Cadrul şubred al legii de comercializare a certificatelor de emisii de gaze favorizează fraude şi evaziune fiscală, estimate la peste trei sute de milioane de euro, la bugetul României. Aşa cum arătam în dosarul cotidianul.ro, instituţiile statului român au făcut pavăză în jurul comercianţilor de asemenea certificate, cărora le oferă un confortabil vid legislativ şi fiscal, unde pot acţiona în condiţii de confidenţialitate.
Conform informaţiilor din piaţă, sunt sute de milioane de euro care se pierd în fiecare an din cauza fraudelor care au loc pe piaţa gri a certificatelor de CO2. Pierderile rezultă din returnările de TVA, acum de 24%, către exportatorii de certificate, din netaxarea tranzacţiilor şi din preţurile de dumping practicate de unele companii de stat poluatoare, titulare ale acestor certificate. Ministerul Finanţelor pare a fi total dezinteresat să pună mâna pe aceşti bani ca să mai acopere gaura deficitului public, în schimb, fugăreşte tot contribuabilul chiar şi pentru ultima brumă de venit agonisit. ANAF nu poate urmări aceste tranzacţii pentru că, aşa cum ne-a declarat, nu are acces la lista secretă a Ministerului Mediului. Mai mult, comercializarea certificatelor de CO2 nu are cod CAEN desemnat şi, culmea sfidării, aceste certificate sunt în afara bilanţului financiar-contabil, conform legii. Practic, nimeni nu le poate lua urma în România.
Ministerul Mediului este cel care, conform legii, are obligaţia să ţină lista firmelor sau persoanelor care vând şi cumpără certificate de CO2. Acelaşi minister, susţinut cu bani grei din birurile plătite de români, nu dă doi bani pe transparenţa publică. În schimb, îi menajează sistematic pe cei care, dintr-un motiv obscur, nu doresc să se ştie că se ocupă cu aşa ceva. De ce ministerul nu face publică această listă? Cine sunt vânzătorii şi cumpărătorii acestor contracte, ce au ei de ascuns, cum rulează banii şi, mai ales, cum se reflectă activitatea lor în bugetul statului?
Statul român acordă în mod gratuit aceste certificate pentru 219 companii poluatoare de pe teritoriul ţării, în majoritatea lor cu capital de stat. Scopul este de a ajuta aceşti poluatori să se „înverzească”, adică să investească în ecologizare şi, în ultimă instanţă, să reducem poluarea şi să contracarăm încălzirea globală. Iar noi toţi să respirăm un aer mai curat. Cum aceste companii au o producţie inferioară capacităţii de poluare, fie din cauza ineficienţei endemice a industriei, fie din cauza climatului economic nefavorabil, aproape toate au un excedent de certificate pe care îl folosesc pentru a obţine capital. Ele au posibilitatea să le vândă direct altor poluatori, români sau străini, cu capacitate mai mare de producţie, să le listeze la bursele specializare sau să le vândă unor intermediari.
Traficanţii de poluare, mai presus de lege
Aceşti intermediari de certificate nu dau socoteală nimănui. Ei îşi fac singuri legile şi regulile pe piaţă. Într-un stat ultra-fiscalizat cum este cel român, nu putem decât să tragem concluzia că Ministerul Finanţelor evită în mod intenţionat să lezeze interesele acestor „intermediari”. Ministerul Economiei le facilitează traficul, naţional şi internaţional, iar cel al Mediului le asigură confidenţialitatea. Intermediari precum KDF Energy, care se laudă prin toată presa cu colosala lor cifră de afaceri de sute de milioane de euro, pot ataca în justiţie orice tentativă de încadrare mai strictă şi au câştig de cauză în decurs de câteva zile. Aceeaşi firmă, dar şi altele, precum TEN Transilvania Energy şi AMGAZ din Cluj-Napoca, ambele avându-l acţionar pe Alin Ardelean, fiul fostului şef de la „doi şi un sfert”, sau furnizorul de gaz ENEX, tot din Cluj-Napoca, sunt deţinătorii unor contracte extrem de profitabile cu companii cum ar fi Romgaz, CET, Enel, CEZ, E.ON sau Gaz de France Suez. Dar ei sunt doar vârful aisbergului, pentru că lista întreagă este, cum spuneam, confidenţială.
La bursele internaţionale, aceste certificate se vând cu un preţ mediu de 15 euro bucata. Informaţiile din piaţă spun că, de cele mai multe ori, poluatorii cu capital de stat vând intermediarilor cu mult sub preţul pieţei, chiar şi la sume de 2 eurocenţi pe bucată! La un volum modic de 100.000 de certificate, profitul poate ajunge la aproape un milion şi jumătate de euro pe tranzacţie, obţinut în câteva secunde, fără efort, fără investiţii.
În aceste condiţii, ca cetăţeni contribuabili la bugetul României, care respirăm aerul poluat pe care alţii îl tranzacţionează cu profituri exorbitante, suntem direct interesaţi să aflăm cine sunt cei care ne trag în piept. Cerem Ministerului Mediului şi Pădurilor, prin Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului, să desecretizeze lista tuturor persoanelor fizice şi juridice care au cont la Registrul Naţional al Emisiilor de Gaze cu Efect de Seră.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.