Pentru prima dată în douăzeci de ani, România se confruntă cu situaţia în care, la doar un an şi jumătate de la alegeri, realitatea parlamentară a devenit total diferită de realitatea electorală imediată, aşa cum o arată sondajele de opinie. Altfel spus, peste criza economică şi socială se aşază şi o criză politică acută. Faţă de această situaţie cele trei partide principale reacţioneaza diferit, în funcţie de interesele lor foarte diverse pe termen scurt şi mediu.
Combinări de trei luate câte unul
PDL s-a prăbuşit de la 30% la circa 13-15% şi are şi o problemă legată de susţinerea actualului cabinet. Atât în randurile proprii, cât mai ales în zona aliaţilor de conjunctură, UDMR şi UNPR, se exprimă tot mai multe reticenţe faţă de măsurile cu impact social negativ ale guvernului Boc. Pe termen scurt, PDL are nevoie de o nouă majoritate guvernamentală, în aşa fel încât să evite moţiunile de cenzură, să poată aplica politici, oricum ar fi ele, şi să se poată reconstrui. Pentru partid, perspectiva unor anticipate e dezastruoasă. Singurul aliat teoretic posibil rămân liberalii, cărora le-au fost făcute noi invitaţii de intrare la guvernare.
Deocamdată, în public, democrat-liberalii păstrează un ton scorţos în aceste invitaţii care invocă apartenenţa comună la dreapta, nevoia de responsabilitate, interesul naţional şi califică poziţia curentă a PNL ca sumă de încăpăţânări cu iz electoral. În culise, însă, se transmit tot mai des mesaje mult mai generoase. PDL declară că e gata să renunţe la o serie de oameni din linia întâi şi la un număr surprinzător de mare de posturi-cheie, ca să capete acest nou aliat.
În paralel, Traian Băsescu lucrează la un PDL posibil şi cu şanse pentru parlamentarele din toamna lui 2012, bazat pe o garnitură de conducere nouă şi deja ostilă public Executivului condus de Boc. Perspectiva de viitor imediat a PDL e confuză şi nu depăşeşte ideea unei majorităţi formate cu liberalii.
PSD deţine în acest moment o treime dintre locurile din Parlament, dar sondajele indică o puternică şi explicabilă balansare a electoratului spre stânga. Dacă acum ar fi alegeri, socialiştii ar obţine cel puţin 40% din voturi şi ar avea mari şanse să guverneze fără ajutorul unui alt partid major. Iată de ce discursul PSD e direcţionat tot mai mult către ideea de anticipate. În plus, a apărut o întreagă retorică împotriva oricărei forme de colaborare cu liberalii. Liderii partidului transmit ritmic mesaje publice în acest sens.
E destul de clar ce nu doreşte PSD în acest moment, dar strategia de construcţie a acestei formaţiuni rămâne total neclară. Ea e în situaţia copilului care are în bradul de Crăciun un cadou aşezat mult prea sus şi nu găseşte la îndemână nicio scară ca să ajungă la el. Proiect de viitor: moţiune de cenzură, căderea guvernului şi punct. Altfel spus, PSD nu vrea să participe la guvernare până la noi alegeri, deci e neclar ce formulă ar sprijini socialiştii după eventualul succes al unei moţiuni.
PNL e creditat de sondaje cu un nou maxim istoric pentru perioada postcomunista, între 22-24% din voturi. Dar situaţia liberalilor e mai degrabă complicată. Noi alegeri le-ar consfinţi numai statutul de principala forţă a Opoziţiei. Ei pot face faţă, eventual, asaltului stângii numai dacă se aliază cu PDL, însă o asemenea alianţă e dinamitată de experienţa din perioada Tăriceanu şi de politica tradiţională a lui Traian Băsescu, cel care caută mereu să îşi impună politici personale prin intermediul partidului din care provine, indiferent de formula tehnică a guvernării. Proiect anunţat public de liberali: căderea guvernului actual prin moţiune de cenzură şi impunerea unui nou executiv, fără participarea PDL, care să gestioneze treburile ţării până la noi alegeri. Dacă preşedintele se opune soluţiei propuse de o noua majoritate, ar urma să fie iniţiată procedura suspendării.
Suspendarea suspendării
Există o evidentă deosebire de poziţie între PSD şi celalalte partide din Opoziţie în chestiunea suspendării lui Traian Băsescu. Crin Antonescu a vorbit despre iniţierea procedurii „în cazul în care guvernul cade şi preşedintele nu acceptă din nou propunerea de premier al unei noi majorităţi”. Dan Voiculescu a solicitat direct formarea unui grup de lucru care să găsească motive, pe modelul de acum trei ani. Socialiştii s-au arătat mult mai rezervaţi şi au subliniat mereu că „prioritatea e căderea guvernului”, fără să menţioneze şi vreun proiect ulterior. Există cel puţin două explicaţii pentru această poziţie.
Prima explicaţie poartă numele lui Mircea Geoană. Dacă Băsescu ar fi suspendat, Geoană poate deveni, pentru şase luni, şef al statului. În PSD ar apărea din nou două centre de influenţă şi putere iar situaţia lui Victor Ponta s-ar fragiliza. Ca să evite tensiuni, inclusiv Geoană s-a arătat distant faţă de problema suspendării.
În al doilea rând e vorba de rivalitatea care există între liberali şi socialişti şi, nu în ultimul rând, între preşedinţii celor două partide. Victor Ponta are de demonstrat că e un lider care nu pierde iniţiativa şi, plecând de la ideea că e partidul cel mai mare şi cu vântul în pânze, PSD nu va accepta să se alăture vreunei iniţiative propuse de liberali, aşa cum s-a întâmplat în mai multe rânduri toamna trecută.
Problemele unei moţiuni
Opoziţia are nevoie de mai mult de opt voturi în plus ca să obţină succesul unei moţiuni de cenzură. Ultima moţiune a picat cu opt voturi pentru că o parte din parlamentarii puterii au votat contra ideii de reducere a pensiilor, nu pentru căderea guvernului Boc. Moţiunea din toamnă, anunţată de PSD, pune direct problema guvernării şi parlamenatrii care susţin acest guvern nu vor mai face individual pasul înapoi decât dacă va fi vorba de o decizie la nivel de partid, altfel spus, dacă UDMR sau UNPR ar decide să se dezlipească de democraţi.
Dar pentru anticipate e nevoie de mult mai mult. Practic, pare imposbil ca înşişi parlamentarii Opoziţiei să împingă procedurile până la un asemenea deznodământ. Surse din PSD declară, de pildă, că cel puţin 30% din deputaţii şi senatorii acestui partid sunt siguri că nu ar mai fi nominalizaţi pentru o nouă candidatură pentru că reprezintă vechea conducere a lui Geoană.
În concluzie
În ciuda faptului că actuala putere s-a prăbuşit în ceea ce priveşte intenţia de vot şi încrederea populaţiei, pe termen mediu ea rămâne stabilă pentru că nu există o ofertă alternativă şi nici o perspectivă tehnică reală de a o înlătura. Cărţile rămân, pe mai departe, în mâna lui Traian Băsescu, cel care va încerca să jongleze cu rivalităţile din Opoziţie pentru a obţine timpul necesar reconstrucţiei de imagine din zona susţinătorilor săi.
Un nou partid, o nouă alianţă, o altă faţă pentru PDL sunt toate variante posibile pentru anul următor. Preşedintele poate ceda, aparent, mult mai mult decât în trecut pentru că puterea însăşi, la nivel executiv, a devenit un măr otrăvit care macină capitalul politic. Rămâne de văzut cine se încumetă să muşte din el.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.