Conștiința civică și examenele ei

Motto: „Problema noastră nu este nesupunerea civică. Problema noastră este obedienţa civică. (Howard Zinn -1922-2010)

Manifestările de stradă se constituie, pentru masa care protestează, în veritabile sesiuni publice deschise de psihanaliză prin defularea la nivel de masă a unor energii reprimate. Astfel, această coborâre în spațiul public, în care grupuri de oameni demonstrează la unison, reprezintă doar manifestarea unor pulsiuni latente. Este necesar doar un motiv credibil şi generic, corupţia, de exemplu, pentru demararea procesului şi canalizarea acestei energii în sensul dorit de regizorii din umbră. Motiv, scop şi direcţie, în baza unei intenţionalităţi precise, totul aparţinând unor scenarişti oculţi. Pentru un observator atent al realității psihosociale românești, este interesant când se declanșează aceste puseuri, de către cine sunt declanşate şi, mai ales, în ce scop. În cazul demonstrațiilor generate pe fondul emoției instituite de către victimele incendiului produs în clubul Colectiv, patternul este ușor identificabil: desemnarea unui vinovat, exponentul răului din societatea românească, în acest caz guvernul PSD, iar debarcarea de la putere a acestuia și instaurarea de către Klaus Iohannis a „guvernului meu tehnocrat“ 1.0 reprezenta soluția. Victor Ponta a fost desemnat inamicul public numărul unu, iar prin demisia guvernului condus de către acesta s-a creat un sentiment de satisfacţie printre participanții la acele manifestații, în sensul eficienţei și utilității acţiunii sociale de masă la care au participat. Scopul a fost atins prin intermediul manipulării adecvate a unei mase de manevră, aptă de a fi transformată apoi într-o „armată“ potențială, ce poate fi folosită ulterior în scopuri politice, fapt ce s-a și petrecut, de altfel.
În urma alegerilor parlamentare, PSD a obținut, alături de ALDE, majoritatatea parlamentară. Neacceptându-se rezultatul alegerilor, s-a dovedit necesară o altă demonstrație de forță care să instituie „guvernul meu“ 2.0. Și cum atragerea ALDE de partea opoziției s-a dovedit un eșec, singura modalitate a rămas generarea unor demonstrații de stradă, căreia trebuia să i se confere o motivaţie solidă.

Mulţi sunt entuziasmaţi de manifestaţiile recent încheiate (sau nu încă!?), care demonstrează, în viziunea lor, faptul că poporului român i s-ar fi trezit, brusc, subit şi dintr-o dată, conştiinţa civică, aspect definitoriu în configurarea oricărei naţiuni. Deși cred în minuni, de data aceasta îmi permit să fiu reticient, deoarece manipulările făcute pentru a se reacționa la anumite subiecte sunt prea evidente pentru a fi trecute la capitolul „coincidențe“. S-a operat cu atenţie prin intermediul reţelelor de socializare, Facebook-ul aflându-se în prim-plan, cu sprijinul trollilor plătiţi şi cu largul concurs al unei părţi infiltrate a mass-media. Toate aceste forțe s-au pus în mișcare pentru a se obţine rezultatul preconizat şi, după cum s-a văzut, chiar mai mult decât atât. Conștiința civică nu ar trebui să fie extensibilă sau retractabilă, în funcţie de necesităţi. Manifestarea acesteia în spațiul public nu ar trebui să depindă de factori declanşatori generaţi artificial.

Precizez din start că nu pun la îndoială buna-credinţă, precum și intenţionalitatea benefică a majorităţii participanţilor la aceste demonstraţii publice. Unii dintre participanţi îmi sunt prieteni sau amici și, prin urmare, le cunosc foarte bine opţiunile şi caracterul. Însă, din păcate, buna lor credință a fost manipulată în cel mai abject mod de către păpușarii specializați în inginerie socială și psihologia maselor. În privinţa trollilor plătiţi care au agitat apele pe Facebook, precum şi acoperiţii din presă care au acţionat la unison, nu e cazul să-i încadrăm în sfera de acțiune a spiritului civic, ei fiind fie plătiți în acest sens, fie au acționat la ordin. Tot aici intră și agenții SRI infiltrați în mulțime sau care supravegheau manifestațiile de pe margine. Toţi cei menţionaţi anterior sunt relativ uşor identificabili de către un ochi antrenat. A fost o amorsare necesară, gândită cu maximă atenţie în prealabil, în baza unui plan elaborat pe care am putea să-l numim Operaţiunea „Corupţia ucide“.

Aparent, elementul declanșator a fost Ordonanța 13 a Guvernului, care avea o prevedere ce îl exonera, printre alții, pe liderul partidului aflat la guvernare, Liviu Dragnea, de o nouă condamnare penală, transferând responsabilitatea din penal în civil. Cu alte cuvinte, prin promulgarea acelei ordonanțe, liderul PSD scăpa de o eventuală încarcerare, deoarece mai avea o condamnare anterioară cu suspendare. Iar în cazul în care va fi condamnat și în acest proces aflat acum pe rol, Liviu Dragnea va deveni chiriașul permanent al unei celule, în unul dintre penitenciarele României.

S-a încercat în prealabil, printr-un pattern tras la indigo, vezi clubul Colectiv, crearea unei emoții profunde, care urma să fie speculată de presa aservită prin declanșarea unui incendiu în clubul Bamboo. Din fericire, acest incendiu nu a generat victime grave și atunci nu a mai rămas la dispoziție decât incriminarea maleficei ordonanțe.

Această ordonanță a fost creată deliberat și oferită pe tavă în acest mod artificial, la ceas de seară, pentru a se constitui în mobilul necesar și suficient al declanșării operațiunii sus menționate. Ordonanța a fost un un veritabil cal troian, care a fost introdus cu inteligență de către cei care și-au dorit un anumit curs al evenimentelor. Instrumentele prin intermediul cărora s-a pus în aplicare planul au fost oamenii din Guvern, aparținând PSD-ului: obedienții și acoperiții care au facilitat adoptarea acestei ordonanțe, cu termen intenționat de aplicare de 10 zile.

A fost un scenariu prestabilit? Da, în anumite limite. S-a mai și improvizat, apropo de steagul României și cel al Uniunii Europene, care a fost alcătuit din cartoane colorate în Piața Victoria. Sunt imagini care dau bine pe ecran, mai ales pentru televiziunile străine, care au fost prezente in corpore la aceste manifestații.

Mă întreb de unde au avut aceste informații, dacă totul a fost doar o manifestare spontană?

Despre Radu Hadarca Articolele 14
Author