Cum dictează Traian Băsescu guvernului unele masuri anti-economice

27 iulie 2011

Pentru mine, întâlnirea de luni de la Cotroceni dintre Traian Băsescu şi misiunea FMI a fost o oportunitate rară. Am văzut un Jeffrey (Jeff) Franks ascultător, care reuşea să nu râdă la aberaţiile economice ale Preşedintelui, spuse în engleza căpitănească pe care domnul Preşedinte nu a uitat-o, ba chiar a perfecţionat-o.

Sunt multe de discutat şi analizat, vă invit să le vedeţi dumneavoastră în fişierul video pe care îl ataşez. Dar cea mai periculoasă declaraţie/mentalitate a Preşedintelui mi se pare cea legată de neplata arieratelor.

Pe scurt, arieratele reprezintă  nişte plăţi restante. Pe lung, ele reprezintă facturi emise de către societăţile comerciale către stat, care ar trebui plătite (gen plata importurilor de medicamente sau de gaze) sau nerestituirea la timp a TVA-ului pe care firmele îl au de încasat. Sau, spre exemplu, dacă statul alege să nu îşi plătească profesorii sau să le plătească eşalonat drepturile salariale obţinute în instanţă, pe o scadenţă care se lungeşte de la un an până la paştele cailor, alea tot arierate reprezintă.

Arieratele sunt un fenoment periculos pentru economie şi voi detalia într-un articol următor de ce. Ceea ce mă şochează însă în declaraţia preşedintelui este că dânsul dictează cui să nu se plătească facturile. Şi dacă dictează cui să nu se plătească facturile, pot bănui că dictează şi cui să se plătească ele cu celeritate? Pot bănui că aşa cum spune cui să nu se plătească, poate transmite indicaţii preţioase pentru plata Bucşarilor, Cocoşilor, Euroconsulţilor şi altor băieţi din camarilă? Pot bănui că poate dicta şi cine să primească energie ieftină (ALRO) şi cine să primească energie scumpă, trişând mecanismele de piaţă? Evident că pot bănui toate asta şi multe altele

Şi mai mă şochează ceva. Faptul că Traian Băsescu crede că statul ştie să investească mai eficient decât privatul. Că cică să nu pierdem momentul creşterii economice plătindu-ne datoriile… Cunoscătorii nu râd la astfel de declaraţii, ci se îngrijorează. În primul rând, pentru că ştim că inclusiv în România, companiile ştiu să cheltuie banii mai eficient decât Udrea, Igaş, Cocoş, Ariton, Ialomiţianu&co. Iar ideea că statul creează locuri de muncă cu banii de investiţii… sincer, este cam depăşită. Poate fostul ministru al transporturilor, domnul Traian Băsescu, să îmi spună câte locuri de muncă creează un milion de Euro cheltuiţi pentru o autostradă (e drept, că în mandatele preferaţilor domniei sale, cu un milion de Euro faci 20 de metri de autostradă). Statul trebuie să se ocupe în primul rând să nu distrugă locurile de muncă din economie, aşa cum face prin neplata la timp a facturilor către companii, cu efecte perverse de la pierderea de locuri de muncă până la inflaţie, care conduc în final la măsuri primitive gen tăierea salariilor cu 25% sau majorarea TVA-ului de pe o zi pe alta şi la o spirală care duce la lipsă de progres ecoomic.

Dar mai bine să îl urmăriţi direct pe măreţul conducător, etalând măreţele principii de guvernanţă economică, în fişierul video de mai jos. Dar să nu uit domnule Preşedinte: în limba engleză, pentru „locuri de muncă” se foloseşte „jobs”. Sintagma folosită de dumneavoastră, „working places” înseamnă cu totul altceva.

http://soviani.com/2011/07/27/cum-dicteaza-traian-basescu-guvernului-unele-masuri-anti-economice/

 

Stelian Tănase

ANTOLOGIA RUŞINII – EDIŢIA BĂSESCU

July 28, 2011

Urmăresc cu interes o dezbatere pe facebook. Cineva scrie ” Mă gândesc să alcătuiesc o antologie a ruşinii, după exemplul lui Virgil Ierunca, în care să includ intelectualii care l-au ridicat în slăvi pe Băsescu. Orice semnalare a unui text “ruşinos” este binevenită. Cei ce doresc, pot s-o facă şi aici apetria@gmail.com”. Iată cîteva remarci …” Cărtărescu, Patapievici,Pleşu,Liiceanu sunt intelectualii care au pus botu’ la banii şi privilegiile oferite de javră…” Alta “… e vorba, îndeosebi, de intelectuali mai cunoscuţi… Ca formatori de opinie, aceştia pot deveni extrem de nocivi prin pupincurismul practicat. Un exemplu… ar fi Pleşu, ale cărui texte, excelente altfel, nu pot fi receptate ca atare datorită servilismului autorului faţă de regimul băsescului….”. Şi asemenea comentarii continuă.          

O asemenea antologie este utilă  doar ca un capitol într-o istorie a intelectualităţii din Romania anilor 2000. Dezbaterea în jurul acestei chestiuni “dureroase” trebuie să rămînă strict între intelectuali. Orice invitaţie la o vînătoare de vrăjitoare mi se pare de neacceptat. Oricine se poate înşela şi chiar o face. Mai cred încă în buna credinţă a unora. Nu întotdeauna puterea şi banii explică lucrurile sau le explică doar la suprafaţă. Şi capacitatea de înţelegere limitată a unui fenomen politic contribuie în egală măsură la opţiunile cuiva. În plus, unii îşi doresc cariere mai importante decît ce le oferă piaţa culturală românească, profesorat şi cărţi în tiraje infime. Adică sărăcie şi periferie. Mai explică deriva şi vechiul complex al intelectualului aflat  “sub vremi”. Un alt factor este dorinţa de a face parte din “cercul restrîns al puterii”, de a avea acces la Vodă. Exemplul lui Nae Ionescu cu Carol ll e cunoscut. Aventura carlistă a lui Nae a durat pînă cînd s-a văzut pe scările Palatului neprimit de rege aflat în braţele Lupeascăi…Scenă actuală şi azi. Puţini au tras concluziile necesare din această poveste arhicunoscută.

http://www.stelian-tanase.ro/