Vulcanicul, vehementul, vituperantul Corneliu Vadim Tudor a părăsit astăzi această lume,la vârsta de 65 de ani.
Scriitor, politican, jurnalist, discipol al lui Eugen Barbu, la a cărui publicaţie Săptămîna (culturală a capitalei) şi-a pblicat articolele care l-au făcut cunoscut, fondator al Partidului şi al revistei România Mare, a trecut prin această lume cu o nonşalanţă aparentă, imposibil de ignorat de către oricine. Adulat sau criticat, controversat ca politician şi ca figură publică, cu o retorică politică dură, agresivă, şi-a ars energiile între scris şi politică, între preocupările civice şi grija pe care n-ai fi putut-o bănui pentru câinii de pripas pe care îi luase în grijă.
S-a născut la Bucureşti şi a absolvit cursurile Colegiului Naţional „Sfântul Sava” şi apoi pe cele ale Facultăţii de Filosofie a Universităţii din Bucureşti cu o teză despre sociologia religiei. Au urmat cursuri la Şcoala de ofiţeri de rezervă din Bucureşti. În 1978 şi 1979, a fost bursier Herder.
Vadim Tudor a publicat 32 de cărţi, din care volume de poezie şi publicistică, unele editate şi în franceză, engleză şi arabă, şi a scris piese de teatru. Amintim Poezii şi Epistole vieneze, ambele în 1977, Poeme de dragoste, ură şi speranţă (1979), Idealuri (1981), Saturnalii (1983), Istorie şi civilizaţie (1983), Mîndria de a fi români (1983), Miracole (1986), Carte românească de învăţătură (1986), Jurnal de vacanţă (1990, 1991 şi 1992), Poems (1996).
În 1998 i-au apărut piesele de teatru radiofonic Colindul puiului de cerb (1968), Secerişul de iarnă (1976) Domnul Tudor din Vladimiri (1977) Adevărul la puterea I-a (1977), Toată lumea ştie fotbal care a avut premiera chiar în decembrie 1989, la Teatrul “Constantin Tănase”.
Mai aproape de zilele noastre, trebuie menţionate volumele Europa Creştină (2010) şi Artificii (2010).
Mai puţin cunoscută este prezenţa lui în cinematografie, în calitate de co-autor, împreună cu Sergiu Nicolaescu, al scenariului peliculei Triunghiul Morţii, dar şi jucâmdu-şi propriul rol în lungmetrajul documentar The King of Communism: The Pomp and Pageantry of Nicolae Ceausescu, regizat de Ben Lewis, film distins cu Premiul Grierson pentru „cel mai bun documentar istoric”.
După 1990 s-a lansat în politică cu aceeaşi energie. A fost senator în Parlamentul României între 1992 şi 2008. La alegerile prezidenţiale din 1996 a candidat pentru funcţia de preşedinte al României, clasându-se pe locul 5 din 16 candidaţi. În 2000, a candidat la Preşedinţia României, ajungând în turul doi, unde a obţinut 33,17% din voturi. În 2004, a candidat la Preşedinţia României şi a obţinut 12,57% din voturi.
La alegerile prezidenţiale din 6 noiembrie 2009, lista PRM pe care a candidat a obţinut votul a 540.380 români, adică 5,56% dintre votanţi. În 2014, Corneliu Vadim Tudor şi-a depus din nou candidatura pentru alegerile prezidenţiale din 2 noiembrie, obţinând în primul tur de scrutin 349.416 de voturi. În 2009 a fost ales ales în Parlamentul European pe lista Partidului “România Mare”.
A avut o viaţă plină, urmându-şi ideile şi părerile politice, indiferent de perioada istorică, relativizându-şi uneori ideile prea drastice la adresa etniilor, exaltând, cu o retorică de invidiat, patriotismul românesc, pe baza unei aprofundate cunoaşteri a istoriei neamului şi a celei universale.
Era bolnav de mai multă vreme, dar aşa cum el însuşi a spus, “Dumnezeu ne dă bolile ca să murim de ele, nu ca să le vindecăm”. Credinţă autentică? Bravadă? Sfidarea sorţii? Numai el ştia. Un infarct a pus capăt acestei vieţi zbuciumate, ce părea condusă de pulsiunile voinţei şi dorinţei, de pasiunea pentru politică, viaţă pe care a trăit-o cu un histrionism rareori întâlnit.
Şi poate că epitaful cel mai potrivit este cel pe care şi l-a scris el însuşi, într-o noapte de septembrie din anul acesta şi intitulat Hai, Moarte, să bem o cafea! Un ultim gest de sfidare a destinului şi, paradoxal, de împăcare cu el. Dumnezeu să-l ierte!
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.