Am văzut de ce liderii naționaliști din Estul Europei sunt seduși de Israel și mai cu seamă de premierul Benjamin Netanyahu. Ivan Krastev scria în paginile The New York Times că sionismul a fost oglindirea politicii naționaliste est-europene, că Netanyahu, ca și liderii est-europeni, nu are încredere în tot ce este post-național și cosmopolit, că acești lideri văd un exemplu în felul în care, invocând amenințări existențiale, Israelul a rezistat la presiunea internațională.
Acum, după alegerile din Israel, The New York Times încearcă să explice de ce Netanyahu îi seduce în continuare pe israelieni, în ciuda scandalurilor de corupție, în ciuda caracterului său și a imaginii afectate de un deceniu de guvernare.
”Sunt multe lucruri care să nu-ți placă la Benjamin Netanyahu. Este îngâmfat și razbunător. Poate fi nemilos cu adversarii politici. Probabil va fi inculpat pentru corupție în trei cazuri, iar dacă se va dovedi că acuzațiile sunt fondate, asta va arăta că este lacom, orgolios și manipulator”, scrie Shmuel Rosner, editor la The Jewish Journal, într-un articol de opinie publicat de The New York Times.
”Și, cu toate astea, marți seara, acest premier se pare că a câștigat cel de al cincilea mandat, da, al cincilea. Dacă va forma guvernul în săptămânile următoare, Netanyahu îl va depăși pe fondatorul Israelului, David Ben Gurion, ca cel mai longeviv premier. Cum e posibil așa ceva?
Ca să fim sinceri, a fost o cursă foarte strânsă. Principalul partid al opoziției, Albastru și Alb, va avea același număr de deputați în Knesset ca și partidul Likud, al lui Netanyahu. Coaliția pe care o va forma va avea cu puțin peste limita de 61 de mandate.
Având în vedere trăsăturile inspide ale lui Netanyahu, mulți oameni au vrut să-l învingă. Cu câteva luni înainte de alegeri, o nouă alianță de centru, Albastru și Alb, condusă de trei generali și un fost minsitru, a spus că urmărește să fie o alternativă la Netanyahu, care este la putere începând din 2009. Au avut o campanie dură, dar civilizată. La mitinguri, generalul Benny Gantz, liderul partidului, avea obiceiul de a-i mulțumi premierului pentru că fost în slujba țării; era imaginea în oglindă a lui Netanyahu, care recurgea la atacuri la persoană. Însă centrismul și campania civilizată nu au fost suficiente.
Poate că Netanyahu este cinic, însă nu fraudează alegerile. Le câștigă cinstit, de multe ori în ciuda circumstanțelor, reprezentate de data aceasta și de viitoarele inculpări, și de uzura deceniului la putere, fără a mai menționa de alte dispute inter și intrapartinice. Se pare că a câștigat din același motiv pentru care domină politica Israelului de mai bine de 25 de ani: pentru că, atunci când vine vorba despre securitatea națională a Israelului, el este un lider cu strategie și viziune. Iar asta e ceea ce își doresc alegătorii.
În timpul primului său mandat, la mijlocul anilor 1990, Netanyahu a respins premisele de la care pleca planul de pace cu palestinienii. La cel moment, acest lucru era considerat caracteristic dreptei radicale. Acum, aceeași pozitie este una comună în Israel, inclusiv pentru rivalii politici ai lui Netanyahu. La fel, Netanyahu a fost unul dintre primii politicieni care a considerat că Iranul este principala amenințare la adresa Israelului și a luptat aprig în forurile internaționale pentru a atrage atentia lumii. Acum, această viziune este apreciată de întregul spectru politic israelian.
Lista continuă. În 2005, Netanyahu a avertizat că retragerea trupelor din Gaza va duce la un dezastru – și asa a fost. Netanyahu a rezistat cu succes, vreme de opt ani, presiunilor administrației Obama pentru a face concesii palestinienilor. Apoi, Netanyahu a făcut o alianță cu președintele Trump care s-a dovedit repede a fi foarte benefică pentru Israel. În doi ani, Trump a mutat ambasada americană la Ieruslaim, a recunoscut suveranitatea Israelului asupra Înălțimilor Golan și, luni, a trecut Gărzile Revoluției Islamice din Iran în rândul organizațiilor teroriste.
Partidul Albastru și Alb a încercat să transforme aceste alegeri într-un referendum privindu-l pe Netanyahu. Campania lor s-a axat mai ales pe greșelile personale ale premierului, pe acuzațiile de coruptie, pe erodarea autorității sale. Însă în Israel securitatea bate totul (un sondaj realizat înaintea alegerilor arată că securitatea este prioritatea numărul unu a israelienilor). Partidul Albastru și Alb a crezut că, plasând foști șefi de stat major pe lista candidaților, va bate imaginea și experiența lui Netanyahu ca apărător al Israelului, la nivel diplomatic și militar. Însă populația a arătat ca are mai multă încredere în premierul în funcție.
A greșit vreodată Netanyahu când a fost vorba de securitate? Adevărul este că israelienii nu prea pot gasi un exemplu în acest sens. Și asta este valabil nu numai pentru electoratul Likud sau pentru electoratul partidelor de dreapta care vor face parte din noua coaliție condusă de Likud, dar este adevarat și pentru electoratul partidului Albastru și Alb, care a exprimat aceleași poziții ca și Netanyahu în privința chestiunilor de securitate națională și politică externă.
Acei israelieni care nu îl mai vor pe Netanyahu – și, da, sunt mulți – nu îl mai vor din cauza personalității sale, din cauza că înăsprește discursul politic, din cauza micimii caracterului său, din cauza corupției. Acei israelieni care îl vor pe Netanyahu premier – iar alegerile au arătat că sunt mulți – îl vor în ciuda tuturor acestor trăsături. Ei îl pot ierta pe premier pentru micimea caracterului său, pentru că a demonstrat că poate fi un mare lider.”
Domnule Markevici,israelienii de dreapta au votat Likud-ul,nu pe Natanyahu, care isi va rezolva problemele cu Justitia in timp!Ciudat a fost rezultatul de egalitate intre Likud si Blue & White,care ma duce cu gandul la cine a numarat voturile…
Cum a scris un analist in Vox,astazi:” The story of Netanyahu’s victory is pretty simple: Israel is a center-right country, and Netanyahu rallied enough right-wing voters to defeat the center”Deci social democratia nu are nici un spor in Israel
Daca nu este obamist-hiclerist,merkelist-macronist,adica neomarxist,i se vara smenuri cu „curuptia” de parca ar fi gasit ei,gasca mondiala neomarxista, probe incontestabile impotriva lui nea Bibi,dar asa-i acum,dupa cum se vede si prin alte locuri, moda mondiala a pierzatorilor care nu au nimic de oferit popoarelor,ci au avut numai de luat,dupa care hotii striga hotii,pentru ca fara accesul lor la putere,la „toata puterea”, nu mai au ocazia sa mai ciordeasca,iar,cand erau la putere si s-au invatat sa fure boul,nu se mai multumesc sa fure doar oul fiind in opozitie.
Intrebare pentru proști,..Evident e pentru că și ei sunt ortodocși.. Adică cel mai mare tâlhar e șeful.. e intangubil, e erou național..Parcă seamănă cu ceva mai balcanic,..cică european.
Israelul e un caz special.
Nu as putea compara situatia Israelului cu a nici unui stat, Istoria si pozitia sa geografica fac din Israel un caz special, unic in complexitatea Istoriei omenirii.
Dar e jalnica concluzia si sunt de acord cu ea: Netanyahu e un mare Lider, dar un Lider FARA caracter!
Conform definitiei larg acceptate: Liderul, adica omul care ii cheama alaturi de el pe cei pe care vrea sa-i conduca reprezintă autoritatea morală, prin exemplul personal, credibilitate și încredere.
Asta inseamna sa fii Liderul unei comunitati: sa ii CONDUCI spentru a REALIZA ceva.
INCREDEREA in tine ii face pe acesti oameni sa te Urmeze.
Daca tu ai 3 Dosare penale si esti contestat in strada(proteste uriase i-au cerut Demisia lui Netanyahu!), cum inspiri tu Incredere?
Ne putem imagina usor cum ar arata Omenirea daca SUA, Germania, Franta si in general marile puteri ar fi in aceeasi situatie: cu Lideri fara caracter.(ca Hitler in Germania!)
Liderul e un individ de actiune, care isi canalizeaza toata energia mentala si fizica, pentru realizarea unei serii de obiective indeplinite BINE, conform necesitatilor Comunitatii din care face parte.
Asta FACE bine Netanyahu: superscolit, superinstruit in SUA la MIT si Harvard, superinteligent, Netanyahu e un om politic fascinant, un talent politic innascut, e politicianul israelian dominant al generaţiei sale, asa am citit.
E un tip charismatic, cu o engleză fluenta şi are decenii de experienţă politica(„uns cu toate alifiile”), ce-i conferă un statut internaţional pe care alt israelian nu îl are.
Netanyahu nu are egal pe scena politica din Israel, Usa la Washington e mereu deschisa pentru el si asta CONTEAZA cel mai mult pentru Statul Israel si pentru israelieni.
FARA ajutorul SUA nu stiu cum ar fi aratat azi Israelul.
De ce l-au votat pe Netanyahu, de ce SUA il sustine?
Din INTERESE.
Povestea cu coruptia na mers la ei. Coruptia este ultimul trend la moda, dar israelenii nu s-au lăsat pacaliti. Iar a luat-o Soros in barbie. O sa se lamureasca in curand toata lumea ce e cu lupta anticoruptie.
@Lili: observatia atator alegeri (care au trecut peste noi)este ca votantul nu voteaza in functie de fapte,voteaza in functie de promisiuni si interese personale!Votantul nu e judecator,nu analizeaza fapte si probe,ca nu le are cu analiza si judecata!El cantareste promisiunile prin prisma interesului personal si voteaza in consecinta !Ultimul jeg poolitic,ultima lepadatura umana,daca ii promite votantului Homo sapiens („sapiens”e pus la misto de antropologi) Luna de pe cer,salariu moca,pensie grasa,e declarat valabil si votat!
@Marele URS, coiot mincinos: Vezi ca asa este la catolici. Du-te si pupa-i poala papei, ca tot e venit in tara.
@Corector: Comentariul meu a fost mai lung, l-am scurtat pentru ca nu incapea.
In final spuneam si eu: romanii care voteaza coruptii din PSDragnea o fac din aceleasi ratiuni personale, adica din INTERESE personale!
DA, votul e din interes, pacat insa ca in Romania interesul pentru vot e in continua scadere…
Dezamagirea dupa atatea randuri de alegeri e uriasa, in schimb politicienii care ne conduc au tot interesul ca lumea sa nu mai vina la vot…sa vina cat mai putina lume la vot, votantii captivi, adica!
In societatea romaneasca NU este majoritar sentimentul datoriei civice, sentimentul că cetăţenii pot influenţa procesul politic, NU exista credinţa că autorităţile alese sunt receptive la problemele oamenilor sau Increderea în principalele Instituţii politice ale democraţiei reprezentative(Parlament, Guvern, partide, Curţi de justiţie, etc.), NU exista Apreciere(dimpotriva!) faţă de performanţa Guver-nului şi NU exista Incredere în liderii politici.
Democratia romaneasca are multe lipsuri, e evident.
Consecinta e ceea ce avem, ceea ce vedem.
Iar politicienii profita de asta.
Asa e peste tot in lume.
Asa a fost la inceputurile Democratiei si in tarile asezate de azi…
l-au felicitat şi arabii: haBibi nu fi Golan …
@lili Asa o fi, Bibi e mare lider poate fără caracter. Ce ne facem oi cu sasaila, care e mare, ca dulapul dar nu și lider, dar fără caracter. Maine o sa ziceți ca seamănă cu Bibi, sunt frați pe jumătate, ca amândoi nu au caracter. Hai sictir, sorisistho și neomarxisa vopsita!