. Făcută aşa cum vedem cu toţii, prin alegerea pe sprânceană a victimelor – nu că ar fi ele inocenţa întruchipată, ci doar că sunt stabilite în funcţie de interesele de moment. Iată însă că, ajungând în pragul finalizării dosarelor, ele beneficiază de solidaritatea colegilor, confraţi la fel de pătaţi în funcţii şi rapturi, o solidaritate care transcende misiunea lor, stabilită de la bun început.
Ei, şi aici e aici! Ghiţă, Gabiţă, Pontiţă, Drăgniţă, Tăriceniţă şi mulţi alţi Iţă ca ei, indiferent din ce tabără sau partid, se vor sprijini mereu unii pe alţii, în veacul vecilor, amin!
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.