Cum creștem un viitor adult independent?

Încă de la primii pași pe care îi face micuțul nostru, începem, ca părinți, să îi planificăm viitorul, să îl pregătim pentru viață și pentru momentul în care, într-un fel sau altul, va pleca de lângă noi și va începe viața pe cont propriu. Se spune că fiecare dintre noi aducem în viața de adult măcar o parte din obiceiurile și conduitele din familia de origine. Tocmai de aici pornesc mare parte dintre conflicte în cadrul cuplului.

Pregătirea pentru viața independentă este un proces continuu pe perioada copilăriei și adolescenței. Reușita acestui proces depinde în mare măsură de calitatea relației dintre părinți și copii, de gradul de libertate pe care fiecare părinte îl acordă copilului, astfel încât să îi modeleze comportamentul în direcția dorită, fără a-i afecta trăsăturile de personalitate, fără a-l transforma într-o dublură a părintelui și fără a-l obliga să respecte niște reguli și obiceiuri cu care copilul nu simte că rezonează sau care sunt, în esență, inutile. Vom reține că nu de puține ori incapacitatea copilului normal de a deveni independent este puternic încurajată de părinte, copilul fiind dotat cu abilitățile necesare autonomiei, având nevoie doar de un cadru propice pentru a le dezvolta. Iată cele mai importante arii în cadrul cărora putem începe de timpuriu să modelăm comportamentul copilului, astfel încât să îi dezvoltăm abilitățile de viață independentă.

Deprinderile de autoîngrijire

În prima parte a perioadei cuprinse între 1 şi 3 ani, copilul este în relație de dependență totală cu mama, deci nu putem vorbi despre deprinderi de autoîngrijire, căci adulții sunt răspunzători de îngrijirea copilului. Către finalul acestei etape însă, copilul poate fi încurajat și sprijinit să se hrănească singur și să folosească olița, dacă nu și-a format încă această deprindere. A descuraja încercările copilului de a mânca singur pe motiv ca nu poate sau se murdărește înseamnă a-l menține într-o stare de dependență care îi va dăuna mai târziu. După vârsta de 3-4 ani, deja putem extinde intervenția la alte deprinderi.

Copilul poate începe să-și aleagă singur ținuta de a doua zi și să învețe să și-o pregătească de seara; el poate fi învățat ce fel de haine sunt adecvate anotimpului în care ne aflăm. El poate fi încurajat să își facă toaleta de dimineață și seară cu ajutorul recompenselor primite dacă toaleta se desfășoară corect. Dacă cedăm refuzului binecunoscut al copilului de a se spăla pe față sau pe dinți dimineața și facem noi asta în locul său, comportamentul de refuz riscă să se extindă și la alte atribuții pe care le are. Putem recurge la mici trucuri pentru a-l stimula (cumpărăm o pastă de dinți specială pentru copii, sau un sistem de recompense simbolice stabilit anterior și comunicat copilului).

Odată cu începerea grădiniței, copilul este nevoit, într-o oarecare măsură, să-și asume mici responsabilități – să aibă grijă de rucsac, de pachetul cu mâncare, să se spele pe mâini înainte și după masă, să ceară voie la toaletă. Dacă aceste deprinderi sunt stimulate și formate de acasă, el nu va avea dificultăți de adaptare și nu va fi dependent de sprijinul adulților. În plus, el poate fi încurajat să-și formeze propriile opinii și să-și exprime preferințele legat de ce dorește să mănânce a doua zi, ce haine dorește să îmbrace, ce vrea să facă în timpul liber și ce fel de jocuri dorește să desfășoare.

Deprinderi de întreținere a spațiului personal

Camera copilului reprezintă microuniversul său, echivalentul casei proprii la vârsta adultă. De aceea, copilul poate fi învățat de mic cum să aibă grijă de spațiul propriu și cum să-l prețuiască. Strângerea jucăriilor după activitate, așezarea hainelor la locul lor, ordonarea obiectelor din cameră sunt tot atâtea activități care îl vor responsabiliza cu privire la a avea grijă de spațiul propriu. Dacă facem această activitate plăcută, fără să o prezentăm ca pe o obligație, copilul va accepta cu ușurință această responsabilitate. Pentru început, putem ajuta copilul să-și ordoneze obiectele, pentru a-l învăța cum anume să o facă, iar cu timpul, odată ce învață, va putea să o facă singur. În plus, pentru a-i crea sentimentul că este important și că se contează pe el în activitățile domestice, îi putem atribui câteva sarcini care îi aparțin numai lui: hrănirea pisicii seara, așezarea tacâmurilor la masă etc.

Este important ca sarcinile alese să fie simple, pe măsura vârstei, astfel încât el să reușească să le îndeplinească cu succes, fără să îi creăm senzația că îl ajutăm sau îl verificăm. În acest fel, el va căpăta sentimentul responsabilității și al importanței, va ști că este capabil și că părinții au încredere în el.

Deprinderi de socializare

Odată cu începerea grădiniței, copilul ia contact cu grupuri extinse, trecând printr-o perioadă de adaptare. Dacă până în acest moment și-a petrecut mare parte din timp în interiorul familiei, de acum încolo el trebuie să se adapteze respectării regulilor, învață să socializeze, să împartă cu alții, învață că nevoile sale nu pot fi satisfăcute imediat, că nu mai este în centrul atenției și că și ceilalți sunt importanți.

Este bine să încurajăm copilul să comunice în orice ocazie, să își exprime sentimentele, nemulțumirile și dorințele într-un mod constructiv, fără a-i deranja sau leza pe ceilalți.

Este important să învețe să își cunoască și să-și apere drepturile prin intermediul comunicării cu ceilalți. Nu este indicat să îl criticăm sau să îl certăm în prezența celorlalți, deoarece, cu timpul, își va pierde încrederea în sine și va deveni retras și timid, nu va ști să se apere sau să își exprime nemulțumirile în mod deschis.
De aceea, este bine să îl ascultăm cu seriozitate și implicare ori de câte ori are ceva de spus, să acordăm atenție modului în care se simte și problemelor pe care le întâmpină, pentru a dobândi sentimentul importanței personale. În felul acesta, va ști și el să îi asculte pe ceilalți și să le acorde importanță, cu alte cuvinte, va deține baza deprinderii de socializare. Întotdeauna copilul se va raporta la ceilalți în același fel în care este el însuși tratat și va prelua ca bază pentru socializare relațiile din interiorul familiei, modelele de comportament cu care se va confrunta acolo și tipul de comunicare cu care ia contact.

Reținem, ca regulă generală, faptul că este nevoie să avem încredere în capacitatea copilului de a dezvolta comportamente independente, cu condiția să îi dăm ocazia să încerce până reușește.

Gabriela Dumitriu este psiholog clinician/psihoterapeut integrativ la Centrul de Evaluare, Expertiză, Intervenție Psihologică Expert Psy; Website: www.expertpsy.ro, E-mail: gabrielacdumitriu@yahoo.com

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda
Gabriela Dumitriu 11 Articole
Author

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.