Visul anticorupției devine realitate

Formal, Ucraina a devenit țara europeană cu cel mai complet sistem anticorupție – la Kiev acționează nu numai un ”DNA” ucrainean (Biroul Anticorupție – NABU), ci și un ”tribunal independent anticorupție”, aprobat de Rada Supremă pe 7 iunie. Dacă este să ne luăm după cuvintele rostite pe 7 iunie de președintele Petro Poroșenko, este ”o victorie pentru Ucraina”. Dacă este să ne luăm dupa cuvintele aceluiași președinte Poroșenko rostite în 2017, Ucraina a intrat în compania ”Kenyei, Ugandei și Malaeziei”, țări unde există tribunale similare, inexistente, după cum observa atunci Poroșenko, în țările vest-europene și în Statele Unite, țări care au insistat cel mai mult, alături de FMI, pentru crearea instituției cu pricina.

ONG-urile cer tribunale populare

Bătălia a fost acerbă. Primul vot pentru legea tribunalului anticorupție a fost dat în martie, însă mai era necesar unul. ONG-urile ucrainene au mers până la a propune înființarea unui ”Tribunal Popular” ca alternativă, dacă legea nu ar fi trecut. ”Avem inițiativa publică de a crea un tribunal popular care să investigheze infracțiunile celor mai înalți oficiali”, spunea unul dintre liderii ONG-iști, citat de Interfax Ucraina, pe 31 mai. Iar acest tribunal ar fi trebuit să investigheze și dosare privind crime de război, împotriva umanității, genocid. Cât de independent avea să fie acest tribunal? O arată aceiași ONG-iști. Potrivit propunerii lor, membrii tribunalului trebuie să fie cetățeni ucraineni ”cu poziție clară și necondiționată ucraineano-centrică și patriotică, în special în privința Maidanului (revoluția care a adus la putere regimul prooccidental, prezentată în Rusia drept lovitură de stat), a războiului împotriva Rusiei și a sistemului oligarhic”.

Poziția SUA și a FMI

Rămâne de văzut în ce măsură noul ”tribunal independent anticorupție” va satisface pofta de dreptate a ONG-urilor din Ucraina. Pentru moment, votul din parlament pare să satisfacă Departamentul de Stat al SUA și FMI, cei mai mari promotori ai unor ”servicii complete” anticorupție, de la procuratură până la tribunal. ”Crearea unui tribunal anticorupție cu adevărat independent este cel mai important pas pe care guvernul trebuie să-l facă pentru a răspunde solicitărilor și pentru a lupta împotriva corupției care continuă să amenințe securitatea națională a Ucrainei, prosperitatea și dezvoltarea democratică”. FMI a pus presiune asupra parlamentarilor, arătând că nu va elibera următoarea tranșă dintr-un împrumut de 17,5 miliarde de dolari, dacă nu va fi votată legea anticorupție.

Anticorupția și ”cavalerii” ei

Mizele tribunalului anticorupție nu țin în primul rând de eradicarea acestui flagel, ci de lupta pentru controlul economiei, din exterior și din interior, și de disputele dintre serviciile secrete, politicieni și structurile anticorupție. Iată un exemplu, fapte întâmplate cu puțin înaintea circului reținerii lui Mihail Saakașvili la Kiev, la finalul anului. Biroul Național Anticorupție (NABU) este „lancea“ cavalerilor anticorupție ucraineni, cooperează cu FBI și a fost susținut de Departamentul de Stat de la Washington atunci când procurorul general (mâna dreaptă a ”anticoruptului” Poroșenko) a dispus reținerea unor procurori anticorupție, în 2017, și a încercat să-l demită pe procurorul-șef anticorupție.

Cum vor acționa procurorii și judecătorii anticorupție din Ucraina pentru a aduce ”prosperitatea și dezvoltarea democratică” o sugerează chiar lupta dusă pentru aprobarea tribunalului anticorupție în parlament. Premierul Volodimir Groisman, a ameninţat luni, 4 iunie, că va demisiona dacă Parlamentul nu va vota legea ce prevede înființarea unui tribunal special Anticorupţie. A fost nu doar un șantaj la adresa parlamentarilor, ci și o mișcare electorală în vederea prezidențialelor și parlamentarelor din 2019. Grosiaman vrea să-și înființeze propriul partid și să-l atace pe președintele Poroșenko, iar poziționarea sa drept
”cavaler anticorupție” îl poate ajuta.

Este însă Groisman un ”cavaler anticorupție”? Nici pe de parte, sugerează presa occidentală, care spune că premierul a făcut un pas înainte (tribunalul amintit) și doi înapoi, pentru că l-a demis pe ministrul de Finanțe Oleksandr Danylyuk, un personaj bine văzut de cancelariile occidentale și de FMI, pe care l-a acuzat că a răspândit informații false despre Ucraina în cercurile internaționale. Danylyuk spune verde în față în presa ucraineană că i s-a cerut să sprijine ”corupția politică” sau să plece din guvern. Presiunea aceasta este legată de programul de dezvoltare socio-economică a regiunilor Ucrainei. ”Tradus în limbajul omului simplu, este vorba despre distribuirea banilor pentru proiectele parlamentarilor”, a spus Danylyuk.

Presa ucraineană a pus la stâlpul infamiei parlamentarii și partidele care nu au votat masiv pentru tribunalul anticorupție care ar urma să-i judece și să-i închidă pe oligarhii cei răi ai țării. Este lăudat Blocul Poroșenko, partidul prezidențial, care a votat pentru aproape în unanimitate. Este criticat partidul Patria, al Iuliei Timoșenko, care a votat în ambele direcții. Sunt înfierate Blocul Opoziției și Partidul Radical, care au votat împotriva. De fapt, indiferent de vot, vorbim de partide finanțate sau chiar conduse de oligarhi. Primul dintre ei este chiar președintele Poroșenko, care s-a făcut că a uitat promisiunea de a renunta la afacerile sale de miliarde. Cât despre Timoșenko, aceasta a fost numită „prințesa gazelor” vreme de un deceniu și a patronat un sistem de căpușare a companiilor importatoare de hidrocarburi rusești.

Anticorupția decide listele, alegătorii votează

Cu un asemenea sistem politic, este greu de crezut că judecătorii anticorupție vor putea lucra altfel decât au făcut-o până acum procurorii. Verdictele lor vor decide în bună măsura soarta campaniei și alegerilor din 2019. Iată un posibil dosar pe masa judecătorilor noului truibunal. Citând informații apărute la momentul oportun într-o publicație pan-arabă cu sediul la Londra, un deputat al Blocului Poroșenko a cerut investigarea Iuliei Timoșenko pentru primirea a 4 milioane de dolari din partea fostului dictator libian Muamar Gaddafi, bani folosiți în campania electorală din 2010 (o acuzație adusă și fostului președinte francez Nicolas Sarkozy).

În urmă cu circa o lună, președintele Poroșenko stătea dezastruos în sondaje, cu doar 10%. Conducea Timoșenko, cu 24,6%, urmată de populistul Iuri Liașko, de la Partidul Radical, (15,5%) și de Anatoli Grițenko (12,5%), considerat a fi un reformator. Timoșenko a apelat deja la serviciile unei firme americane de consultanță politică a unui fost consilier de campanie al președintelui Trump. Intermediarul contractului este un avocat care a reprezentat deseori interesele oligarhilor ruși în SUA. Cu ce bani va plăti Timoșenko pentru consultanța americană: cu cei furați din averea țării prin contractele cu Rusia din 2009, pentru care a fost condamnată „politic“, sau cu cei primiți de la defunctul Gaddafi? Este Timoșenko datoare oligarhului prorus Viktor Medveciuk, care a susținut-o constatat până la prăbușirea din 2010? Ce afaceri murdare patronate de președintele Poroșenko, cel care acum declară victoria anticorupției, vor ieși la iveală până la alegerile din 2019, ce alte informații despre transferul averii precum cele din Panama Papers? Judecătorii și procurorii anticorupție vor investiga și vor decide candidații, iar apoi electoratul ucrainean va vota până va câștiga cine trebuie.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.