Constituţia? O jucărie

Ponta n-avea dreptul de a nominaliza un prim-ministru interimar pe perioada indisponibilităţii sale medicale. Îi interzice Constituţia, în chip explicit, prin Art.107, aliniatul 3. Acest articol precizează cine are dreptul de a numi interimarul funcţiei de prim-ministru. Evident, este preşedintele ţării, cel care, simetric, îl numeşte şi pe titularul funcţiei.

N-a ştiut Ponta acest articol 7 cu alinaitul său 3? Ba bine că nu! Fireşte că l-a ştiut. Dar n-a vrut să-i ofere lui Iohannis ocazia de a numi el interimarul. Ar fi putut numi pe cineva care, din poziţia aceea, ar fi lucrat împotriva intereselor lui Ponta.

Şi Constituţia? Cum rămâne cu ea? Este ea doar o jucărie în mâinile celor care au puterea? Se vede treaba că da.

Fiind obligat chiar de Constituţie să-i apere litera şi spiritul, preşedintele este, ACUM, pus în faţa unei dileme: să sesiseze Curtea Constituţională cu privire la această încălcare a textului constituţional, sau nu? Este limpede ce răspuns va da Curtea: textul a fost încălcat. Ei şi? Ce sancţiune este prevăzută acolo, în text, pentru asemenea încălcare? Niciuna. Atunci? Dacă producea o încălcare preşedintele, una la fel de gravă, el putea fi suspendat. Premierul nu poate fi suspendat pentru aşa ceva. El, premierul, este suspendabil, totuşi. Aşa cum zice Art.9, aliniatul 2. Pentru fapte penale comise în exercitarea funcţiei. Dar ar trebui să se asocieze trei instituţii într-un act preliminar: cererea de urmărire penală a prim-ministrului. Cele trei instituţii sunt, cum am tot scris, Preşedinţia, Senatul şi Camera Deputaţilor.

N-ai să vezi această asociere când majoritatea parlamentară este controlată de premier. Atunci? Atunci, din păcate, nu ne rămâne decât să contemplăm o lipsă a textului constituţional. Faptul (negativ) că nu are o prevedere sancţională cu privire la fapta prin care prim-ministrul are chef să încalce Art.107, alin.3.

Şi totuşi, ceva se întâmplă în plan politic. Ponta a ales să se opereze în toiul celei mai grave crize de credibilitate în care s-a aflat până în prezent. Părerea mea este că a ales acest moment făcând următorul raţionament: Eu plec o vreme. Îl las pe Oprea interimar. Dacă în lipsa mea Oprea va fi convins de Iohannis să mă trădeze, atunci partidul meu nu va putea da vina pe mine că am ales să demisionez ca un laş. Voi trece drept o victimă a combinaţiilor de culise şi voi putea candida cu succes la preşedenţia PSD-ului. Iar dacă voi scăpa de poziţia de premier, Iohannis nu va mai avea motive să accelereze întocmirea unor noi dosare împotriva mea.