Cel mai mare risc pentru economia europeană sunt retragerea Britanii din UE și situația Italiei. Acționând în colaborare cu Bruxellesul, Berlinul și Parisul, liderii pro-europeni de la Londra și Roma sunt la un pas de a răsturna guvernele eurosceptice actuale prin mișcări parlamentare atent elaborate. Ar fi o înfrângere pentru Boris Johnson, premierul foarte apropiat de Donald Trump, și Matteo Salvini, vicepremierul italian susținut de fostul consilier al Casei Albe Steve Bannon, în încercarea sa de a crea o mișcare eurosceptică paneuropeană.
Coalizare împotriva premierului Boris Johnson
Abia venit în fruntea Partidului Conservator și a guvernului britanic, pe 24 iulie, premierul Boris Johnson își vede amenințată poziția de posibile alegeri anticipate. Un adept al Brexituilui ”dur”, fără vreun acord cu UE, Johnson este contrat de opoziția până acum anemică a Partidului Laburist condus de Jeremy Corbyn, dar și de disidența anti-Brexit din propriul partid.
Jeremy Corbyn a declarat, miercuri, că are în vedere o mutare politică prin care să-l înlăture de la guvernare pe Johnson și să obțină o amânare a Brexitului, iar, în cele din urmă, să organizeze un nou referendum în care britanicii să se poată exprima pentru rămânerea în UE. Planul acesta a fost expus într-o scrisoare trimisă liderilor opoziției din Parlament, inclusiv rebelilor conservatori conduși de Dominic Grieve. ”Suntem de acord că prioritatea noastra comuna trebuie sa fie acțiunea comună în parlament pentru a opri un Brexit fără acord și salutăm invitația de a discuta diferitele modalități prin care să jungem la asta”, au răspuns, joi, Grieve si alti ”rebeli” conservatori.
”Acest guvern nu are vreun mandat pentru ieșirea fără acord din UE, iar referendumul din 2016 nu i-a oferit un asemenea mandat. De aceea, intenționez să provoc un vot de neîncredere cu prima ocazie când vom putea avea succes. După un vot de neîncredere, voi căuta să obțin, ca lider al opoziției, încrederea Camerei pentru un guvern strict temporar care să aibă mandat pentru organizarea alegerilor generale și pentru extinderea Articolului 50 (din Tratatul UE, care reglementează ieșirea unui stat membru din Uniune)”, a scris Corbyn.
Liderul Laburist speră că promisiunea sa ca guvernul să aibă un mandat limitat va fi suficientă pentru a aduna suficiente voturi de la rebelii conservatori, pentru a-și duce planul la bun sfârșit. Apoi, ca premier, ar putea iniția o moțiune pentru alegeri anticipate care ar trebui votată de două treimi dintre parlamentari, la fel cum a încercat, in 2017, fostul premier Theresa May, atunci fără succes.
Un asemenea guvern condus de Jeremy Corbyn ar avea ca rezultat cel puțin amânarea ieșirii Marii Britanii din UE pe 31 octombrie (data valabilă în acest moment) și apoi retragerea din UE în baza unui acord. Însă există și posibilitatea organizării unui nou referendum pentru Brexit, dorit în special de Partiduil Liberal Democrat, de Partidul Național Scoțian și de partide din Țara Galilor care se opun Brexitului. Aceste partide susțin că referendumul pentru Brexit va trebui organizat înaintea alegerilor anticipate.
Pariul liderului laburist Corbyn și al deputaților anti-Brexit din celelalte partide este unul riscant. Dacă socotim că ultimele alegeri, cele pentru Parlamentul European au fost ultimul mare sondaj, atunci tabăra pro-Brexit din Marea Britanie ar obține 30% din voturi (voturile care au mers în luna mai către Brexit Party, noul partid al lui Nigel Farage), plus mare parte din cele 9% obținute de conservatori la aceleasi alegeri. La alegerile din mai, laburiștii au obținut 13,6%, liberal-democrații au luat 19,6%, Verzii au luat 11,8%, iar Partidul Național Scoțian 3,6%.
Premierul Johnson l-a atacat imediat pe Jeremy Corbyn, susținând că acționează în colaborare cu Bruxellesul. ”Există un soi de colaborare între cei care consideră că pot bloca Brexitul în Parlament și prietenii noștri europeni. Iar prietenii noștri europeni nu vor un compromis, nu fac niciun compromis pe Acordul de retragere din UE, se leagă de fiecare literă, de fiecare virgulă, pentru că știu că Acordul poate fi blocat în Parlament”, a spus Johnson. ”Este groaznic că, atât timp cât lucrurile merg astfel, vom fi nevoiți să ieșim fără vreun acord. Nu asta vreau, nu ăsta e scopul nostru, însă trebuie ca prietenii europeni să facă un compromis. Cu cât ei cred mai mult că Brexitul poate fi blocat în Parlament, cu atât se încăpățânează să rămână pe poziții”, a spus premierul de la Londra.
Italia, punctul nevralgic al UE
Cat privește Italia, guvernarea din această țară este considerată o amenințare mai mare pentru UE decât Brexitul. Italia este a treia forță economică a zonei euro și ar urma să fie și a treia economie din UE, după Brexit. Însă economia Italiei este singura care nu a crescut în ultimul deceniu, după criza financiară și economică din 2008. Sistemul bancar italian este considerat cel mai șubred din întreaga UE. Datoria publică a Italiei este cea mai mare din UE, atât procentual (peste 130% din PIB), cât și în cifre absolute, depășită pe plan mondial doar de datoria publică a Japoniei. Apartenența la zona euro ar face ca aceste probleme să se extindă rapid în UE.
Dacă la această situație economică delicată adăugăm o criză politică, putem obține o bombă cu ceas, pentru că de elementul politic va depinde noul buget al Italiei, noul TVA, noul sistem de impozitare. Iar criza politica a apărut. Pe scurt, președintele Ligii, vicepremierul Matteo Salvini, dorește să trântească guvernul, să aducă lumea la vot și să obțină majoritatea absolută. Place sau nu la Bruxelles, Liga este partidul cel mai popular din Italia și vrea să joace pe terenul acesta favorabil – urnele. De partea cealaltă, tabăra pro-europeana va încerca să-l țină pe Salvini pe terenul mai puțin prielnic – parlamentul ales (acolo unde, în 2018, Liga a obținut doar 18% din voturi) -, ba chiar să elimine de la guvernare cel mai popular partid.
Matteo Salvini poate fi victima propriei strategii
Președintele tehnocrat Sergio Mattarella și prietenii săi de la Bruxelles și Berlin au de ales. Liga este un partid pro-business, singura bilă albă în ochii UE. În rest, Liga este un partid suveranist, anti-migrație, naționalist și profund eurosceptic – sunt motive pentru a reduce cât mai mult elanul lui Matteo Salvini. Iar acest lucru poate fi făcut atât prin a condamna Liga pentru întâlnirile secrete cu oficiali rusi pentru a discuta despre cum își pot spori șansele la alegerile europene din mai. Și mai poate fi făcut printr-o amplă negociere a unei noi coaliții ”îmblânzite” din care să facă parte Mișcarea de 5 Stele – un partid populist, format în mare parte din diletanți în ale politicii, de la universitari apolitici până la saltimbanci, cu toții ușor de manipulat într-o coaliție.
Deși părea invincibil, Matteo Salvini a pierdut în jocul de strategie cu președintele tehnocrat. Premierul Giuseppe Conte a fost convis să nu demisioneze pripit și să ducă țara spre anticipatele dorite de Salvini. Conte se va adresa Parlamentului pe 20 august, după vacanță, într-un moment în care ceea ce nu a fost posibil în 2018 pare foarte aproape de concretizare – o coaliție între populiștii din Mișcarea de 5 Stele și Partidul Democrat. Demisia premierului Conte nu va duce la anticipate, ci la invitația din partea președintelui Mattarella pentru căutarea unei noi formule de coaliție în legislativ. În cazul în care facțiunile din PD (scindat între fostul premier Matteo Renzi, care este pentru o guvernare cu M5S ce l-a îndepărta pe Salvini de la putere, și o facțiune a actualului lider Zingaretti) se vor pune de acord, cel mai puternic și temut om politic al momentului în Italia, Matteo Salvini, va fi eliminat de la putere.
Președintele tehnocrat împotriva vicepremierului naționalist
Motivul despărțirii anunțate de Matteo Salvini stă în rezultatele alegerilor europarlamentare și în procentele sondajelor. Dacă la alegerile legislative din martie 2018 Mișcarea de 5 Stele a spulberat totul și a obținut 33% din voturi, în timp ce Liga (viitorii parteneri de coaliție) au luat doar 18%, la alegerile europarlamentare de peste un an rolurile s-au schimbat, Liga primind 34% din voturi, iar M5S doar 17%. Cât privește partidele tradiționale, Partidul Democrat a urcat de la 18% în 2018, la 22% în 2019, iar Forza Italia (a lui Silvio Berlusconi) a coborât de la 14% la circa 9% din voturi. Toată această evoluție arată că Salvini este liderul politic al momentului, iar ceea ce vrea să facă acum vicepremierul este să oficializeze această realitate prin alegeri parlamentare. Sistemul electoral italian permite partidului care obține 40% din voturi să obțină majoritatea, iar Salvini are șanse considerabile să conducă singur.
Știind acest lucru, Salvini a transformat politica italiană într-un ring de box în care aleargă după partenerul său de coaliție di Maio, pentru a-i da lovitura decisivă, pentru a prăbuși guvernul și a reveni la putere în forță. Di Maio se eschivează de luni de zile, în speranța creșterii în sondaje. Au luat poziție chibiții de pe margine – Partidul Democrat, Forza Italia, Fratelli d’Italia (de extremă dreapta). O alianță între Liga și Fratelli d’Italia după eventualele anticipate ar fi un scenariu catastrofal pentru Bruxelles. Însă vocea pe care toata Italia o așteapta cu înfrigurare este cea a arbitrului – președintele Sergio Mattarella. Dar el a rămas tăcut săptămâni în șir. Tehnocratul Mattarella este singurul pro-european aflat într-o înaltă poziție de conducere în Italia. Decizia sa va fi atent cumpănită împreună cu Bruxellesul, Berlinul și Parisul.
Varianta unei coaliții între M5S si PD este favorizată de jurnaliștii, ONG-iștii și analistii pro-europeni din Italia, căci ar permite eliminarea de la guvernare a Ligii, un partid naționalist, anitmigrație, suveranist, care a intrat în conflict deschis cu Banca centrală, care dorește aducerea aurului în țară și care cochetează chiar cu introducerea în Italia unor titluri de stat care să circule în paralel cu moneda euro. Actuala configurație a Parlamentului de la Roma ar premite, teoretic, formarea unei coaliții de guvernare între populiștii din Miscarea de 5 Stele și Partidul Democrat. Cu siguranta, o asemenea mutare ar fi salutată la Bruxelles si Berlin, iar liderii M5S ar fi ”iertați” de orientarea populistă, câtă vreme sunt total lispiți de experiență politica (spre deosebire de politicienii Ligii) și ar fi ușor de manipulat de veteranii în ale politicii și afacerilor europene din Partidul Democrat. Ar fi o mutare prin care democrații, singurul partid pro-european, aflat în oricum derivă, ar putea ajunge la putere, fără noi alegeri.
Către un guvern tehnocrat al bancherului Mario Draghi?
Momentul ales de Salvini pentru declanșarea crizei guvernamentale și preluarea totală sau întărirea considerabilă a puterii este foarte delicat, iar asta ar putea deschide calea și spre varianta unui guvern tehnocrat sau spre remanierea actualui guvern. Italia trebuie să prezinte Comisiei Europene proiectul de buget până pe 30 noiembrie, așa cum trebuie să o facă toate țările euro. Se anunță un război, căci Salvini, deja un apropiat al lui Steve Bannon, fostul consilier al lui Donald Trump, dorește reducerea masivă a taxelor și reducerea TVA. Iar, începând din 2011, TVA-ul este o problemă majoră în Italia. În 2011, guvernul Berlusconi a introdus în legea bugetului o clauză pe placul UE – de fiecare dată când deficitul bugetar trece pragul stabilit de Berlin (3% din PIB) se activează mărirea TVA-ului. În acest an ar fi o majorare de la 22% la 25%, care ar aduce la buget 23 de miliarde de euro. Nici Liga, nici Mișcarea de 5 Stele, nici vreun alt partid nu vor ca o asemenea majorare să fie trecută în dreptul lor. De aici și varianta unui guvern tehnocrat interimar.
Varianta unui guvern interimar tehnocrat a stârnit o discuție despre potențialul premier, fiind vehiculat numele lui Mario Draghi, italianul care își va încheia mandatul de președinte al Băncii Centrale Europene. Ar fi o mișcare similara cu cea din 2011, când guvernarea a fost preluată de Mario Monti, fost comisar european și bancher Goldman Sachs. Însă atunci situația economică era mult mai dificilă. ”Nici măcar Draghi nu ar aduna suficiente voturi” pentru învestirea unui guvern tehnocrat, a spus un analist financiar italian, citat de agenția China Nouă. În plus, un guvern tehocrat nu ar lua în calcul la întocmirea bugetului introducerea reformei dorite de Salvini – un impozit în două trepte (față de cel proporțional din acest moment).
Privite din birourile Comisiei Europene sau din redacțiile de la Berlin, luptele politice din Italia par haotice și extrem de periculoase. Este însă un lucru negat chiar de un bancher, Carlo Messina, CEO la Intesa Sanpaolo. ”Economia reală a țării este puternică. Vom fi pe mai departe o țară rezistentă, în orice scenariu. Credeți-mă, în Italia suntem obișnuiți cu situatii politice ca asta”, a spus el pentru The New York Times.
Tragedia pentru Europa ar fi ca asa-zisa „strategie” a lui Corbyn sa reuseasca si Boris Johnson, care-a promis un Brexit fara acord, sa fie rasturnat. Tragedia Italiei din momentul nefiind nici ea Salvini, ci presedintele tarii, sorosist. Si tu, @Marchievici, ispraveste cu articole de tipul astuia de azi, despre „cum pot fi pusi cu botul pe labe suveranistii din UE” : daca UE e slaba, de vina e sistemul ei „porti” (granite) „deschise” si PIERDEREA SUVERANITATILOR NATIONALE, adica americanizarea si înfeudarea artificiale si fortate, împotriva revolutiilor de la 1848. Formarea unui stat ia sute de ani, @Marchievici, pe când distrugerea lui, numai câtiva (România, la fel tuturor tarilor continentului, mai putin Rusia actuala, prin dictatura dezindustrializarii si granitelor deschise pentru populatii care fug de bombardamentele SUA,vezi Irak, Siria, Ucraina, Mali … si de saracie, în situatia-n care demografia Africii explodeaza). SUA lui Soros si semenilor de prin sumedenia de ONG-uri fiind dusmanii, iar nu aliatii Europei concurente (de aia si NATO, sistem de supraveghere completa si formatare prin ura) pe care, de la 6 iunie 1944, o ocupa teritorial si vasalizeaza. Prin propaganda de masa („Europa Libera”, etc.) si „bursele” în SUA ale asa-ziselor „vârfuri” politice europene.