Ministrul pesedist Fifor a declasificat raportul Internelor cu privire la 10 august și a comunicat că DIICOT se opune prezentării documentului în public, dar fiind că se derulează o urmărire penală în baza lui.
Noul premier Orban n-avea habar de declasificarea aceasta? Avea, dar a crezut că interdicția DIICOT ar fi o minciună pesedistă. A repornit procedura de declasificare, căci noul ministru de Interne n-a știut să găsească decizia vechiului ministru în acest sens, ori n-a vrut să o găsească.
A făcut tam-tam, ceea ce vechiul ministru nu făcuse, din pricina interdicției DIICOT. Tam-tam-ul a durat câteva zile. La urmă, noul ministru a ieșit cu anunțul declasificării și a precizat că publicul nu se va putea bucura de ea, întrucât DIICOT se opune publicării documentului. DIICOT lucra deja pe baza lui, căci procurorii au certificate ORNIS.
Amatorism, sau ce? Ce avem noi aici?
Avem aceeași aroganță pe care a scos-o în fața publicului noul ministru de Finanțe. Câțu l-a acuzat pe vechiul ministru, Teodorovici, că la Ministerul de Finanțe s-a lucrat, în stil Al Capone, cu două registre diferite ale încasărilor. Apoi a declarat că nu știe dacă acest stil este legal sau nu, așa că nu va face plângere penală.
Doar aroganță, sau ce?
Multă propagandă. Este construită percepția că stăm dezastruos cu veniturile. Pe această bază poate fi justificată o politică de austeritate.
În ce sens? PNL dorește să fie sprijinit capitalul de acum înainte, nu munca. PSD procedase invers. Cei care s-au bucurat de sprijinul politic al muncii (reduceri de taxe, creșteri de salarii) sunt considerați electorat pesedist mai întâi și abia apoi români? Se pare că da.
Dar există și teoria care spune că sprijinul politic (fiscal) pentru capital ar putea conduce la creșteri de productivitate, în vreme ce sprijinul pentru muncă ar conduce numai la creșteri ale consumului.
Deasupra acestor noi mișcări guvernamentale stă declarația președintelui. „N-am să vă las de capul vostru”. Iohannis crede că ar fi mai bun ca premier (în umbră) decât președinte (în concediu)? Cu siguranță, este hotărât să prezinte un bilanț al celui de-al doilea mandat, din care să rezulte că România are o stabilitate macroeconomică pe termen lung sustenabilă. Totul are a depinde de eficiența investițiilor și de creșterea exportului.
Nu e clar dacă președintele deține informații fiabile despre faptul că Germania își va reduce drastic importurile, ceea ce va afecta și exportul românesc.
Banca Mondială a recomandat țărilor UE să-și facă planuri de criză. Ca în 2009 (an de prezidențiale), la noi sunt ocultate aceste informații. Totuși, austeritatea pregătită de peneliști pare a ține seama de ele.
În acest caz, aroganța e a lui Iohannis și ține de nepunerea contextului economic european în transparență. E vorba de războiul comercial dintre SUA și UE.
E mai profitabil, politic, să dai vina pe pesediști, decât să faci declarații care i-ar putea supăra pe cei mai puternici parteneri ai tăi? Desigur.
Dar, omenește, e mult mai…muierește.
Nu este cazul sa-i ocolim pe cei din guvernele lui Dragnea care, cu mici exceptii, nu au lasat mari realizari in urma lor. O vina poate fi si a lui Dragnea care de frica a schimbat prea des multi ministri la ‘sugestia’ unei prese hashtagiste inlocuindu-i in majoritatea cazurilor cu altii mult mai incompetenti. Dar una peste alta, impresia ramasa este ca acele guverne au lucrat si pentru tara si pentru romani ceea ce actualul guvern al lui Verner nu reuseste deloc sa arate. Este tot mai evident ca agenda adevarata si secreta a acestui guvern difera total de ceea ce clampanesc zilnic ministrii in frunte cu Sica si Verner.