Când un părinte povestește despre copilul lui că acesta construiește roboți, totul pare rupt dintr-un film SF, cu buget enorm. Copiii învață la școală matematică, fizică și informatică. Și atunci de ce nu ar studia și robotică? O știință care, până la urmă, folosește noțiuni din toate aceste discipline. „Robotica este știința viitorului. Copiii sunt entuziasmați și vor să învețe să facă roboți. Și sunt foarte mulți copii“, explică Dana Războiu, mamă de „robotist“, dar și organizator al primului și singurului concurs național de robotică din România pentru liceeni, „FIRST Tech Challenge Romania“.
Competiția și-a desemnat de curând câștigătorii, care au șanse mari să ajungă departe. Departe, cum ar fi la finala mondială de la St. Louis (Arizona-SUA), ce va avea loc la sfârșitul lunii. „Am luat acest proiect de la zero. Eu zic că suntem deschizători de drum în România, pentru că este ceva ce nu s-a mai făcut. Este o știință multidisciplinară și cred că acesta este învățământul viitorului, având în vedere că le oferă șansa copiilor să facă proiecte. Din păcate, copiii din școlile românești nu prea știu să facă un proiect. Fiecare învață să facă ceva separat, iar apoi se trezește că nu are în viață anumite aptitudini care i-ar folosi. Ori noi tocmai asta îi învățăm“, povestește Dana Războiu.
De la o echipă la 54
De formație filolog, nu te-ai gândi să asociezi imaginea Danei Războiu cu niște roboți, ci, evident, cu vechiul pupitru de știri. Întregul proiect și concursul de roboți nu au apărut așa, peste noapte. A pornit de la Victor, fiul său cel mare, care acum un an și jumătate, când avea 12 ani, a învățat să facă roboți la un club de robotică, într-un garaj, împreună cu un profesor și alți copii. Numai că, din garaj a ajuns să participe la tot felul de concursuri prin lume. Ba mai mult, pe unele dintre ele le-a și câștigat, alături de colegii săi din echipa „Autovortex“. Și așa, de la o echipă, Dana Războiu a ajuns la 54. Ar fi ajuns chiar la 154, dacă ar fi fost posibil din punct de vedere financiar.
„Posibilitatea de a învăța și a se juca în același timp“
România a ajuns la performanța fantastică de a ocupa locul I la concursuri internaționale și locul III în lume. Toate aceste rezultate cu resurse minime, dar mai ales prin munca „robotiștilor“. „Copiii sunt foarte pasionați și foarte entuziasmați. Vor să facă robotică. Iar eu am vrut să le ofer această posibilitate.“ Astfel, prin fundația „Nație pentru educație“ s-au strâns 475.000 de euro. Nu a fost ușor, dar era nevoie de kituri pentru construirea roboților, de imprimante 3D, plus că organizatorii au vrut ca toți copiii să aibă cazarea și transportul asigurate. „Am pornit o caravană prin țară, prin licee de informatică, unde am crezut că găsim copii interesați. Am bătut la ușă, le-am prezentat copiilor și profesorilor proiectul, iar ei au fost foarte entuziasmați, astfel că s-au înscris 54 de echipe, fiecare cu maximum 12 membri. Apoi, am făcut o a doua caravană, pentru a da kiturile de concurs și imprimantele 3D în școli. Cu ele, copiii și-au construit piesele de care aveau nevoie la construirea roboților. Sunt atât de pasionați, atât de fascinați… Gândește-te că le oferi posibilitatea să învețe și să se joace în același timp. Ei sunt înnebuniți. Nu dorm noaptea ca să facă roboți. Și nu se culcă până nu termină de șurubărit acolo, la robotul lor.“
Copiii învață un mic business
Dar acest concurs este mai mult decât un concurs de robotică. Este un proiect pentru viață, care îi învață pe copii să se organizeze, să se promoveze și să obțină susținerea colegilor din licee, să învețe să facă rost de sponsori și să-și facă propriile echipamente pentru a se deosebi de celelalte echipe. E un proiect care le poate dezvolta mai multe aptitudini. „E un mic business. Copiii învață să-și facă o mică firmă. Și trebuie să învețe și să-și atragă fonduri. Ei trebuie să-și adune singuri banii ca să participe mai departe. Ei trebuie să-și găsească singuri parteneri, pentru că viața reală așa este. În viața reală, nu numai părintele trebuie să suporte financiar studiile, ci și copilul poate, singur, să-și găsească sponsori și noi îi încurajăm să facă asta. Există în fiecare oraș companii care vor ajute, să se implice. Noi i-am găsit, dar trebuie ca și ei să-i caute. Sper să o facă de anul viitor, mai mult decât anul acesta. Mai ales că sunt destul de mari, destul de maturi.“
Patru echipe în finala din America
Ținta cea mare a acestui concurs este marea finală din America. Și pentru că sunt foarte multe echipe din întreaga lume, marea finală se desfășoară în două orașe, St. Louis și Houston. Țara noastră a primit dreptul de a merge cu o echipă la Houston (Autovortex), iar cu Autovortex, dar și cu cele trei echipe câștigătoare din România (una de la Colegiul „Frații Buzești“ din Craiova, una de la Colegiul Național „Petru Rareș“ din Suceava și o echipă mixtă – Dark Angel de la mai multe licee), la St. Louis. „Cei mai mulți din echipa Dark Angel sunt de la Colegiul Ștefan Odobleja din Rahova. Aici, la Odobleja, nu i-a ajutat nimeni, contractul cu mine l-a semnat un părinte. Nu au avut mentori sau profesori. Au câștigat la puncte, au avut cel mai bun robot. Evit să spun liceul în cazul ăsta, pentru că liceul nu a făcut nimic. Este singurul caz. Nu a venit nimeni, în afară de o profesoară de engleză care a trecut pe acolo.“
Dacă ar fi să descrii în trei cuvinte ce înseamnă această competiție pentru elevi, părinți, profesori, voluntari și organizatori acestea ar fi: adrenalină, emoție și entuziasm. Nu s-a știut câștigătorul până în ultima clipă, ceea ce a amplificat și mai mult starea de tensiune. Organizatorii nu s-au așteptat la un asemenea succes, astfel că își propun să organizeze o competiție și pentru cei mai mici. „Mă gândesc să organizez și pentru copii mai mici, sub 12 ani, un concurs de roboței de LEGO. Îmi propun să fac cluburi de robotică. Pentru mine, ca mamă, este un succes extraordinar să îmi duc copilul la clubul de robotică, în loc să-l duc în mall sau în club de fițe. De asta mă gândesc că sunt și alți părinți care vor să facă asta, dar nu au unde“, conchide Dana Războiu.
Cum au învățat copiii să facă roboți?
Prin cursuri. Noi le-am pus la dispoziție și cursuri. Un fost membru al echipei Autovortex a ținut cu ei cursurile de programare. Era pe un canal de YouTube și copiii au învățat de acolo. Am mai oferit cursuri de proiectare cu un profesor. I-a prins foarte mult. Nu se puteau limita la numărul de membri permis de regulament. Voiau să vină 30 de copii într-o echipă, dar au voie maximum 12. Copiii vor să facă robotică, iar mentori le sunt, în general, profesorii de fizică sau de IT.
Cum s-a implicat Ministerul Educației?
La noi, Ministerul Educației a aprobat organizarea acestui concurs. A făcut și ministerul ceva: ne-a permis accesul în școli. Pentru că noi am mers în licee de informatică din țară și a trebuit efectiv să intrăm și să-i întrebăm pe copii dacă vor să se înscrie. Rugămintea mea pentru Ministerul Educației a fost să organizeze și o olimpiadă. Este olimpiada viitorului. Avem 70 de olimpiade în România și este de apreciat că vrem să pregătim copiii în domenii atât de variate, dar robotica este foarte importantă prin modul în care pregătește și formează copiii.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.