Coşmarul democraţiei s-a apropiat de Casa Albă

Criza europeană, avându-l drept autor principal pe actualul cancelar german, l-a scos din anonimat şi pe fostul maoist, dl. Barroso, pentru a puncta nivelul moral al CE. Un întreg mecanism va fi scos la suprafaţă, cu îndreptăţire, şi folosit în direcţii contradictorii. America dlor Clinton şi Obama a urmat, aidoma putreziciunii europene, direcţii prestabilite de cercuri politico-economice nu foarte departe de mentalitatea corupţiei din estul-european. Americanii şi europenii sunt, în continuare, destul de separaţi unii de alţii, din cauze incerte. Administraţii învechite, rămase undeva în praful fostului Război Rece, aplică strategii ale căror consecinţe conservă atmosfera de dinaintea prăbuşirii comunismului. Unitatea europeană blocată de gâlceava paranoică şi interesele inacceptabile, vezi, la noi, scandalosul caz Portul Constanţa şi accesul României în Spaţiul Schengen, nu este departe de a multiplica poziţii asemănătoare celor ale Ungariei, spre o iluzorie regăsire de sine. O Europă a statelor suverane este un vis minunat, dar imposibil. O Europă unită, deci, fără graniţe, ar falimenta politicianismul şi ar permite autoritatea unică a performanţei. Numai că performanţa nu are o singură dimensiune, germană, fapt care, încă, nu a intrat în dezbaterea publică, spre relansarea comunitară.

Inerţiala dependenţă a Europei de America n-a fost supusă unei reformări legislative, probabil, pentru ca administraţia de la Washington să nu fie detronată din poziţia de necesar jandarm al lumii. Antisemitismul şi xenofobia europeană, fără cenzura de peste Ocean, ar exploda precum ciuma de acum câteva secole. Democraţia se restrânge peste tot în lume, inclusiv în Europa şi America. Unii spun că nici nu mai există democraţie, şi i-am putea crede pe cuvânt, dacă nu am şti că trebuie apărată în fiecare clipă şi în orice condiţii politice sau contextuale. De la America lui G.W. Bush, cel care în numele creştinătăţii a dat undă verde războiului din Irak, putem avea probatoriul confuziei actuale. Deşi aparent banală, însă măreaţă în clarificarea ei necesară, afirmaţia Papei Francisc, care a spus că în numele lui Dumnezeu nu se poate ucide, trebuie intens adusă în realitate. Multe din războaiele actuale, chiar atmosfera publică din ţările dezvoltate, sunt înscenarea ecoului surd dintre centrele de interese în derivă din interiorul marilor puteri. Europa marcată de nazism şi comunism practică o politică externă de faţadă, urmare a neclarificării încă a consecinţelor celui de Al Doilea Război.

Donald Trump, acest coşmar al democraţiei, se apropie de Casa Albă, care îi este deja insuficientă, personajul având un comportament invalidat, probabil, în acest moment, şi de Venezuela. Un preşedinte războinic, anarhic, reprezintă o nenorocire pentru întreaga lume. Europa trebuie să se pregătească pentru tot ce poate fi mai rău, urmează zile grele. Donald Trump are segmentul său problematic pe care nu l-ar putea rezolva decât dintr-o opoziţie căreia, însă, nu i se poate înseria. Miliardarul, cu perfidia rechinului economic, se instalează în aria ideilor politice democratice subminându-le, dând speranţe celor care cred că un preşedinte antisistem este preferabil realismului unuia reformist. Donald Trump poate câştiga alegerile pentru că sunt motive să le câştige. Însă această victorie electorală poate fi un far care va exploda în faţa fericiţilor ajunşi pe un ţărm de unde au plecat cu foarte mulţi ani în urmă.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.