CONVOIUL (36)

În acest spațiu, puteți citi fragmente din opera lui Gheorghe Schwartz „Convoiul“ apărută la Editura Junimea din Iași în 2024. 

– Cred că misiunea voastră nu este doar de a împiedica populația să vadă imaginea Convoiului în niște ratați care l-au părăsit. Ar fi într-adevăr un lucru cu totul nerecomandabil, din orice parte ai privi problema, să tragi concluzii de pe urma unor asemenea oameni. Dar cred că misiunea voastră este și de a găsi o explicație rezonabilă…, parcă așa ați spus, de ce părăsesc unii – puțini, foarte puțini – siguranța traiului pentru nesiguranța vieții de afară. Dacă n-ați aflat încă de ce, aveți o mare problemă.

– Da? Atunci luminează-ne tu!

– Problema e că tot mărșăluind în deplină siguranță, oamenii aceia n-au parte de lucrurile inutile pentru asigurarea vieții.

– N-au parte de… de ce? Așa ai simțit tu?

– Nici unele animale nu sunt mulțumite doar să mănânce și să se înmulțească. Și un câine ori o pisică tânjesc după afecțiunea stăpânilor.

– Atât câinii, cât și pisicile au trăit bine și în sălbăticie. Poate chiar mai bine. Pe de altă parte, sunt destule cazuri de bărbați și de femei care nu sunt opriți să facă orice vor după ieșirea din Convoi și care ajung să implore zadarnic să reintre în coloană ori care termină sinucigându-se tocmai în lumea unde pot avea parte de „lucrurile inutile pentru asigurarea vieții”, cele pomenite de tine drept motivul pentru care spui că ai fi părăsi tu traiul sigur.

Acum eu sunt mai atent la bunătățile din farfurie decât la discuția de la care comesenii mei așteaptă un răspuns. Aproape că am uitat că i-am făcut atenți când le-am spus că eu „cred că misiunea voastră este și de a găsi o explicație rezonabilă…, parcă așa ați spus, de ce părăsesc unii – puțini, foarte puțini – siguranța traiului pentru nesiguranța vieții de afară. Dacă n-ați aflat încă de ce, aveți o mare problemă”. În locul răspunsului meu, mă gândesc la modul cum aș putea să iau cu mine tot ce nu am mâncat din farfurie – și n-a rămas puțin. Ce bine mi-ar prinde pe tot parcursul zilei… Ecoul cuvintelor mele îmi reapare limpede în memorie abia când simt dezamăgirea din jur.

– Aveți într-adevăr o mare problemă, le spun. Pe toți cei cărora le asigurați primul ajutor la ieșirea din carantină îi întrebați de ce au părăsit Convoiul și nu primiți un răspuns convingător.

– Problema nu este doar a noastră. Dacă am primi un „răspuns convingător”, cum ai zis, am putea elimina acel motiv și am reduce la zero pierderile din proiectul Convoiului, mă învață unul.

– Doar că suntem tot mai convinși că un „motiv convingător” nici nu există, pentru că nimeni, nici măcar tu, n-ai reușit să ne explici de ce vrei să pierzi în mod conștient condițiile unei vieți cu de toate și obținute în siguranță și fără efort pentru un trai atât de nesigur aici, afară. Dovadă că este o opțiune lipsită de orice logică o constituie eșecul vostru cvasiunanim, eșecul celor care ați abandonat certitudinea pe o iluzie, îl completează altul.

– Chiar așa? Trăim cu adevărat un eșec cvasiunanim noi, cei ieșiți din Convoi?

Comesenii mei dau să se scoale. Nici de la mine n-au aflat ceea ce li s-a cerut în mod imperios să afle.

– Chiar așa!

– Și voi, jandarmii postconvoi, n-aveți nicio vină că oamenii nu reușesc să se reintegreze? Nu asta este misiunea voastră?

– Nu asta este misiunea noastră și noi nu am îndemnat pe nimeni să aleagă calea dezastroasă.

– Aveți într-adevăr o mare problemă, repet, dar ei se îndreaptă spre ieșire. M-ați înțeles măcar ce am spus? Știți măcar ce sunt „lucrurile inutile pentru asigurarea vieții”?

– Pe noi nu ne interesează teoriile, „vorbele inteligente”! Pe noi nu ne mai interesează nici cum ai să te descurci tu de acum înainte, cât timp te gândești doar la cum să iei cu tine resturile de la micul dejun. Nu vezi că-ți faci planuri doar cum să mai reziști câteva zile cu resturi? Nu ne mai interesezi, pentru că am întâlnit prea des indivizi ca tine, care toți au sfârșit în eșec. Ne pare rău de tine pentru că tu ai trecut cu bine examenele anterioare și nici asta nu te va ajuta mai departe. Ce vei face după ce vei termina bonurile primite la ieșirea din carantină, unde vei dormi, ce vei mânca? Am întâlnit mulți, prea mulți indivizi ca tine.

– Hai, veniți înapoi să vă explic ce e cu atât de importantele „lucruri inutile pentru asigurarea vieții”! Hai, veniți să aflați! Tot nu aveți altceva de făcut! Hai, veniți să vă faceți datoria!

Abia la ultimul îndemn se întorc, dar rămân în picioare lângă masa mea.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.