Democratizarea de astăzi

În anii ’90, țările din Europa Centrală și Răsăriteană au revenit la statul de drept, bucurându-se de sprijinul lumii libere. Solidaritatea democraților a fost decisivă și este importantă oricând. Astăzi însă, în numele ei apar neînțelegeri.

Într-un stat de drept democratic este nevoie în orice situație, din capul locului, de legitimitate și de legalitate. De amândouă, nu doar de una sau alta, cum se mai crede în mod greșit! În orice situație adusă în discuție trebuie puse, așadar, câteva întrebări simple: a părăsit cineva alegerile libere? pluralismul politic? tripartiția puterilor? Este asigurată libertatea de exprimare? Ce spun la urne cetățenii? Ce pretinde legea?

Asta fiind natura lucrurilor, se cuvine ca nici o evaluare să nu simplifice situația. Nu sunt deloc excluse eventualități precum lipsa de legitimitate a celor care vorbesc în numele altora, proasta calitate a legilor, incoerența procedurilor, slaba pregătire a justițiarilor, selectarea  arbitrară a șefilor și abuzuri. Justiția este legată la ochi, dar nu rămâne justiție dacă se face că nu vede cum arată ea însăși. Sentințele din tribunale contează, dar numai împreună cu calea pe care s-au elaborat.

Altfel, o solidaritate, oricât de bine intenționată, se poate converti în ceva contrar. Cineva poate crede de la distanță că susține democratizarea, dar, concret, contribuie la caricaturizarea acesteia.

Faptul hotărâtor este acela că s-a schimbat configurația politică a diverselor țări, încât este momentul să se tragă consecințe. Să stăruim asupra acestui aspect.

Așa cum spunea deunăzi unul dintre istoricii cei mai calificați,  destui mai luptă în schema „războiului social mondial“ fixată de Ernst Nolte. Cum se știe, acesta a privit conflictul ideologic al anilor treizeci, dintre bolșevism, liberalism, nazism, ca marcă a unei lungi istorii. Cu toate că în țara de origine această optică a rămas cu totul marginală, la Carpați, unii o socotesc cheia. S-au câștigat alegeri prezidențiale cu lozincile luptei cu fantomele trecutului, în vreme ce, în alte țări, energiile s-au cheltuit pentru democratizare și dezvoltare.

Un prim efect al stagnării în clișee a fost limitarea democratizării. Cei care au conceput la origini tranziția din Europa Centrală și Răsăriteană au atras atenția că democrația nu va putea începe altfel, decât cu democrație, încât vor avea de suferit țările care nu fac democratizare la lumina zilei (Guillermo O’Donnell, Philipp C. Schmitter, Tentative Conclusions about Uncertain Democracies, The John Hopkins University Press, 1986). Ei au avut dreptate. La noi, s-a procedat invers, limitându-se mereu democrația – dovadă și efortul care se face și astăzi, de privare a unor concetățeni de drepturi. Unii decidenți se pare că nu pricep nici acum că democrația se face pentru oameni, nu pentru scheme moarte.

Un aspect și mai practic este evidențiat de analizele din Statele Unite, chiar ale armatei americane, care au arătat că sprijinul occidental nu a dus doar la democratizarea macroinstituțională, ci și la constituirea de forțe care împiedică democratizarea. S-a comis „eroarea clasică“ (Sarah Chayes, Thieves of State. Why Corruption Threatens Global Security, W.W. Norton & Company, New York, London, 2015, p.24), ce constă în aceea că Vestul s-a adresat mai mult unor persoane și grupuri din țările pe care voia să le sprijine și a întreținut prea puțin contactul cu societățile în lărgimea lor. „Prea des oficialii sunt insensibili la perspectivele și aspirațiile populațiilor“ (p.33), ei mulțumindu-se să aplice optica după care cel „ales“, indiferent cum a fost ales și care-i este profilul, este cel cu care se cuvine tratat. Așa stând lucrurile, persoane și coterii ajunse accidental să conducă în diferite țări se îngrijesc să spună Vestului ceea ce vrea să audă, dar patronează măsuri care-i fac pe cetățeni să se distanțeze de democrația dubioasă și justiția caricaturală ce se practică.

Repoziționarea analizelor occidentale este în curs. Cum am mai arătat altădată, cele mai noi examinări atestă că pentru democratizare sunt indispensabile nu numai solidaritatea democraților, dar și critica continuă a felului democratizării de către populația dinăuntrul țării respective (Dorothea Gädeke, Politik der Beherschung. Eine kritische Theorie externer Demokratieforderung, Suhrkamp, Frankfurt am Main, 2017). Justiția este, se știe bine, hotărâtoare într-o democrație, dar legislația trebuie privită mereu în legătură cu felul aplicării ei (Daniel Loick, Juridismus. Konturen einer kritischen Theorie des Rechts, Suhrkamp, Frankfurt am Main, 2017). Concluzia acestor examinări este că, numai însoțite de critica din partea cetățenilor țării respective, democrația și justiția nu se vor opri la aducerea în față a unor noi profitori.

Nu se ajunge la democrație fără cetățenii unei țări, și nici la justiție fără ca cei care-i suportă rigorile să fie luați în seamă! De aceea, nu solidaritatea oarbă cu cei care vor să se împroprietărească cu tema statului de drept este soluția, ci privirea lucidă în ceea ce se petrece în societatea respectivă.

Repoziționarea de care aminteam pleacă de la observația că s-a schimbat configurația politică. Deja, Niklas Luhmann a sesizat că liberalismul este astăzi un program politic  fără teorie socială  (vezi Die Gesellschaft der Gesellschaft, Suhrkamp, Frankfurt am Main, 1998, p.1063) și s-a întrebat dacă nu cumva „dreapta“ și „stânga“ sunt excedate de noile realități. Alți sociologi au sesizat că se vorbește la „stânga“, dar se trăiește pe „dreapta“ (p.53),  într-o situație de „empirie neclarificată“ și cu „idei nelămurite“ (Armin Nassehi, Die letzte Stunde der Wahrheit. Warum rechts und links keine Alternative mehr sind und Gesellschaft ganz anders beschrieben werden muss, Murmann, Hamburg, 2015, p.62). „Dreapta“ își imaginează societatea ca un container în care ceva trebuie introdus, în timp ce „stânga“ anunță schimbări, ignorând „complexitatea“ lumii (p.47-48). Nu este vorba, desigur, de a slăbi distincțiile și partidele, dar situația este nouă și se cere lămurită.

În ceea ce privește schimbarea configurației politice,  este cât se poate de grăitoare optica lui Frank Schirrmacher, unul dintre cei mai importanți ziariști conservatori, de la o publicație care nu și-a dezmințit afilierea la liberalismul de dreapta – „Frankfurter Allgemeine Zeitung“.  Acesta a făcut demersuri pentru a stârni conștiința publică a riscurilor pentru democrație ale „gândirii programate (programmiertes Denken)“ care proliferează în jur, mai nou, sub impactul „revoluției digitale“. Prestigiosul editor a fost la originea unui proiect cu puține precedente – „analiza din perspectivă universală a prezentului“, pentru a promova ceea ce, din păcate, liberalii nu mai fac – apărarea persoanei și, cu aceasta, a democratizării în societățile de azi.

La întrebarea dacă nu se simte jignit să fie socotit „de stânga“, editorul puternicului ziar conservator a răspuns edificator: „Jignit? Nu m-am gândit la asta. Nu găsesc nici că m-aș fi schimbat. Dar sunt, ca toți ceilalți, doar martor la o gândire ce duce în mod necesar la privatizarea câștigurilor și la socializarea obligațiilor“. Altfel spus, problema este astăzi de așa natură, încât nu poți decât să aperi – dacă ești rațional și, desigur, integru –  democrația, fie și cu riscul de a fi socotit „de stânga“. Apărarea democrației era, evident și de departe, mai importantă pentru Frank Schirrmacher decât în ce categorie îl plasau mințile înguste ale unora aserviți clișeelor. După opinia sa, așa cum comuniștii au revendicat, pe nedrept, reprezentarea intereselor proletariatului, tot astfel se petrec lucrurile  azi, când opușii gălăgioși ai comuniștilor revendică pe nedrept reprezentarea democrației și justiției. Criza „politicii civice (bürgerliche Politik)“ trebuie preluată, conchidea judicios Frank Schirrmacher, în „conștiința de sine a conservatorismului politic“. Numai astfel cei care se pretind liberali mai rămân solidari cu democrația.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda 4
Andrei Marga 595 Articole
Author

18 Comentarii

  1. Una din marile probleme ale “elitelor politice recente” promovate prin tara noastra este ca ele nu vor sa traiasca “democratia” la bine si la rau, ci vor mai degraba sa fie doar administratorii si beneficiarii democratiei instituite cu dedicatie . Majoritatea covarsitoare a celor ce au pasit in “politica” s-au folosit de “caile democratice” ale “relatiilor” si “cunostintelor” pt a se lansa in posturi cat mai bine remunerate si a beneficia de tot felul de avantaje . Democratia e folositoare daca te ajuta sa ajungi consilier,primar,deputat, secretar de stat ,ministru,europarlamentar,presedinte…Dar daca privesti democratia si Statul democratic de jos in sus , de la baza societatii -cetateanul contribuabil- spre Cladirea Parlamentului ori spre Palatul Cotroceni, ai imaginea unui esec. Ca simplu cetatean iti dai seama ca planurile si actiunile politice nu se bazeaza deloc pe consensul cu cei guvernati. Deficitul de incredere in politicienii postdecembristi nu poate fi eludat la nesfarsit, iar deficitul de dreptate sociala nu mai poate fi ascuns prin resemnare electorala. Din nefericire, democratia in epoca digitalizarii nu se mai petrece la scara umana, ca o forma de guvernare cu asentimentul guvernatilor,ca o delegare de responsabilitati in cadrul Statului national. Ca si in economia de piata, totul se petrece la scara supranationala,globala. Iar la scara globala regulile jocului sunt impuse de boss-ii democratiei, de Bancile/Bursele si Corporatiile transnationale…

    • Ai dreptate, Codruț. Doar că aste lucruri trebuie spuse convingător de cineva. Este peste îndoială că la noi – și nu numai acilea – democrația este luată ca șansă de căpătuială, nu din convingere. Asta cu elitele este de discutat. Mă tem că nu prea sunt elite. La intelectuali, câți au operă, ar fi normal? Îi numeri pe degetele unei mâni. Câți pot spune ceva despre ce-i în societate? Mulți tac consumându-și profitul căpătuielii. Marga este o excepție și ar trebui salutat profilul său – cultură, capacitate de analiză, operă, profil. Democratizarea de care el scrie des, este în fapt soluția.

    • Pt.Francisc. Legat de zicerea dumneavoastra: ” … Marga este o excepție și ar trebui salutat profilul său – cultură, capacitate de analiză, operă, profil. Democratizarea de care el scrie des, este în fapt soluția. ”,cred ca majoritatea doresc sa se intample lucrarea asta numai ca domnul profesor Andrei Marga uneori prezinta ” democratizarea ” in niste parametrii care nu sunt pe lungimea de unda a cititorului mediu la gazeta, se adreseaza unui segment ingust de cititori si poate voit ignora asa realitatea care cade in capul nostru de circa un secol:lucraturile, ticalosiile,la adresa ROMANIEI dupa data :1.DECEMBRIE.1918-CTITORIREA REGATULUI ROMANIA MARE,SUB SCEPTRUL M.S.REGELE FERDINAND I, EVERESTUL NOSTRU CA TARA SI NATIE ! In rest, sanatate maxima !

    • Ca de obicei, Codrut, rastalmacesti realitatile pornind de la premize rupte de aceste realitati. Politicienii romani nu intra de
      capul lor in politica si mai ales nu promoveaza, indiferent de eventualele calitati. Un individ intra in politica la ordin si cu
      sponsorizarea ordonatorului(de credit financiar si politic). Am in vedere si posibilitatea autofinantarii,dar schema se pastreaza,
      individul fiind anterior conectat de ordonator la „vaca de muls” numita Romania!Nu orice simplu cetatean isi da seama de tot ce ne
      soptesti aici la ureche, chiar daca nu ai ocoli traseul real al animalelor politice romanesti de la clonare si pana la maturizare.
      De fapt, subliminal,dar vizibil pentru un simplu cetatean ca mine,ne propui „democratia participativa”, o alta inventie marxista
      lansata pe piata dupa ce au trecut la capitalismul de iarmaroc. Si-au batut joc de democratia clasica dupa ce i-au stors toate
      posibilitatile, de imbogatire si de accedere la varf prin fraude electorale. Ai uitat sa ne spui cine sunt boss-ii cu adevarat..

  2. Bun articol, tereotizeaza, ne informeaza, dar asa pe scurt, pe intelesul cititorului mediu la gazeta; eu cred ca dupa ticalosia din dec.’89 cand s-a instalat in tara noastra de catre batranul edecar Ion siI liescu si pupilul sau, dusmanul de neam si tara, Petre Roman a democratiei originale in sos slinos de capitalism de cumetrie in locul tovararsiei in fapt au adat ” SALAM, AVORT SI PASAPAORT ”, iar in timp, azi dupa 29 de ani in mega hotii si mega banditisme economice au adus tara in ruina: economica, politica, sociala, care nu are legatura cu NORMALITATEA adica: DEMOCRATIE, CAPITALISM, stat de drept, s.a.m.d.! Lucrarea asta din ROMANIA este opera celor care se amesteca copios si abundent in trebile noastre interne dupa dec’89 adica : RUSII, AMERICANII, EVREII, FRANCEZII, ENGLEZII, GERMANII, care probabil experimenteaza jefuirea bogatiilor solului si subsolului din tara asta precum in coloniile din Africa si America de Sud, in contrast cu apartenenta noastra la : N.A.T.O., U.E., Parteneriat Strategic cu SUA !

  3. In spectacolul democratiei s-au irosit toate idealurile socialiste sau liberale de la inceputurile reconstructiei postbelice. Adio socialisti dispusi sa lupte politic pt redistribuirea veniturilor către cei lipsiți de șansă, dar merituoși! Socialismul s-a cam transformat intr-un simulacru de ideologie in Europa ( liderii socialiști s-au metamorfozat in euro-baroni, in stanga-caviar) folosit de oportunistii-de-stanga pt a convinge muncitorimea ca reprezinta o oferta politica generoasa. Cum remarca un cunoscut analist(av.Piperea) “social-democrații noștri au transformat această doctrină într-o ușă circulară pe care intră politicieni și ies oameni de afaceri”. Adio liberali nationali ! Cei care insista azi prin saloane sa se autointituleze reprezentantii “dreptei românesti” au cam acelasi ADN politic cu cei care au redus strategiile economice postdecembriste la o singură idee: privatizarea activelor statului cu orice pret, indiferent de consecinte, au deschis larg portile colonizarii RO de catre corporatiile multinaționale,de catre mercantilistii globali…Numitii “liberali” s-au întrecut mediatic cu “social-democrații” in vorbe, in pseudo-uniuni si aliante, manipuland bunăvoința electoratului captiv. Exista insa si timide “initiative conservatoare” ce incearca sa ne prezinte “o a treia cale” alternativa: policentrismul/“distributismul” economic( Ov.Hurduzeu). Acest model presupune ca toti cetatenii liberi sa militeze pt legi și garanții de protecție a micilor proprietăți productive, a slujbelor create de micile afaceri, a asociatiilor de producatori,a industriei nationale; ar insemna să cultivăm organizat și să valorizăm munca si meritul la scara locala…Dar cum sa procedam cu aceasta “elita” rigida,lesne coruptibila, interpusa intre noi si idealurile sociale, ce nu ne respecta vointa si nu e interesata ca cei guvernati să fie realmente implicati onest în problemele importante ale natiunii?

    • Jderule, te referi la burghezia proletara? Ilegalii din fruntea partidelor socialiste europene s-au capitalizat pentru a-si putea
      finanta partidele care-i catapultau la varf, dar si pentru decredibilizarea propriei ideologii. Faceau/fac astfel jobul „boss-ilor
      de la Moscova care in propaganda lor demolatoare nu anatemizau numai partidele…burgheze, ci si pe cele socialiste..imburghezite!
      Tipic marxist, dinamitarea si din interior nu numai bombardarea din exterior. Si apropo,spune-i puiului de Jder sa nu-ti mai faca lobby…

  4. „La noi, s-a procedat invers, limitându-se mereu democrația – dovadă și efortul care se face și astăzi, de privare a unor concetățeni de drepturi. Unii decidenți se pare că nu pricep nici acum că democrația se face pentru oameni, nu pentru scheme moarte.”
    Intr-adevar limitarea drepturilor si privarea unor concetateni de drepturi ,desi Constitutia le enumera si cica le si garanteaza,s-a facut intr-un ritm alert.Culmea este ca Statul care a ajuns unul de neamestec si dereglementare ,ignorand total cum face asta si unde ajunge cu fispretul fata de drepturi cum ar fi dre.la viata,la munca ,la trai decent etc.ajunge ,conform sintagmei celebre a luI Basescu „statul slab”si tot el trebuie sa ia de la „statul gras”-aici tot pe seama celor defavorizati.”Salariile nesimtite si pensiile nesimtite”au ramas neatinse !Statul”slab”urla acum mereu ca nu face fata „pensionarilor”adica celor amarati si care nu au cu c etrai desi ei au construti aceasta tara!
    Deci daca drpeturile celor multi au fost diminuate ,libertatile celor alesi sau numiti sau implantati au crescut pana la cer !
    Libertatile persoanei,comertului si pietei libere navalind din UE au impins Ro intr-un colt al ringului-libertatile ei de juca LIBERA,unde sunt ?
    Se admite ca nu poate exista o egalitate sociala ,dar inegalitatea criminala existenta nu poate fi admisa !
    A fost promovata in loc de egalitatea juridica ,INEGALITATEA JURIDICA si aceasta arata ca democratizarea justitiei sustinuta prin actualele modificari este luat drept UN ATAC la adresa fortelor ce fac abuz de aplicarea legilor dupa bunul plac.
    Are dreptate Frank Schirrmache ca liberal fiind, riscul de a fi considerat de „stanga”nu conteaza fata de apararea democratiei care nu poate fi in nici-un caz privatizarea câștigurilor și socializarea obligațiilor iar preluarea democratiei si justitiei de catre „gandirea digitala programata”un risc major.Apara PNL in Ro dr.si libertatile cetatenilor ?NU!

    • Pacat, „ileana” ca te rezumi la a face constatari, si acelea prudente, nu cumva sa pui degetul pe rana, nu cumva sa deranjezi
      fortele care au creat situatia actuala. Chiar crezi ca niste indivizi neinhaitati la o ideologie si o disciplina ideologica,
      actioneaza asa de capul lor si le si iese pasentza de zici ca sunt presdigitatori sau ghicitoare bronzate? Nu-ti pricep si pace
      pudoarea.Te stiam mai infipta in sensul bun al cuvantului…

  5. Adevărul este că la noi, și nu numai, „democrația” a devenit o vorbă goală, prin care niște grupuri de interese, numite impropriu partide, își susțin revendicările împotriva formațiunilor oponente. Este democratic, cu alte cuvinte, să contești decizia majorității, pe motiv că această majoritate ar fi needucată politic, ancorată în lumea revolută de acum câteva decenii, „stupid peuple” etc. și să încerci impunerea unui alt status quo prin mijloace inspirate de agitațiunile anilor ‘3o. Ar fi democratic să contești aspirația majorității spre echilibru și pace socială, zic unii, și să o înlocuiești cu haosul și dezordinea, pe motiv că acestea ar fi manifestări revoluționare menite să asigure progresul social.

    • Care din „Ion”-i esti domnule, cel care ma pune la zid sau cel din comentariul de mai sus?

  6. Profesorul ne supune reflectiei o tematica actuala, ampla si necesara, dar generalizand, ca de obei, concomitent pornind de la
    aceeasi premiza falsa a unui exercitiu democratic neviciat de jocuri care nu au de-a face cu democratia! Politica romaneasca nu este o „miscare browniana”, fiind una precis dirijata/controlata de la un Centru unic printr-o gama larga de instrumente printre
    care si Justitia,ca si institutiile de forta, toate deturnate prin indivizii care la conduc de la menirea lor constitutionasla!!!
    Aceasta fiind situatia reala, „vorbim discutii”, vorba unui hazliu cunoscut. Cu riscul de a fi acuzat de postacii securisti ca nu
    fac decat sa deviez „discutiile”,voi aprofunda trimiterea Dl Marga la Ernst Nolte care apare ca o coloana vertebrala a analizei
    sale. Incep prin a o aduce in discutie pe o avocata din oficiu a Dl Marga, stalinista autorecunoscuta Ileana Rollason care le-a
    pus anatema de nazisti lui Nolte si in special lui Heidegger. E. Nolte a fost initiatorul unei campanii de contrapunere a celor
    doua ideologii criminale,marxista si nazista! Contrapunere, culmea, prin ceea ce le asemana pana la identificare! Nu incape nicio indoiala, asemanarea stupefianta putea pune pe ganduri filosofii neinregimentati si de aceea necesita o monitorizare capabila de a spulbera orice suspiciune…neprincipiala! Asta trecand peste evidenta ca titanii nazismului/fascismului Hitler si Musolini au fost „socialisti” inainte de a primi noul ordin de setare ideologica. Una din marotele a lui Nolte, bolsevismul nu avea cum sa nu
    provoace reversul, antibolsevismul…”liberal/capitalist”!?!?

  7. Numai premise aventuroase și cam rău mirositoare, nene. Ce viciere în democrația de aici, că se viciază singură. Ce născociri cu Hitler și Mussolini când toate monografiile spun contrarul a ce zici matale. Sunt istoric al perioadei contemporane și îți dau, dacă vrei, oricâte probe. Năzbâtiile și amatorismele nu ar trebui cultivate în dauna adevărului istoric. Așa se compromite orice.

    • Iti sugerez sa iesi la pensie „Tiberiu”! Chestia cu „nene” te demasca ca fiind un postac securist multi-pseudonim. Cunosti istorie
      precum bebelusii neintarcati…ideologic.Nepotul lui Roller!Ernst Nolte a contabilizat o multime de asemanari pana la identificare
      intre nazism si bolsevism,altele le-am evidentiat mai sus in alt comentariu.Cunosc Istoria Germaniei mai bine decat 100 de pseudo istorici ca tine. In toate perioadele istorice sarman profesor la seral, progresul intr-un domeniu l-au asigurat cei ce au sfidat
      canoanele academice, inghetarea in proiect, CONSRERVATORISMUL OFICIAL, daca ai auzit de asa ceva la invatamantul ideologic. Poti
      da o explicatie faptului ca sovieticii au ridicat scheletul ars, pretins al lui Hitler( ei sustin asta, ca-i apartinea!!!) si nu
      au permis sa se intreprinda cercetare criminalistica, facandu-l disparut? Ce ratiune justifica secretomania tipic bolsevica? Cert
      e ca TE-AI COMPROMIS ca un politruc al istoriei falsificate, posibil „scolar” al ineptului istoric CC al PCR/MApN Ilie Ceausescu.

    • E bine că ai impresie bună despre tine însuți. Îți dă curaj, nenicule, dacă nene nu vrei!Imaginea asta nu schimbă însă lucrurile, istoria despre care vorbești fără fapte. Închipuirile matale nu sunt fapte, totuși! Treaba cu postac securist mă amuză. Trăind în America de ani buni îmi dau seama cât de arbitrar folosești cuvintele, astea și altele. Pot râde, dar nu e de râs când se gândește cum o faci – adică fără nici o noimă. Vorbe să fie.

    • Păi dacă folosești așa la întâmplare cuvântul postac securist, nu cumva te demaști singur Charlie? Îl faci pe fiecare securist ca să banalizezi cuvântul și să te poți strecura securistic printre ei. Șiretlic vechi – provoci o ceartă ca nă nu se observe cine ești.

  8. Americanule „Tiberiu”, vad ca emigranta „Venera Toma” iti sare prompt in ajutor,ceea ce inseamna ca nu te crede capabil sa te
    descurci singur. Cine apara DEMOCRATIA SECURISTA ROMANEASCA nu merita alt calificativ decat de SECURIST!!! Venerica ma acuza pe
    mine de securist pentru ca ii pun la zid, neintelegand cum apare ea in lume in aceasta postura…bolnava! Chestia cu „nene” facea
    trimitere la alti postaci SECURISTI cu acest limbaj,ceea ce creaza suspiciunea rezonabila ca folosesti multe pseudonime!!! Vorbesc
    numai despre fapte, cu exemple, detalieri, conexiuni!Sa lamurim un lucru:esti de acord cacomunistii(!) sunt criminalii umanitatii la concurenta cu nazistii? Asasinarea a miliarde de oameni in numele „oamenilor” cum o consideri? Dar Istoria scrisa de comunisti
    o consideri ISTORIA ADEVARATA? Dupa ce-ti raspunzi cinstit la aceste intrebari, abia atunci sa te pronunti in privinta mea…

    • Dă-i înainte, șarlicule! Se vede dezlânarea din minte. Numai că riscul este să te ia cineva în serios și să creadă că acesta-i nivelul general. Da, ești excepție, cu asta sunt de acord.Mai pot fi de acord că reușești să abați atenția de la articole la ce zici mata. Asta da reușită de diversiune! Unde s-o fi învățat ea, oare?

Comentariile sunt închise.

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.