Cum ar trebui să evolueze politica externă a României față de SUA?

Politica externă a României nu trebuie să fie afectată major de noul mandat Trump, iar multe dintre pozițiile trumpiste favorizează direct și indirect interesele țării noastre, cum ar fi politica sa de energie, cooperarea pe înzestrare militară, sprijinul pentru energia nucleară, politica bazelor în estul Europei, a afirmat analistul politic Radu Magdin.

Acesta apreciază că România poate pierde capital politic în relația cu Orientul Mijlociu sau cu China dacă Bucureștiul va hotărî să fie ‘mai catolic decât Papa’ și să dovedească strident alinierea la politici externe americane în regiuni în care interesele românești sunt pur economice și culturale sau istorice.

‘Cum ar trebui să evolueze politica externă a României față de SUA? Nu trebuie să ne culcăm pe o ureche în relația cu SUA după intrarea în programul Visa Waiver. Dimpotrivă, România alocă mai puține resurse diplomatice americanilor relativ la mărimea sa decât numeroase alte state, cum ar fi cele baltice. România trebuie să implementeze o politică comprehensivă de lobby, de comunicare strategică cu elitele americane, de implantare a companiilor românești care să asigure sprijin pentru eforturi diplomatice formale și informale, de coordonare cu diaspora română în SUA și cea americană în România și de creare a unei imagini pozitive pentru România în rândul populației’, a declarat Radu Magdin, iar în acest sens el a subliniat că ‘brandul de țară axat pe corupție, disfuncție și delăsare pe care îl promovăm cu entuziasm pe scena internațională este contraproductiv’.

Analistul politic a fost de părere că pragmatismul lui Donald Trump nu se va răspândi în rândul populației, Statele Unite vor avea în continuare ‘o viziune moralistă asupra lumii, chiar și cu ipocriziile sale, iar diferența dintre un partener formal și un aliat apropiat va fi dată nu doar de interesul american, ci și de calitatea morală și imaginea aliatului – concretizată prin retorica democrațiilor împotriva autocrațiilor a lui Biden’.

Radu Magdin a remarcat faptul că preferințele economice ale lui Trump, în materie de tarife vamale, pot dăuna intereselor europene, dar acestea trebuie privite de liderii noștri drept ‘cost of doing business’.

‘Noi avem foarte multe de câștigat direct de pe urma realinierii politice din SUA și a administrației Trump, dar trebuie să fim capabili să ne argumentăm punctele de vedere, să ne cultivăm relațiile și interdependențele critice (spre deosebire de dependențe unidirecționale) și să ne instrumentalizăm toate avantajele pentru a ne asigura că perspectivele americane asupra României, asupra umbrelei de securitate oferite României și asupra contribuțiilor României la interesele și securitatea americane rămân pozitive’, a subliniat Radu Magdin.

Analistul politic a explicat că există o ciclicitate a tipului de lider preferat de o populație, iar acest ciclu a avut tendința să devină global pentru că o mare parte din consumul mass-media al populației globale este comun.

‘Liderii șterși, serioși, tehnocratici, necarismatici și neamenințători pot fi în vogă într-o perioadă, iar liderii carismatici, autentici și iconoclaști în alta. Suprapunerea acestei faze a ciclului cu revoluția comunicării politice prin social media (mai ales X/Twitter), cu realinierea politică provocată de eșecul modelelor curente (în industrie, energie, migrație, lege și ordine) și criza de încredere în autorități și instituții a dus la lideri neconvenționali precum Donald Trump, Javier Milei în Argentina, Rodrigo Duterte în Filipine. Vestul nu este imun, ci este lider de trend. Fenomenul Trump are influență asupra viitorilor lideri aleși din Europa din mai multe motive. În primul rând, ei văd ce funcționează și caută să emuleze modelul – twitterificarea personalității politice, interacțiuni directe cu electoratul și cu publicul global, agresivitate și vulgaritate ca substitut pentru autenticitate’, a opinat el.

În al doilea rând, punctează Magdin, ‘dieta media’ a europenilor, mai ales a celor tineri și pe social media, este foarte americano-centrică și, prin urmare, punctele lor de vedere și sensibilitățile lor sunt modelate de influențe americane.

‘Am văzut proteste Black Lives Matter în Regatul Unit și în Japonia, fan cluburi Trump pe tot mapamondul, răspândirea conservatorismului stil american în Europa prin conferințe stil CPAC sau de National Conservatism și un efect real de adoptare a unor perspective americane (fie ele democrate sau republicane și, prin urmare, contradictorii) care câteodată nici nu se potrivesc cu contextul local. Internetul are darul de a crea o hiper-realitate care pare mai reală decât cotidianul în care trăim’, a afirmat Magdin.

El a evidențiat că diferența dintre Donald Trump și alți lideri ‘stă în numărul opțiunilor strategice pe care populistul american le are la dispoziție’.

‘Alți lideri se lovesc de realitate și trebuie să își modereze agendele. Dacă ne gândim la Giorgia Meloni, Emmanuel Macron, observăm felul în care ambițiile sunt limitate de realitățile economice și geopolitice din teren, în timp ce oricine poate fi dur când este în opoziție. Sau lideri precum Marine Le Pen sau Alice Weidel de la AfD care se află în eternă opoziție au trecut printr-un proces lung de moderare a partidelor lor pentru a elimina cât mai multe poziții și figuri extremiste, pentru a intra în mainstream. Mai este un aspect important care vizează atitudinea cuplului Trump – Musk față de liderii europeni și față de opoziția populistă europeană. Politica europeană are un rol totemic în politica americană – democrații au fost mereu cei sofisticați, cosmopoliți și rafinați în plan extern american post-Război Rece’, a arătat analistul politic.

El a exemplificat spunând că George W. Bush ‘a perfecționat imaginea republicanului bădăran în Europa, iar Trump nu a făcut nimic să o elimine’. ‘Astfel încât bunele relații cu curentele mainstream din Europa au oferit mereu o alură a respectabilității democraților în politica americană după ce au efectuat tranziția către a fi partidul celor educați și al salariaților și funcționarilor bine plătiți. Acum că asistăm la transformări populiste pe scena principală a politicii țărilor europene, republicanii caută să erodeze avantajul democrat. Încă dinaintea atacurilor pe Twitter ale lui Elon Musk la adresa politicienilor și politicilor europene, vedeam antreprenori ideologici precum Steve Bannon și Yoram Hazony care cultivau relații apropiate cu mișcări europene de opoziție dispuse să se americanizeze. Există un anti-europenism latent în SUA, precum există și anti-americanism în Europa, însă vedem posibilitatea ca legitimitatea mișcării lui Trump printre elitele americane să crească pentru că ascensiunea mișcărilor analoage europene reduce din imaginea provincialismului și izolaționismului MAGA’, consideră analistul politic.

Radu Magdin remarcă, în acest context, ‘o convergență treptată a europenilor conservatori populiști cu americanii, dacă ne uităm la felul în care Viktor Orban, Marion Marechal Le Pen, Geert Wilders, Ayaan Hirsi Ali au participat la conferințe CPAC’.

‘Ajungem practic în situația în care perspectivele mainstream europene sunt aliniate cu cele americane (Merkel devenind în 2016, conform presei, liderul lumii libere în locul lui Trump, adică moștenitorul valorilor hegemoniei americane), iar acum și conservatorii europeni se aliniază la cei americani. S-a văzut și în contextul politicii noastre interne, în care ‘apelul la Trump’, oricât de nepotrivit ar fi în plan economic, a devenit deja o tactică predilectă pentru populismul care caută patronaj ideologic’, subliniază acesta.

În opinia lui Magdin, cerința de alocare a 5% din PIB pentru țările aliate este imposibilă fiscal pentru majoritatea țărilor europene.

‘Nici măcar pentru Polonia, care a ‘stricat piața’, fiind prima care a anunțat această cifră pentru 2025, după 4% alocați în 2024, nu este clar că nivelul va fi sustenabil pe termen mediu și lung. Majoritatea țărilor europene nu au spațiul fiscal în termeni de venituri, cheltuieli și capacitate de a se împrumuta de pe piețele interne și internaționale pentru a menține un astfel de tempo. Nu este clar nici dacă ar putea cheltui acești bani în mod productiv ținând cont de faptul că durează timp să identifici nevoi, să ceri informații, să organizezi competiții și licitații și să ai livrarea de armament și pregătirea. Este foarte clar cazul României care, în majoritatea anilor în care a alocat 2% din PIB pentru apărare, nu a reușit să și cheltuiască 2% din PIB. Acest lucru ține de capacitate administrativă și ordonarea strategică a priorităților. Pachetul de o sută de miliarde de euro anunțat de Germania pentru înzestrare și reforma armatei în 2022 a fost cheltuit cu mare greutate și este încă neclar dacă a fost epuizat, deși liderii militari germani presează pentru alocări și mai mari, sperând să nu piardă tempoul până vor fi pregătiți să și absoarbă astfel de fonduri’, a declarat analistul.

El prevede că mai degrabă prioritatea lui Trump este să obțină un acord politic pentru 3% din PIB pentru Apărare.

‘Se va vedea un posibil rezultat în cursul întâlnirii miniștrilor apărării în 12 – 13 februarie la Bruxelles și la Summitul NATO din Olanda, din 24 – 25 iunie 2025. Pentru a renunța la pretențiile sale, Trump va insista pe integrare mai mare între industria de apărare americană și cea europeană, pe mai multe achiziții militare din SUA și poate că va emite pretenții legate de reglementarea companiilor de tehnologie americane în Europa, care este percepută drept discriminatorie și vindictivă la Washington’, este de părere analistul politic.

În ceea ce privește politica administrației Trump privind războiul Rusiei împotriva Ucrainei, Radu Magdin evaluează că noua administrație va menține cursul general al politicilor lui Joe Biden.

‘Trump a anunțat că va negocia sfârșitul conflictului, dar, în acest sens, el trebuie să ofere asigurări credibile ale sprijinului militar american pentru Ucraina. Altfel, Rusia nu va avea motive să negocieze, știind că, mai devreme sau mai târziu, capacitatea defensivă ucraineană va intra în colaps fără sprijinul puternic vestic și atunci va fi în poziția de a dicta termenii negocierii. Așa că propriul caracter de negociator al lui Trump va conduce la un sprijin puternic pentru Ucraina. Nu trebuie să uităm că prima administrație Trump a început să ofere ajutor ofensiv Ucrainei în 2017 în ciuda obiecțiilor vocale ale democraților care făceau aceleași apologii ale intereselor și puterii rusești care astăzi ar fi incorecte politic’, arată Radu Magdin.

În acest context, el a evocat un eventual audit. ‘Dacă egoul lui Trump sau nevoile lui politice interne vor necesita umilirea rituală a lui Zelenski sau o atitudine submisivă și conciliatorie pe care ucrainenii o adoptaseră încă din campanie, atunci aceasta este doar o cerință naturală a diplomației suplicantului pe care România o cunoaște deja, deși nu în condițiile tragice și cu urgența Ucrainei. În timpul dezbaterilor congresionale și din societate pe tema noilor pachete pentru Ucraina au apărut critici la adresa corupției ucrainene și a felului în care au fost cheltuiți banii. Pentru a satisface îndoielile electoratului său cu privire la Ucraina, este posibil ca republicanii să ceară un audit al sumelor trimise (dincolo de cele folosite pentru achiziționarea de armament american), mai ales pentru ajutorul macroeconomic din fazele inițiale ale conflictului, 2022 – 2023, când SUA livra 1,5 miliarde de dolari lunar pentru plata salariilor și pensiilor ucrainene (și a altor obligații guvernamentale), spre nemulțumirea electoratului sceptic’, spune specialistul.

În opinia sa, Donald Trump va căuta, de asemenea, ‘să consfințească o nouă diviziune a muncii în Ucraina, în interiorul blocului vestic’.

‘Au fost lansate tentative retorice pentru a observa reacția publicului european și american – Europa ca prim responsabil pentru finanțarea reconstrucției (la care să participe firmele americane în calitate de contractori), Europa ca ofertant de trupe pentru o eventuală zonă demilitarizată între ucraineni și teritoriile ocupate, Europa ca unic ofertant de ajutor logistic curent. Rămâne de văzut care va fi configurația acestei diviziuni a muncii’, a spus Magdin.

El susține că americanii nu au un interes în abandonarea Ucrainei pentru că, ‘deși au suferit economic, SUA nu au fost nicicând atât de influente în Europa’.

Radu Magdin a menționat că est-europenii știau deja valoarea garanțiilor de securitate americane, dar acum știu și vest-europenii, iar avantajul psihologic în viitoarele negocieri, mai ales dacă adăugăm înlocuirea parțială a Rusiei cu SUA ca furnizor de gaz natural, ‘este inestimabil’.

‘Un bun indicator al valorii câștigate de SUA în relația cu europenii este noua coordonare strânsă între Departamentul Apărării și Agenția Europeană de Apărare (EDA), prin acord semnat în 2023, în condițiile în care EDA ar fi trebuit să fie un vârf de lance al armatei europene și al autonomiei strategice europene care a avut contacte limitate cu SUA și NATO încă din anul 2004, când s-a înființat’, a punctat Radu Magdin.