Cui i-e frică de Herta Muller?

După o trecere rapidă prin România prilejuită de lansarea romanulul „Leagănul respiraţiei” (Editura Humanitas, 2010), în traducerea exemplară a unui exemplar germanist care este Alexandru Al. Şahighian, au apărut imediat o sumedenie de reacţii. Unele entuziast-pozitive, vizavi de prestaţia publică şi afirmaţiile tranşant-contondente ale premiantei Nobel pentru Literatură, altele acru-bombănicioase până la jignitoare, vizavi de aprecierile, nu foarte tandre, ale aceluiaşi personaj. O personalitate singulară, ne place sau nu. Incomod deseori, autentic, natural şi firesc de fiecare dată. Am dat mai multă atenţie celor spuse şi scrise de Herta Müller abia după seara de la Ateneul Român. Nu făceam parte dintre cei care au cunoscut-o personal. Nici dintre cei care i-au urmărit cu atenţie parcursul profesional. Am recitit însă, acum, cele spuse atunci, dar şi cu alte ocazii, am recitit, rapid, parte din cărţile ei aflate la îndemână, am citit şi cele ce s-au scris despre ea după plecarea ei. Dacă ne aflăm printre cei care au fost plăcut surprinşi de prezenţa şi spusele Hertei Müller, nu putem să nu consemnăm, sub semnul surprizei, duritatea atacurilor împotriva ei în presa românească.

Pe lângă alte mormăieli cu glas şoptit, atât Nicolae Manolescu, cât şi Mircea Cărtărescu, nume grele ale peisajului cultural – şi chiar mai mult, Nicolae Manolescu este ambasador, in charge, la UNESCO -, au avut ieşiri la rampă virulente. Ieşiri, care, de ce să n-o spunem neted, ne-au mâhnit şi ne-au nedumerit. Chiar era dator preşedintele Uniunii Scriitorilor din România să apere breasla scriitoricească, România şi poporul român de anumite interogaţii şi afirmaţii nu tocmai măgulitoare puse în joc de Herta Müller? Dar dacă Herta Müller are dreptate când ne pune oglinda în faţă să ne judecăm singuri? Dar dacă am fost laşi înainte şi conformişti în exces acum, aşa cum spunea Herta Müller? Dar dacă ne e teamă să ne asumăm ceea ce nemţii numesc Schuldfrage, chestiunea vinovăţiei, dacă nu din indiferenţă, măcar din interes, privat sau colectiv? Dar dacă Procesul Comunismului, clamat ca mare realizare a regimului Traian Băsescu, este un mare fâs, cu institutul lui cu tot şi nici că-i mai pasă cuiva că unul a fost torţionar la Sighet şi altul, victimă la Canal? Din ce vedem şi auzim că se petrece în jurul nostru, aici în România, mai multă trecere au situaţia bugetarilor, tăierile de salarii şi diminuarea pensiilor, nemulţumirile cotidiene, cumpăraturile de toamnă şi pregătirea iernii, şi nu judecarea unui întreg trecut. Absolut condamnabil, altminteri. Dar oare ne pasă cu adevărat de trecut? Sau am trăit, cum o fi, mereu un veşnic prezent, cum o fi fost el? Dar dacă? Herta Müller a spus ce-a spus şi a plecat. De ce ar jigni Mircea Cărtărescu o sală întreagă de oameni care au venit la Ateneu să-i vadă şi audă pe Herta Müller şi Gabriel Liiceanu drept securişti?

Am văzut că sala gemea de oameni din linia întâi a culturii româneşti, mulţi dintre ei activi susţinători ai anticomunistului preşedinte Traian Băsescu. Şi atunci de unde până unde ură şi dispreţ la adresa poporului român la Herta Müller şi aplauzele vibrante aparţineau doar securiştilor? Cum e posibilă o asmenea aserţiune din partea unuia care este nu doar simplu scriitor, ci şi un trăitor din România? Ceva nu e în ordine, afirmaţiile lui Mircea Cărtărescu devin halucinante! Ce să mai adăugăm? Noi suntem aşa cum suntem, dar nu ne place să vină să ne arate aşa cum suntem alţii. Cum, necum, noi o scoatem la capăt între noi, dar să nu vină alţii şi să facă pe deştepţii cu noi. E bine că a venit Herta Müller pe la noi, dar e şi mai bine c-a plecat! La nemţii ei, cu Premiul Nobel al ei cu tot, pe noi să ne lase în pace, ne vom descurca şi de acum înainte. Să nu ne dea lecţii nimeni. E simplu, ne e frică de propriile noastre adevăruri, unele bine pitite, altele mai greu de ascuns, şi nu de Herta Müller. Despre asta e vorba.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.