Corlățean la Externe

Cine a urmărit recentul interviu de pe Euronews luat lui Titus Corlățean a putut înțelege că România are nevoie de un adevărat Ministru de Externe.

De ani de zile, se perindă pe la Externe tot felul de funcționărași obedienți puși acolo, nu pentru a promova interesele țării, ci pentru a justifica derapajele partidului care i-a promovat.

Astfel se explică și împărțirea postului respectiv pe criterii strict de apartenență politică, nu de meritocrație.

Îl avem astăzi pe jurnalistul
Emil Hurezeanu ca Ministru de Externe (liberal), care bâiguie în mod penibil niște scuze legate de modul cum au fost anulate în mod democratic alegerile și cum este condusă politica externă a României.

Apoi, ca un politruc, nu ca un înalt demnitar al României, Hurezeanu condamnă „extrema dreaptă” din Germania, implicit pe ziariștii germani care exprimând opinii favorabile partidului AfD, dovedesc că se aliniază (în mod greșit, în opinia sa) poziției Administrației americane.

Pe de altă parte, Cristian Diaconescu, consilierul pentru probleme de politică externă ale președintelui interimar (liberal) al României, face astăzi niște false afirmații publice, care pun opinia publică pe jar, despre presupusele discuții de la Ryad dintre ruși și americani privind retragerea NATO din România.

Prins pe picior greșit, mâine le retractează cu nonșalanță, de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic.

Acesta este nivelul diplomației române de astăzi.

Și atunci se pune întrebarea dacă la București este cineva interesat cu adevărat ca România să performeze pe plan extern.

Mult mai probabil, guvernarea țării a devenit o afacere rentabilă între clanuri politice pentru împărțirea unor sinecuri care nu țin cont de interesele naționale.

Revenind la interviul lui Titus Corlățean, pot spune că rar am ascultat la un demnitar român un mesaj atât de ponderat, de realist, de constructiv și care să afirme deschis că, în actualul context geopolitic, problema Basarabiei este mai acută pentru România decât pericolul rusesc care ar plana peste țara noastră apărată ferm de scutul NATO.

Și în contextul în care diplomația noastră lipsește de ani buni din jocurile mondiale și europene, se poate pune întrebarea cui folosește oare menținerea în umbră a unui diplomat de talia lui Titus Corlățean?

Să fie oare jocurile politice, să fie târgul politic între partide pentru avantaje, în dauna intereselor românești?

Să fie faptul că domnul Corlățean, cu deschiderea sa largă și înțelegerea profundă a politicii mondiale, este un pericol pentru propria nomenclatură de partid măcinată doar de interese meschine?

Sau poate pentru faptul că pentru domnia sa, interesele României înseamnă și interesele Basarabiei, subiect tabu pentru conducerile „pro-europene” ale României?

Într-un moment atât de delicat pe plan internațional, a lăsa România fără o conducere competentă a afacerilor externe constituie nici mai mult nici mai puțin decât un act de trădare națională.

Cu atât mai mult cu cât România are un diplomat de talia lui Titus Corlățean, un diplomat cu o deschidere largă, un diplomat apreciat în mediile externe.

Treziți-vă și nu-l lăsați să lâncezească în detrimentul intereselor noastre naționale.

Titus Corlățean este, probabil, cel mai bun produs al diplomației române, singurul calificat să dețină portofoliul Externelor și o garanție pentru promovarea interesului României în aceste momente dificile pe plan internațional.

Mircea Popescu

(https://mipopescu.wordpress.com/corlatean-la-externe/)