Deputatul „portocaliu” Mircea Lubanovici a ţinut şedinţă de partid în biserică!

Luni, 13 februarie 2012, s-au împlinit 160 de ani de la naşterea lui Caragiale, eveniment care nu putea trece neobservat – şi “aniversat” în spiritul marelui scriitor! – în Comunitatea Românească din New York. O scenă comico-tragică (petrecută sâmbătă, 4 februarie 2012, în Sala Socială a Bisericii “Sfânta Maria” din Woodside, Queens, deci cu 9 zile înainte de ziua Maestrului) mi-a atras atenţia şi nu pot rezista tentaţiei de a o povesti şi cititorilor mei, mai ales că eroul acţiunii este “stimabilul” nostru deputat “portocaliu” Mircea Lubanovici, reprezentantul românilor din America în Parlamentul României.

La orele 15.00 (“trecute fix”, cum spunea Caragiale!), un telefon anonim mi-a dat de ştire că deputatul Lubanovici va avea o întâlnire de taină, la orele 16.00, cu câţiva simpatizanţi pedelişti din New York, nu cu Comunitatea Românească, aşa cum ar fi fost normal! De altfel, omul “nostru” se mai plimbase – de trei-patru ori, pe banii statului! – prin marele târg american, fără să dea ochii cu românii pe care pretinde că îi reprezintă în Parlament. “Curat-murdar, musiu!”, mi-am zis. Cum faci şedinţă de partid în biserică şi nu anunţi pe nimeni?! Vii în comunitate şi nu te vezi cu Obştea?! Sau Dumnezeu e şi EL membru în PDL şi nu primeşte în audienţă decât activişti de partid sau simpatizanţi?!

M-am urcat în maşină şi la orele 16.00 fix eram la Biserica “Sfânta Maria” din Woodside, cu “guşa plină” şi pregătit pentru “confruntare”. Nu ştiu nici până azi cine a aranjat întâlnirea de la biserică, dar deputatul “nostru” m-a întâmpinat cu un zâmbet larg şi cu o privire în coada ochiului, deşi căzuse clădirea pe el când m-a văzut acolo…

   – Bine, mon cher, treci Oceanul şi nu anunţi pe nimeni, i-am zis.

   – Păi trebuie să te anunţ pe tine, care mă critici tot timpul?, mi-a răspuns alesul.

   – Să zicem că sunt împotriva ta, dar nici pe Bădăluţă nu l-ai anunţat, deşi el are ziar, televiziune, restaurant şi poate să anunţe lumea că ai venit în Comunitate, zic eu.

   – Nu am anunţat pe nimeni, în afară de câţiva prieteni, cu care vreau să mă văd şi să discutăm problemele. Am venit numai în trecere, să văd biserica, dar voi organiza, poate împreună cu Consulatul, o întâlnire cu Comunitatea Română din New York, zice el.

   – O întâlnire cu Comunitatea Română înseamnă încă un drum de la Bucureşti la New York şi altă cheltuială pe bani publici în vreme de criză, zic eu.

   – Lasă, lasă, că voi scoate bani din buzunar. Şi aşa am cheltuit 200.000 de dolari până acum, dar nimeni nu apreciază şi nu ştie ce greu e să te lupţi în Parlament, zise el.

   – Nu e cam mult 200.000 de dolari şi de unde atâţia bani pentru noi?, întreb eu.

   – Păi tu nu ştii cum merge treaba acolo, la Bucureşti. Tot timpul scoţi bani din buzunar,  că ăia nu-ţi aprobă nimic şi trebuie să te descurci singur, răspunde el.

Apoi am intrat în biserică, unde ne aşteptau voioşi prietenii alesului, invitaţi să participe la şedinţa de partid unde urma să se pună ţara la cale. Erau 3 (trei!) la număr, plus soţia deputatului şi o călugăriţă retrasă discret într-un colţ. Asta era “Comunitatea Română” din New York, pe care deputatul Mircea Lubanovici se laudă că o reprezintă!

A fost o dezbatere “furtunoasă” (deh, suntem în anul Caragiale!), începută de alesul “nostru” cu un atac la adresa sus-semnatului: ba că scriu numai despre lucruri negative şi că îl critic pe nedrept, ba că el doreşte să “identifice” toţi membrii marcanţi ai Comunităţii Române din New York, “foarte numeroasă, puternică” (electoral, evident!), cu care să “colaboreze” şi să ducă la bun sfârşit proiecte bune pentru ţărişoara noastră România! Faultând adesea (uneori de-a dreptul grosolan!) Limba Română, “mon cher” deputat Mircea Lubanovici şi-a adus aminte – după 3 (trei) ani de mandat! – că mai sunt câteva luni până la alegeri şi trebuie să înceapă campania de “aburire” a electoratului din America de Nord, America Centrală şi de Sud, Australia şi Noua Zeelandă, care l-a “ales”, cu patru ani în urmă, în condiţii misterioase! Este suficient să daţi un “click” pe site-ul oficial al Camerei Deputaţilor şi veţi vedea ce iniţiative parlamentare sau luări de cuvânt a avut acest politruc portocaliu, trimis în Parlament să ridice mâna în numele nostru! A votat – la ordin şi fără pic de jenă! – tăierea pensiilor şi salariilor părinţilor sau bunicilor noştri (care mai trăiesc în România), deşi s-a angajat să apere interesele comunităţilor din Colegiul 3 – Diaspora, iar acum vine la New York să cerşească voturi pentru un nou mandat de parlamentar! Din păcate, astfel de nulităţi conduc România de azi sau ne reprezintă în instituţiile importante din ţară sau de aiurea! Aşa a ajuns agramata Elena Băsescu europarlamentar, Elena Udrea ministru sau Mircea Lubanovici deputat şi lista poate continua, deşi trebuie să recunosc că această situaţie jenantă ni se datorează şi nouă, care nu am fost suficient de atenţi – dacă nu chiar neglijenţi! – atunci când am pus ştampila la alegerile parlamentare din 2008 şi la prezidenţialele din 2009.

Şedinţa de partid de la biserică s-a încheiat în “coadă de peşte”, adică în stilul inegalabil al marelui Caragiale: “ura şi la gară” sau “la bulivar, birjar!”. Să vedem când – şi dacă! – deputatul Lubanovici va da ochii cu românii din New York. Am multe întrebări şi sugestii. Una ar fi să ceară în Parlament un amendament la Legea electorală, care să-i oblige pe toţi candidaţii din colegiile Diasporei să-şi strângă semnăturile de susţinere în comunităţile pe care doresc să le reprezinte,  nu să fie “plantaţi” de un partid politic din România, cum a fost Mircea Lubanovici sau alţii. Aşa ar fi corect şi legitim, nu-i aşa?!

New York, 13 februarie 2012

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.