De ce ar amplifica adoptarea monedei unice austeritatea în România. Economistul Andrei Mocearov, despre problemele majore ale zonei euro: „Este o cămașă de forță”

Președintele a declarat că există un „acord de principiu” între partide pentru aderarea la zona euro, „(…) însă acesta este un proces de durată care trebuie prioritizat şi în cadrul căruia vom face toate dezbaterile necesare”, a afirmat Nicuşor Dan, după ce agenția de rating Moody’s a confirmat menținerea ratingului de țară al României.

Procesul de adoptare a monedei unice este însă unul anevoios, iar îndeplinirea criteriilor poate determina politici și mai austere, orientate spre statul minimal non-protectiv, în contextul în care oricum aceasta este tendința la nivel politic.

Îndeplinirea criteriilor de aderare la zona euro vine la pachet cu o serie de constrângeri, mai ales în ceea ce privește deficitul bugetar. 

Tema deficitului este și așa sensibilă în România, iar pentru „salvarea” cel puțin pe moment a ratingului de țară s-au făcut compromisuri sociale în serie prin așa numitele măsuri „anti-deificit”.

Zona euro nu funcționează

„Efectele negative sunt legate și de felul în care arată România în raport cu zona euro, pe de-o parte. Mă refer la convergența reală, în special, nu la cea nominală, iar pe de altă parte este legată de felul în care funcționează zona euro”, afirmă economistul Andrei Mocearov, într-o intervenție pentru Cotidianul.ro.

Mocearov spune că zona euro „nu funcționează” așa cum trebuie, iar după părerea sa nu există nicio perspectivă de viitor ca acest lucru să se rezolve. 

„O zonă monetară, cum este zona euro, trebuie să aibă atât politică monetară comună, cât și politică fiscală comună. Ori, Uniunea Europeană nu are aceste lucruri, are numai niște constrângeri legate de deficite”, afirmă economistul.

Acesta spune că zona euro nu este capabilă să răspundă corect la șocurile asimetrice care afectează mai tare țările „mai slabe”, decât țările „mai puternice”. „În general, în interiorul zonei euro, convergența nu s-a realizat.”

Andrei Mocearov afirmă faptul că nu se întrevede vreo rezolvare pentru problemele de convergență din interiorul zonei euro, în primul rând pentru că nu există interes din punct de vedere ideologic pentru acest lucru. 

Zona euro, o „cămașă de forță”

„România nu îndeplinește nici un criteriu. E absurd să ne gândim la aderare pentru viitorul apropiat. Nimeni nu se gândește că noi avem aceste deficite foarte mari și, deși se face un program de austeritate care le-a mai redus, nu se întrevede ce facem mai departe de 2026”, clarifică acesta. 

Acesta spune că pentru „a intra în rândul lumii”, România trebuie să crească masiv veniturile fiscale, dar nimeni nu se gândește la acest lucru. 

Totodată, subliniază Mocearov, zona euro este „o cămașă de forță”, fundamental construită pentru programe de austeritate. 

„Ideea de monedă unică nu este greșită”

Problema zonei euro, spune Andrei Mocearov, este că stă „într-un singur picior”, acela fiind politica monetară, însă nu are o politică fiscală comună.

„Ideea monedei unice nu este greșită, dar designul instituțional este prost”, afirmă economistul. „Orice zonă monetară are o politică fiscală. Cum sunt Statele Unite. Sunt un stat federal care are dolarul”, adaugă acesta.

Comparativ cu ce s-a întâmplat în timpul crizei datoriilor publice din 2010 în Europa, în SUA, Texas nu a fost lăsat să cadă, subliniază Mocearov, „așa cum a lăsat UE Grecia, Spania, Irlanda”.

„În SUA, bugetul ajută Texasul. În Europa, bugetul UE nu că nu ajută celelalte țări, dar nu are voie. Am și scris la vremea respectivă, în Ziarul Financiar. Ajutorul pentru Grecia nu a fost pentru Grecia. A fost ajutorul pentru băncile germane și franceze care împrumutaseră Grecia și nu mai putea să plătească”, precizează economistul.

Zona euro, complet nereformată

„Sigur că există și perspectiva românească pură. Adică, dacă intri acolo pierzi independența politicii monetare. Adică pierzi posibilitățile de ajustare prin politica monetară. De exemplu, acum leul se depreciază în raport cu euro. Dacă intri în zona euro nu mai poți să faci asta”, explică Andrei Mocearov.

Acesta clarifică faptul că în zona euro există o discrepanță mare între nord și sud, iar nordul, de fapt, nu ajută sudul. 

„Zona euro este complet nereformată. Acum 10 ani se mai discuta, era o temă pe masă. Dar acum nici nu se mai discută despre această reformă. Este complet nereformată și nu mai produce convergență, ci divergență”, mai adaugă economistul.

Care este procesul de aderare la euro

Comisia Europeană și Banca Centrală Europeană (BCE) întocmesc rapoarte de convergență, cel puțin o dată la doi ani sau la cererea statelor, în care verifică dacă sunt îndeplinite criteriile economice și juridice.

Dacă rapoartele confirmă îndeplinirea convergenței durabile, Consiliul UE adoptă decizia de introducere a euro, stabilind și cursul de conversie fix dintre moneda națională și moneda unică.

Înainte de acest moment, țara trebuie să fi participat cel puțin doi ani la Mecanismul Cursului de Schimb II (ERM II/MCS II), fără devalorizări sau tensiuni grave ale cursului față de euro.

Țara noastră nu îndeplinește niciunul dintre criteriile de aderare la euro, deși există deja un obiectiv declarat de aderare până la finalul deceniului.

Criteriile de aderare însă vin cu o serie de rigori economice care pot lovi direct în populație.

România, care are și așa un stat social inexistent, având cea mai mică pondere de cheltuieli sociale din PIB, ar fi nevoită să facă și mai multe „economii” pe partea socială, fapt care ar afecta și mai mult nivelul de trai.

În plus, opoziția extremistă din România va încerca să capitalizeze politic acest subiect, exploatând toate „neplăcerile” pe care le presupune, cel puțin pe termen scurt, aderarea la zona euro.

Statul social, aproape inexistent în România

România se află la coada clasamentului în UE la capitolul cheltuieli sociale din PIB, uneori fiind chiar ultima în clasament.

Totodată, este și printre ultimele state la capitolul încasări din taxe, cu sub 30% pondere a taxelor în PIB, conform datelor recente și cu un sistem de colectare deficitar, în primul rând din cauza gradului scăzut de digitalizare a ANAF.

În ceea ce privește componenta socială din România, discursul public este foarte mult axat de înfierarea „asistaților sociali”, iar tendința este de minimalizare a statului per ansamblu prin tăieri de posturi și de cheltuieli.

Astfel, la capitolul cheltuieli sociale din PIB, România este undeva la coada Uniunii Europene, în 2025 acestea vor scădea la puțin 13% din PIB, față de 13% anul trecut. 

Pentru 2024, estimările Eurostat arată că România a ajuns la circa 17,2% din PIB pentru cheltuieli de protecție socială, în timp ce media UE era de 27,3% din PIB.

Dată fiind natura zonei euro și a cerințelor ce trebuie îndeplinite pentru a face parte din ea, statul român ar fi și mai slăbit iar protecția pentru cetățeni ar fi și mai scăzută decât este acum. 

Respectarea țintelor de deficit și îndeplinirea criteriilor de la Maastricht s-ar face, cel mai probabil, în același fel în care a fost gestionat deficitul și până acum: prin măsuri anti-sociale și tăieri de la stat, nu printr-o întărire a fiscalizării și o înăsprire a acesteia față de marele capital.

Având în vedere că abordarea economică a clasei politice din România este oricum una neoliberală, presiunea zonei euro nu ar face decât să exacerbeze politicile de austeritate și să șubrezească și mai mult un stat cu o structură slabă.

Citește și

România are o nouă problemă economică: investițiile străine, prăbușite cu 82%. Datoria țării sare de 230 miliarde