Testele CAPTCHA, prin care site-urile verifică dacă un utilizator este om sau program automat, au apărut în urmă cu peste 25 de ani. Concepute inițial pentru a combate spamul și crearea conturilor false, acestea au evoluat de la litere deformate la imagini și sisteme care analizează comportamentul utilizatorilor.
Selectarea semafoarelor dintr-o fotografie, identificarea bicicletelor sau bifarea unei căsuțe prin care confirmăm că nu suntem roboți au devenit gesturi obișnuite pe internet. Deși pot părea enervante, aceste verificări au un rol important în protejarea platformelor online. Ele au fost dezvoltate într-o perioadă în care programele automate puteau crea mii de conturi și completa formulare în doar câteva secunde. Administratorii site-urilor aveau nevoie de o metodă prin care să limiteze aceste activități, fără să verifice manual fiecare utilizator.
Cum au apărut primele teste CAPTCHA
Termenul CAPTCHA a fost introdus în anul 2000 de cercetători de la Universitatea Carnegie Mellon din Statele Unite. Printre cei implicați în dezvoltarea conceptului s-au numărat Luis von Ahn și Manuel Blum. Ulterior, în 2003, aceștia au publicat o lucrare științifică alături de Nicholas Hopper și John Langford. Principiul era relativ simplu. Un site trebuia să îi adreseze utilizatorului o întrebare la care un om putea răspunde ușor, dar care reprezenta o dificultate pentru programele informatice, notează Profit.ro.
Primele versiuni foloseau grupuri de litere și cifre modificate vizual, pe care utilizatorii trebuiau să le recunoască și să le introducă într-un câmp special. La acea vreme, calculatoarele întâmpinau dificultăți în identificarea caracterelor suprapuse, deformate sau plasate pe fundaluri încărcate. În schimb, oamenii puteau interpreta relativ repede aceste combinații. Astfel, site-urile reușeau să reducă numărul înregistrărilor automate și al mesajelor nedorite.
Cum au ajuns testele CAPTCHA să contribuie la digitalizarea cărților
În 2007 a fost lansat reCAPTCHA, un proiect care a oferit o nouă utilitate acestor verificări. Pe lângă protejarea site-urilor, utilizatorii contribuiau la digitalizarea cărților și a documentelor vechi. Sistemul afișa fragmente de text extrase din pagini scanate, pe care programele de recunoaștere a caracterelor nu reușeau să le descifreze corect.
Prin introducerea cuvintelor afișate, utilizatorii ajutau la transformarea documentelor tipărite în texte digitale, care puteau fi ulterior consultate și căutate.
În 2009, Google a cumpărat reCAPTCHA. Odată cu dezvoltarea tehnologiei, însă, programele au devenit tot mai performante în recunoașterea literelor deformate. În 2014, Google a introdus o nouă versiune, care permitea utilizatorilor să confirme printr-un simplu clic că nu sunt roboți.
De ce unii utilizatori trebuie să selecteze imagini, iar alții nu
În prezent, verificările CAPTCHA nu se bazează exclusiv pe răspunsul oferit de utilizator. Sistemele moderne pot analiza diferite semnale asociate interacțiunii cu pagina, pentru a estima dacă accesarea este realizată de un om sau de un program. Acesta este motivul pentru care, în anumite situații, bifarea unei căsuțe este suficientă pentru a continua navigarea. În alte cazuri, utilizatorului i se cere să identifice semafoare, treceri de pietoni, mașini sau biciclete în mai multe fotografii.
Testele suplimentare sunt folosite atunci când sistemul nu poate stabili cu suficientă încredere dacă interacțiunea este legitimă.
Totuși, CAPTCHA nu reprezintă o metodă infailibilă de protecție. Unele programe avansate pot depăși verificările, iar faptul că un utilizator este om nu înseamnă automat că acesta nu poate desfășura activități abuzive.