„Cu cât daţi «Mein Kampf»?”
„Vreţi să cumpăraţi?”
„Da.”
„100 de euro.” Un singur volum, cu coperte portocalii, apărut în 1993 la o oarecare editură, despre care unul dintre anticarii care îşi fac veacul la Universitate, pe scările Facultăţii de Istorie, spune că este necenzurat.
Mi se pare mult. Îmi continui căutarea la restul negustorilor. Preţul scade la 300 şi apoi la 250 de lei, pentru ediţiile în două volume. Vizavi de Librăria Eminescu, la ultimul negustor, îmi încerc norocul pentru ultima oară.
“«Mein Kampf» aveţi?”
“Aici nu, dar staţi să sun.”
După trei minute de aşteptat în faţa măsuţei ticsite de cărţi de toate felurile, bărbatul între două vârste mă trimite „vizavi, pe străduţă, la magazin”. Ediţia originală, în limba germană, costă 10 milioane de lei vechi. Mult.
Nu am aflat cum arată cartea de 1.000 de lei pentru că “la magazin“ m-au întrebat dacă vreau să o cumpăr acum, pentru că altfel “nu o aducem din spate. E o carte rară“. Şi cum sinceritatea a vorbit în locul meu, nu am mai putut să pipăi ediţia originală.
Cât primeşti la vânzare
Din rolul cumpărătorului m-am transformat în vânzător. Pentru volumul necenzurat, de 100 de euro, nu am reuşit să obţin mai mult de 80 de lei. Ultimul preţ.
La Anticariatul “I.C. Brătianu”, din sediul PNL Bucureşti, pentru că vânzătorul-cumpărător nu a văzut cartea nu a ştiut cât putea să-mi ofere. “Câteva sute, până în 50 de lei, dacă arată bine.“
Ceva mai darnici s-au arătat cei care voiau să-mi vândă “ediţia originală” cu 1.000 de lei. Aceeaşi persoană, la telefon de data aceasta, îmi dădea 70 de lei şi apoi 80 de lei.
Nici nu am cumpărat şi nici nu am vândut cartea pe care nu o aveam. Am găsit-o pe Internet, am scos-o la imprimantă şi am copertat-o cu mai puţin de 15 lei.
Ieftin şi mult pe e-reader book
Într-o lume unde cartea tipărită se pregăteşte să moară, iar pe e-reader poţi ţine o bibliotecă întreagă, anticarii bucureşteni nu simt şi nici nu ţin cont de recesiune. Şi totuşi, preţurile de lux nu se regăsesc în portretul vânzătorului de carte veche de pe trotuar. Sunt oameni săraci, cu feţe posomorâte, nebărbieriţi şi netunşi, care fumează ţigări fără filtru şi vorbesc răguşit. Nu plătesc chirie scărilor de la Universitate şi nici nu duc lipsă de clienţi.
Trecători şi mulţi studenţi îşi aruncă ochii pe rafturile din tablă şi pleacă cu o carte sau revin a doua zi, fermecaţi de vreun titlu.
„Idiotul” de la ziar, cu 11 lei, sau de la anticar, cu 80 de lei
Cărţile vechi sunt scumpe. Titlurile “rare” se vând cu sutele de euro, iar cele comune, cu sutele de lei. La second-hand, Dostoievski costă între 50 şi 80 de lei. Dacă nu eşti îndrăgostit de pagini îngălbenite, poţi cumpăra „Idiotul”, nou-nouţ, cu ziarul sau de la soldurile editurii care l-a publicat ultima dată la noi.
Sunt şi cărţi la 1,3 sau 5 lei din care ai ce alege. La raftul cu cele de 3 lei, “Instalaţiile de pompare” stă lângă un roman de Thomas Mann şi “Matematici financiare“. Cu 5 lei se vinde şi “La Medeleni“ sau “ Dicţionarul de etnologie“ al lui Romulus Vulcănescu.
În magazine e mai ieftin
De la trotuar în magazin, cărţile se ieftinesc semnificativ. Unul dintre anticariatele situate vizavi de Universitate, pe Strada Academiei, vinde cărţi nou-nouţe la preţuri mult mai mici decât cele din librării. Principiul este acelaşi ca şi în cazul hainelor vândute la let-out: sunt din colecţiile trecute, dar încă se mai poartă.
Rafturi întregi de romane ale editurilor autohtone au preţuri de la 7,99 până la 14,99 lei.
“Eroare judiciară“, de Anna Holt, a apărut la noi spre sfârşitul anului trecut. Volumul avea publicitate la metrou şi se vorbea despre el. Preţul de librărie: 40 de lei. Azi, la magazinul de solduri din Strada Academiei, o carte nerăsfoită costă 14,99 lei.
Tot aici, romanele scrise în limba engleză, care în librărie ajung la sute de lei, se vând aici cu 9,99 lei. Titlurile traduse în engleză sunt pentru toate tipurile de cititori: „Dr. Zhivago”, al lui Boris Pasternak, stă lângă „Chill Factor”, al Sandrei Brown.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.