De pe bloguri adunate

Sulfina Barbu

Din prima zi, din prima luna PSD ar falimenta Romania cu promisiuni halucinante

Referitor la masurile economice prezentate la Congresul PSD, Sulfina Barbu considera ca propunerile PSD reprezinta un serios risc pentru stabilitatea economica si pentru capacitatea de plata a Romaniei.

„(…) Cand am citit masurile pe care PSD le promite pentru prima zi si prima luna de guvernare am crezut ca Victor Ponta i-a trimis scrisoarea pentru cadouri lui Mos Craciun. PSD promite o luna de lapte si miere cu salarii marite, pensii pastrate la zeci de mii lei, salariul minim la 750 lei, plata imediata a tuturor datoriilor statului. Dupa luna de miere, romanii intra insa direct in faliment, in incapacitate de plata cu un PSD care habar n-are de unde va lua acesti bani (…)”, a declarat Sulfina Barbu.

Sursă: http://sulfinabarbu.ro/

Corina Cretu

Incrancenarea presedintelui impotriva propriului popor

Inca o data, in aceasta dimineata, ni s-a confirmat ca traim in lumi paralele. Noi si ei. Din lumea lor, protestele de la Finante nu sunt expresii ale disperarii, ci impotrivire la reformarea statului. Pentru ca asa se cheama proasta guvernare – reformarea statului.

(…)

Vreti, nu vreti, va dau reforma de n-o veti putea duce – acesta a fost mesajul prezidential, intr-un context social pe zi ce trece mai tensionat. Nu vietile oamenilor, nu locurile lor de munca, nu facturile la intretinere din aceasta iarna, nu faptul ca avem cea mai mare inflatie din UE, de peste trei ori media europeana, nu salariile si pensiile milioanelor de dependenti de stat la capatul a sase ani de reforma portocalie – nu acestea sunt prioritatile sefului statului. Ci reforma, opera de suflet a unui politician care se vrea in istorie, fara sa bage de seama cat de aproape de indeplinire-i e visul. Numai ca in istorie poti sa intri in aplauzele oamenilor sau cu un sut in fund. (…)

Apetitul suicidar face parte din structura oricarui taliban. Dar ce blestem apasa acest popor incat sa aiba periodic parte de fanatici care sa-l duca orbeste, sacrificand vietile oamenilor, spre o tinta falsa? Senzatia de deja-vu se transforma in certitudine: am mai trait, acum 21 de ani, aceasta poveste. Mai suntem capabili, insa, sa regasim, in mormanul de sperante ucise, solidaritatea de atunci?

Sursă: http://corinacretu.wordpress.com/

Varujan Vosganian

Tema zilei – 18 octombrie 2010: ” Dupa Revolutia din 1989, iata ca avem Rascoala din 2010″

Avem un presedinte si un Guvern care se ascund de popor. Pentru ca le e frica de romani, ei au inceput, in aceeasi masura, sa-l urasca.

Avem un presedinte si un Guvern carora politistii si vamesii, pusi sa apere legea, le striga „Hotii”. Cu alte cuvinte, ca si armata in decembrie 1989, ei au intors armele: nu mai apara statul de eventualele agresiuni ale cetatenilor, ci se situeaza alaturi de cetateni in apararea lor de agresiunile statului si ale reprezentantilor sai.

S-au spus multe in ultimele zile despre greva spontana de la Ministerul Finantelor. Ca salariile erau premeditat lasate mai mici, ca sa fie compensate cu stimulente. Ca stimulentele erau prea mari. Ca atunci cand puteau sa introduca stimulentele in salariu, salariatii de la Finante n-au facut-o , ca sa beneficeze, in continuare, de un system care sa-I favorizeze. Ca, vorba presedintelui, la Ministerul Finantelor s-a spart „o buba clientelara (!). Ca nu se tinea seama de performante. Etc.etc. Ca de obicei, tot felul de ocari pe care guvernantii le arunca in obrazul celor pe care nevoia ii scoate din rabdari, ca sunt medici, profesori, politisti, ori lucratori de la finante.

Chestiunea de fond nu tine de raspunsul la vreuna din observatiile de mai sus. Poate ca unele sunt indreptatite. Ca unul care am condus Ministerul Finantelor, pot sa va spun ca am socotit ca trebuie sa apar drepturile acestor oameni, mi se parea firesc sa fie asa, si i-am respectat pe cei care isi faceau datoria. Cresterea spectaculoasa a veniturilor bugetare in perioada aceea a fost o dovada ca breasla lucratorilor din Finante a meritat aprecierea de atunci si nu merita sudalmile de astazi.

Tema de fond, cum spuneam, e alta. Lipsa de consideratie si nepasarea fata de romani, asta e problema. Daca stimulentele nu mai puteau fi platite la nivelul de pana acum ori daca sistemul trebuia inlocuit, se putea gasi o solutie. Sa tai, in acelasi timp, salariile cu 25%, sa cresti TVA cu 5%, sa tai stimulentele, reducand, in termeni reali, veniturile acestor oameni la un sfert din ce era cu cateva luni inainte, nu e reforma, ci barbarie.

Presedintele si Guvernul sau considera poporul roman ca o multime de chipuri fara trasaturi, doar contururi de carton lipsite de nazuinte si de sensibilitate. Singura virtute a romanilor, in ochii guvernantilor, ar fi supunerea, fara sa icneasca, la toate buimacelile si stangaciile lor. Ori asa ceva nu se poate. Noi nu putem fi tratati ca magarul lui Buridan. Nici macar el n-a putut pana la capat, si-a dat duhul tocmai cand stapanul sau il invatase sa traiasca fara sa manance.

Din pacea sociala pe care Romania o avusese cu ani inainte, opinia publica a trecut intr-o stare de neliniste care, in ultima vreme, a degenerat in dezordine sociala. Avem de-a face cu un popor care se rascoala. Nu cu furci si topoare, ci aruncand in guvernanti cu ghemotoace de hartie, cu sticle de plastic, cu oua, cu caschete fara insemne, nascand un folclor patimas al mitingurilor, adunandu-se pe strazi, prin piete, prin birouri, facand, cei mai inversunati, greva foamei.

Nu vrem sa asmutim pe nimeni la rascoala, tot asa cum nu avem nevoie de un Guvern care se ascunde si se apara de romani, ocarandu-i in fel si chip. Cu fiecare zi care trece, nemultumirea se inteteste. Ca si inversunarea celor care guverneaza de a se razbuna pe tot ce le iese in cale. Nu poate sa iasa nimic bun din asta.

Sursa: http://vosganian.ro

Mircea Geoana

Discursul nerostit, dar auzit la Congresul PSD

Unii colegi au vorbit de un „Congres de mesaj” pentru a justifica o lista inchisa a vorbitorilor la Congres. Altii au interpretat materialul propus de mine pentru dezbatere in INTERIORUL partidului drept o intentie de deturnare a sensului Congresului, acela de a comunica alternativa PSD la actuala Putere, la asa-zise probleme interne in partid.

Nici unii, nici altii nu ma cunosc suficient de bine, desi ar fi trebuit sa ma cunoasca dupa atatia ani petrecuti impreuna. Sau, mai degraba, nu i-am cunoscut eu suficient de bine. Acum ii cunosc. Am mancat de prea multe ori „painea” pregatirii Congreselor PSD, de alegeri interne sau in logica numeroaselor campanii pe care le-am dus impreuna, ca sa nu cunosc psihologia si bucataria pregatirii acestora. Ca presedinte al partidului, niciodata nu am considerat ca trebuie sa fie show-ul meu exclusiv, niciodata nu mi-a fost teama ca alti lideri – inclusiv fostii lideri ai partidului sau tineri turci in ascensiune – m-ar putea eclipsa sau ca „aplauzometrul” participantilor ar putea fi interpretat de presa sau in partid in defavoarea mea (cum a fost cazul discursului lui Sorin Oprescu la Congresul de sambata). Nu, era si este mai important ca toate vocile credibile ale partidului sa fie auzite si, IMPREUNA, sa dea un mesaj de forta si unitate. Partidul nostru este prea mare si prea divers ca un sigur tip de mesaj, chiar intins pe o ora, sa acopere gama larga de sensibilitati si categorii sociale pe care electoratul nostru prezent sau potential le reprezinta.

Poate multi s-au intrebat de ce nu am fost prezent pe scena la acest Congres. Raspunsul este simplu: pentru ca nimeni nu m-a invitat. Si, fara prea multa suparare, mi-am ocupat locul in sala, alaturi de prietenii si colegii mei din Dolj si apoi, alaturi de prietenii si colegii (si colegele) din toata tara. Am urcat, in final, dupa Rezolutia citita de Cati Andronescu, pentru a marca sustinerea mea pentru continuarea politicii de izolare a PD-L pe scena politica romaneasca.

(…)

Sursa: http://www.mirceageoana.ro/blog