Cotitura istorică de la Malta (IV)

În contextul în care, în aproape întreg anul 1989, liderii conservatori est-germani, cehoslovaci, români, bulgari și cubanezi au avut serios de luptat cu Gorbaciov, conducătorii reformatori unguri au creat o breșă în „Cortina de Fier“, deschizând frontierele spre Austria pentru exodul miilor de est-germani campați în Ungaria.

Declarație comună asupra Transilvaniei

Dându-i o mână de ajutor lui Gorbaciov împotriva lui Ceaușescu, conducerea Ungariei facilitează organizarea la Budapesta a unei reuniuni a reprezentanților exilului românesc, special invitați la celebrarea funeraliilor victimelor represiunii revoluției maghiare din 1956.

Cu acest prilej, este adoptată și o declarație comună cu Forumul Democratic Maghiar – „Declarația de la Budapesta din 16 iunie 1989“ – , care stipulează caracterul Transilvaniei de „spațiu de complementaritateo“, în care dreptul la reprezentare politică autonomă trebuie garantat.

„În dosar există materialul dat de generalul GRU, Cinghiz Abdullaev, un general sovietic care în Revoluţie a condus un comando de 22 de persoane în Timişoara. Generalul este dispus să vină să dea declaraţii în România şi să aducă şi poze, filme. (…) E foarte bine că au început această cercetare, pentru că generalul Stănculescu poate spune lucruri pe care nu le-a spus până acum pentru că n-a fost întrebat cum trebuie“. (avocat Vasile Pantea).

Rolul românilor trecuți clandestin în Ungaria

Mai multe mii de cetățeni români trecuți clandestin în Ungaria, începând mai ales din 1986 (cifrele au oscilat de la 10.000 la 50.000), se aflau în centrele de primire și triere ale emigranților, unii fiind pregătiți și trimiși cu însărcinări secrete în România. Misiunile, îndeplinite de aceștia în anii 1988–1989, erau similare cu cele ale unor emisari ai „forumurilor civice“ din Germania de Est, Cehoslovacia sau Polonia şi priveau radicalizarea anumitor grupuri din România în scopul reformării sistemului politic. În același timp, au fost pregătiți și agenți de diversiune pentru dezordini, violențe stradale și provocarea forțelor de ordine, care au acționat, atât în decembrie 1989, cât și în evenimentele violente ulterioare din lunile martie 1990 la Târgu Mureș și iunie 1990 la București.

Dacă, în cazul cetățenilor est-germani, Ungaria a procedat la deschiderea frontierelor cu Austria, în cazul românilor le-au închis. Ungaria își creează, astfel, imaginea unei țări cu mari probleme din cauza refugiaţilor români, la Budapesta fiind deschis un Oficiu al Înaltului Comisariat al ONU pentru Refugiați (HCR).

Organizația „România liberă“ și proiectul unui guvern în exil

Organizația românilor de la Budapesta este pusă în legătură cu „Uniunea Mondială a Românilor Liberi“ (UMRL), constituită în anii 1983–1984 sub patronajul a cel puțin două importante servicii speciale occidentale, la care s-a alăturat și KGB cu Asociația Pro Basarabia și Bucovina, prin care UMRL a fost penetrat și luat sub controlul Moscovei.

În vara și toamna anului 1989, şiruri nesfârşite de cetățeni români aflați în Ungaria sunt conduşi la frontiera cu România și predaţi grănicerilor. Este datoria autorităţilor de la București să organizeze centre de primire și verificare a acestora. Pentru a putea face față noii sarcini, trupele de grăniceri au fost trecute în subordinea Ministerului de Interne. Cercetarea celor reveniţi astfel în ţară conducea spre o concluzie sigură, şi anume că, în curând, în România va urma o schimbare. A urmat, dar numai după gentlemen’s agreement-ul de la Malta.

Adevărurile lui Cinghiz Abdulaev despre „răscoala din decembrie 1989“

Cinghiz Abdullaev este unul dintre mai mulții „scriitori“ din fosta Uniune Sovietică aflați în misiune la București, ca ofițeri ai KGB/GRU, în timpul evenimentelor din decembrie 1989.

Generalul Cinghiz Abdullaev, reprofilat ca romancier, este autorul volumului „Beznă sub soare“, recenzat de generalul Victor Atanasie Stănculescu, care l-a propus și ca martor în procesul său.

Victor Stănculescu, despre misiunea scriitoricească a generalului Cinghiz Abdullaiev

„Este plăcut, interesant şi chiar stresant pentru mine să prezint cititorilor români romanul lui Cinghiz Abdulaev, «Beznă sub soare», în traducere din limba rusă, făcută cu multă aplecare asupra fiecărui cuvânt și frază a textului original şi condimentat cu pertinente note de subsol ale traducătorului, cu referiri la principalii actori ai momentului, descifraţi cu numele lor real.

Romanul, care se vrea un interesant episod al acţiunilor K.G.B. după începerea destrămării sistemului socialist post «Înţelegerea de la Malta» între Preşedintele S.U.A. Bush şi Gorbaciov, are ca principală acţiune încercarea de a scoate din joc un ultim bastion comunist monitorizat până atunci de U.R.S.S. – Cuba, în perioada anilor ’90.

Principalii actori ai romanului sunt foşti membri ai serviciilor secrete, în principal ai K.G.B., printre care şi autorul romanului care descrie acţiunile, locurile, momentele şi personajele care se intersectează într-o luptă surdă (războiul subteran) a serviciilor secrete din mai multe ţări pe teritoriile unor ţări europene, sud-americane şi în final în Cuba, unde se petrece ultima parte a acţiunii romanului.

Pentru noi, cititorii din România, sunt deosebit de interesante interferenţele, cu dezvăluiri care ajută la aflarea altor feţe ale Adevărului, pe care neiniţiaţii la acţiunile din decembrie 1989 le cer cu insistenţă şi azi, după 18 ani! (…)

Pentru noi, romanul începe şocant, cu trecerea rapidă în revistă a acţiunilor din decembrie ’89 în România, pe care autorul le defineşte la un moment dat Răscoala din decembrie ’89 în descrierea agentului care a acţionat pe teritoriul nostru în special în Bucureşti şi Timişoara.

Plecând de la Dosarul 8796 Domnitorul, cu care se deschid primele pagini ale romanului, sunt subliniate momente ca anticiparea unor mişcări de masă, opoziţia serioasă faţă de regimul Ceauşescu şi o scurtă prezentare a Generalului-colonel Stănculescu, care poate, în opinia lor, în nişte circumstanţe date, să săvârşească o lovitură de stat şi să instaureze în ţară o dictatură de centru-stânga.

De remarcat faptul că unele grupuri speciale au sosit în România la ordinul dat de preşedintele K.G.B. de atunci Krucikov. Pentru păstrarea secretului deosebit al acestor acţiuni, se subliniază, ca un fapt deosebit, că «despre sosirea lor în România nu ştia nimeni, nici chiar ambasadorul sovietic la Bucureşti şi nici chiar rezidentul K.G.B. în România».

Iată deci un argument puternic pentru a afirma că nici noi nu am reuşit să aflăm despre aceste acţiuni decât cu mult timp mai târziu.

Misiunea lor era marcată de sublinierea pe care o face autorul, de genul «îţi dai seama ce vor scrie ziarele din întreaga lume dacă un singur om de-al tău va eşua sau va rămâne lungit pe caldarâm, în rol de cadavru», sau executarea unor misiuni, ca provocarea dezordinii şi chiar amestecul în mulţimea care participă la mitingurile res­pective.

Este de reţinut conţinutul misiunii, descrisă de principalii agenţi care acţionau la noi, de a-l înlocui pe Ceauşescu cu o persoană mai puţin odioasă şi loială ţării lor. Dialogul între unii din cei ce acţionau în România cuprinde şi fraze de genul «presupuneţi că poate avea loc şi eliminarea fizică a soţilor Ceauşescu» şi «analiştii noştri nu exclud şi o asemenea posibilitate.»

În «Amintiri» se arată acţiunile grupului Funcţionarul, care s-a alăturat, de la început, unităţilor de poliţie când oamenii Funcţionarului au deschis focul împotriva manifestanţilor români, provocându-i pe aceştia la noi acţiuni mai dinamice împotriva ordinii existente.

Este descrisă cu multă precizie degringolada care a cuprins pe conducătorii comunişti din România, inclusiv perechea Ceauşescu.

(…) Cu unele referiri la acţiunile de la Târgovişte, unde se descrie executarea soţilor Ceauşescu, se trec în revistă nume sonore, ale unor personaje de prim rang, ucise «în numele revoluţiei»: Carol I în Anglia, Ludovic al XVI-lea cu soţia şi numeroşi nobili francezi în Franţa, Ţarul cu întreaga sa familie în Rusia.(…)

Personal, mulțumesc autorului, pe care nu-l cunosc, pentru referirile făcute la România, în special la decembrie 1989 şi la persoana mea.

General (r) Victor Stănculescu”

Citiţi şi

„Cotitura istorică” de la Malta (I)

„Cotitura istorică” de la Malta (II)

Cotitura istorică de la Malta (III)

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.