CSG comentează într-un stil caracterstic ultimele evoluții de pe scena politică românească. Un articol care poate fi considerat amuzant, dar care pune degetul pe o rană deschisă. România actuală. Articolul integral, din care publicăm fragmente, poate fi citit pe blogul Contele de Saint Germain.
„  Uneori viaţa îţi dă greu. Te pune la încercare, întinde capcane, amuşină, vrea să afle: te duce capul? Te ţin nervii? Ai principii? Ştii ce vrei?

 

Din momentul în care ajungi la concluzia că PNL-ul de azi e un fals, un uzurpator al originalului, răspunsul corect la acest test al vieţii, reacţia firească în faţa imposturii acestui partid galben – oxigenat ar trebui să fie de greaţă şi respingere. De pus batista la nas, de ţinut de şase, de declarat stare de necesitate.

„Se războieşte Rareş Bogdan cu Ludovic Orban. Asta-i marea veste! Ce să spun?! Apă de gură contra briantină. Îi arbitrează Nae Girimea, din deal.

Tu cu cine ar trebui să ţii? Pe cine ar trebui să pariezi?

Este o încăierare care îi încântă pe mulţi. Dar îi şi intrigă. Pentru că nu-şi pot alege un favorit.

Rareş Bogdan – un Narcis de Feleac. Tot comportamentul lui înseamnă maimuţăreli şi extaze în faţa oglinzii. El şi oglinjoara lui. Să dea cât mai bine. Cu farduri, cu ţoale colorate, cu grimase de efect, cu noduri în gât. Şi, în plus, cu multă, multă vorbărie goală. Catifelată, mieroasă, pompoasă, dar exclusiv pentru ambalat. (…)

Ludovic Orban e la polul opus. Domnia sa urăşte oglinda. Probabil a tras vreo sperietură când era mic. La primele declaraţii de dragoste i s-o fi răspuns: “tu nu te uiţi în oglindă?” Şi a rămas cu trauma. (…)

Din păcate Rareş Bogdan, această personificare a glazurii, s-a înmuiat şi s-a prelins cleios după primele schimburi de lovituri. A fost de ajuns ca Orban să se ascundă în spatele lui Iohannis (precum Chaplin în scena boxului din “Luminile oraşului”) ca beligeranţii s-o dea la pace. (…)

Parodie parodie, pamflet pamflet, dar ţara e condusă de ei. Şi asta costă mult, iar nota de plată ne vine nouă. (…)