Oh, dar e un subiect atât de incitant! Are cineva răspunsul? Hai să fim serioși. În primul rând avem nevoie de o analiză, nu de idei preconcepute, de imaginări, de ficțiuni, de gânduri răzlețe. Ar trebui s-o luăm pas cu pas. De unde să pornim cercetarea?
Păi ar trebui să începem cu noi. Să ne disecăm, de exemplu, mental și să vedem dacă nu cumva virusurile sunt un reziduu al codului nostru genetic. Dincolo de asta, putem să facem o excursie în munții noștri și să-i scotocim. În România nimeni nu s-a înghesuit până astăzi sa facă săpături în sus pe Ialomița. Dacă am avea chef, am descoperi ceea ce a mai rămas din corăbiile venețiene care urcau în sus, pe râu, venind de la Pontul Euxin. După ce găsim aceste resturi, ne va fi ușor să-i găsim și pe extratereștrii. Bineînțeles că profesorul Asturias s-a arătat descumpănit. Bogotá se scălda în soare. Soarele era portocaliu. Lumea vocifera, râdea, se simțea bine. Gata, se sfârșise cu pandemia. În America erau din nou alegeri prezidențiale. La fel și în Rusia. În China începuse revoluția. Profesorul Asturias mi-a arătat câteva artefacte, presupuse de origine extraterestră. Din câte știam, profesorul Asturias era un membru marcant al partidului de guvernământ. Nu era un lucru rău, avea acces la fonduri uriașe pe care le puteam folosi pentru a elucida odată și pentru totdeauna misterul extratereștrilor. Sigur că CIA, FSB, BND, DST, MI6 stăteau cu ochii pe Columbia. Unele fenomene inexplicabile stârniseră întreaga lume universitară și științifică pe de ală parte. Dar de ce tocmai eu? Aveam nevoie de o voce independentă. Să-l cred pe profesorul Asturias? Ne cunoscusem pe Facebook. Aș fi putut fi oricine. E ușor să strângi informații de pe Facebook și să-ți construiești o nouă identitate. De ce nu? Unii o face din joacă, alții cu intenții criminale, alții având misiuni de spionaj. Profesorul Asturias a izbucnit într-un hohot de râs. Ai fost verificat. Da? Chiar așa. Mda, serviciile secrete columbiene mă verificaseră. Și de ce tocmai eu? Pentru că ai o teorie interesantă despre extratereștrii. Zilele astea vom merge să te prezint Primului Ministru. De ce? E important pentru mine, l-am convins să intre în povestea asta. E de părere că dacă rezolvăm povestea extratereștrilor el va câștiga apropiatele alegeri. Până aici, lucrurile sunt de o banalitate jenantă. Ridicolă chiar. E ca și cum povestea asta ar fi scrisă de un școlar, de un începător. Dar adevărul este că această ficțiune se afla deja în mintea ta. Dacă reiei textul, în mintea ta se vor petrece niște fenomene inexplicabile. Fiecare literă, fiecare construcție grafică din acest text produce fenomene imperceptibile în mintea ta. Dar unde este mintea ta de fapt? E o întrebare pe care trebuie să ne-o punem de dimineață și până seara! Cert este că după șirul de conferințe despre extratereștrii pe care le-am susținut în Columbia, m-am profesorul Asturias m-a dus pe înălțimile Bogote, la o frumoasă capelă, să admirăm de sus măreția Columbiei. De acolo de sus, am avut o viziune stranie, atât de stranie despre Columbia! Mă uitam în zarea albastră și, dintr-odată, Columbia mi s-a arătat în toată splendoarea ei. ca și cum ar fi fost, nu, nu putea fi chiar așa! În aceeași zi, spre seară, am plecat către port. În timp ce mă îmbarcam, am auzit un zgomot ciudat. Era un vuiet atotcuprinzător care venea din toate direcțiile. Căpitanul mi-a făcut semn să mă grăbesc. Au fost închise câmpurile energetice de protecție și nava a pornit val-vârtej pe ocean în timp ce Columbia s-a ridicat toată spre cer și s-a pierdut în direcția planetei Nibiru.
@ Pentru cititorii care citesc pe șest ficțiunile din acest proiect, fără să se arate la față cum e normal într-o lume virtuală respectabilă, cu aplomb și pampon, încă de la debutul acestui proiect unic prin natura lui în întreaga lume, cheia acestui ficțional este: Dar adevărul este că această ficțiune se afla deja în mintea ta.