De la Stolojan la Luca Niculescu. Radiografia politologului Cristian Preda despre mandatele tehnocraților și efectele lor politice

Parlamentul României se pregătește pentru învestirea unui nou guvern tehnocrat, condus de Luca Niculescu. Momentul politic marchează al cincilea executiv de acest tip din istoria postdecembristă.

Politologul Cristian Preda a realizat o radiografie a mandatelor anterioare, pentru a explica modul în care tehnocrații au ajuns la Palatul Victoria și efectele lor neașteptate pe scena politică.

Istoria prim-miniștrilor independenți a început într-un moment de criză profundă.

„Primul tehnocrat a fost Theodor Stolojan. S-a apelat la el într-un moment de gravă criză politică. Era vorba despre mineriada din septembrie 1991, a patra la număr și care a avut drept consecință răsturnarea guvernului Roman”, explică profesorul Cristian Preda în Comunitatea Liberală. Deși mandatul inițial era de doar șase luni, amânarea alegerilor a prelungit șederea sa la Palatul Victoria la peste un an.

De la Isărescu la Cioloș: Crize politice și tragedii

Al doilea mandat tehnocrat a apărut tot în mijlocul unui conflict instituțional sever. Mugur Isărescu a părăsit temporar Banca Națională în luna decembrie a anului 1999.

„Ca și Stolojan, Isărescu a fost solicitat să preia postul de premier în plin scandal politic, produs de demiterea premierului Radu Vasile de către președinte”, amintește politologul.

Mihai Răzvan Ungureanu (MRU) a preluat șefia Guvernului în februarie 2012, pe fondul demisiei lui Emil Boc și al presiunii străzii. Fost ministru de externe și cu profil academic, Ungureanu a rezistat la Palatul Victoria doar trei luni în fața opoziției USL.

Ulterior, tragedia de la Colectiv din noiembrie 2015 a dus la instalarea lui Dacian Cioloș.

„Care a avut ca mandat esențial organizarea unor alegeri libere și corecte. Zis și făcut”, notează autorul analizei.

Cioloș a condus un cabinet cu o majoritate declarată de independenți, deși unii aveau conexiuni politice de notorietate.

Avantajul nesperat pentru social-democrați

Cea mai importantă concluzie a analizei vizează impactul electoral al acestor mandate excepționale. Cristian Preda demonstrează că perioadele de tranziție tehnocrată au favorizat direct și masiv principalul partid de stânga.

„Dacă tot a venit vorba despre pesediști, merită să observăm că ei au fost marii câștigători ai alegerilor ținute după ce toți cei patru tehnocrați și-au încheiat mandatele”, subliniază profesorul.

Exemplele istorice confirmă pe deplin această regulă. În 1992, după plecarea lui Stolojan, Frontul Democrat al Salvării Naționale a câștigat alegerile parlamentare. În 2000, după mandatul lui Isărescu, partidul fondat de Ion Iliescu s-a impus detașat cu 36% din voturi.

Situația a devenit și mai evidentă în istoria recentă.

„În 2012, același partid s-a aliat în alegeri, după câteva luni de la răsturnarea lui MRU, cu PNL și au avut împreună 66% din Parlament. În 2016, PSD a obținut cel mai bun scor al său din istorie (44%)”, detaliază politologul.

Destinul prezidențial al foștilor premieri

Un alt aspect comun al mandatelor de acest tip privește traiectoria politică ulterioară a prim-miniștrilor. Niciunul nu a reușit să ajungă la Palatul Cotroceni, deși toți au beneficiat de o platformă de vizibilitate publică maximă la șefia Guvernului.

„Primii doi au participat la prezidențiale, dar niciunul n-a intrat în finală. Ceilalți doi au fost văzuți ca prezidențiabili, dar nu s-au prezentat în cursă: și MRU, și Cioloș s-au ferit să intre în cursă împotriva lui Iohannis, deși erau mai bine pregătiți, în opinia mea, pentru a asuma cea mai importantă demnitate în statul român”, concluzionează Cristian Preda.