Drept la replică

Dezinformare şi manipulare în raportarea evenimentelor din New York

Stimate Domnule Director/Domnule Redactor-şef,

Sunt Pr. prof. univ. dr. Theodor Damian din New York.

Întrucât într-un articol care a apărut în 16 ian. în ziarul ce cu onoare îl conduceţi, articol semnat de Grigore Culian, despre al 25-lea Simpozion „Eminescu” organizat la New York, în care se fac afirmaţii false, exagerate şi jignitoare, vă trimit această Replică având rugămintea să o publicaţi în numărul următor.

Cu aleasă consderaţie

Pr. Theodor Damian

New York

Dezinformare şi manipulare în raportarea evenimentelor din New York

„Să nu te miri când bârfitori

Izbesc în nobila ta muncă

Copiii pietre nu aruncă

Decât în pomii roditori.”

(Cincinat Pavelescu)

Scriu aceste rânduri pentru a demonstra reaua voinţă şi reaua credinţă a Dlui Grigore Culian, arătate în modul cum a prezentat al 25-lea Simpozion „M. Eminescu”, desfăşurat la New York, sâmbătă şi duminică, 13-14 ianuarie (mai precis, prima parte, cea de sâmbătă) în articolul său intitulat „Simpozionul ’M. Eminescu’, ’profesoara’ şi corul aplaudacilor din New York”, publicat în ziarul Cotidianul.ro din 16 ianuarie 2018.

Iată, mai întâi, câteva consideraţii de ordin general:

  1. Autorul articolului nu a participat la Simpzionul în cauză decât în primele aproximativ 20 minute după care a părăsit sala, când lucrările evenimentului încă nu începuseră (sesiunea a durat de la ora 11:00 AM până la aproximativ 4:00 PM, incluzând discuţiile de după prezentări). Incidentul de care povesteşte incorect Dl Culian a avut loc în partea introductivă a sesiunii, când organizatorii se aflau în faza protocolară de deschidere a lucrărilor, după ce s-a dat citire mesajelor de întâmpinare sosite din partea Preşedintelui Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România, Dl Prof. univ. ing. dr. Adrian Badea, şi din partea I.P.S. Arhiepiscop Dr. Nicolae Condrea, întâistătătorul Mitropoliei Ortodoxe Române pentru cele două Americi (ambele instituţii menţionate fiind parte din lista celor care au sponsorizat evenimentul, alături de Institutul Român de Teologie şi Spiritualitate Ortodoxă din New York şi de Societatea română creştină „Dorul”, fondată în 1903, din New York).

Neparticipând efectiv la Simpozion, autorul articolului nu poate vorbi despre Simpozionul în sine şi în general (programul este ataşat aici). El poate vorbi doar despre cele câteva minute când a fost prezent în sală. Titlul articolului este astfel ales încât să inducă în eroare cititorii.

  1. La orice simpozion, congres, conferinţă academică, cei care participă ca audienţă vin pentru că îi interesează tema generală sau comunicările listate în program ori pentru a întâlni vreuna din persoanele ce urmează să prezinte o lucrare. Nu vin pentru a întreba, mai mult, a cere socoteală organizatorilor de ce au pus pe x sau y moderator (chair, presider, după alte denumiri în engleză).

O pretenţie aberantă este ab initio aceea ca moderatorul să depăşească nivelul ştiinţific al prezentatorilor. Să deducem de aici că ar fi trebuit căutat un academician ca să modereze acest eveniment la care unii dintre prezentatori erau profesori universitari sau scriitori?

Problema calificativelor unui moderator se discută cu organizatorii direct, fie prin scrisori, telefoane sau faţă către faţă, înainte sau după eveniment şi nu în timpul sesiunii unde o durată limitată este alocată fiecărui prezentator (20 minute) şi unde orice altă discuţie care nu are de a face cu tema generală şi subiectele prezentărilor deviază programul şi mănâncă din timpul alocat prezentatorilor. Aceasta este o chestiune de bun simţ elementar, în afară în cazul când persoana care deviază conversaţia o face intenţionat pentru a lovi fie în organizatori, fie (în cazul de faţă) în Eminescu (pentru că lui i-a fost dedicat cel de-al 25-lea Simpozion), fie, şi mai grav, în ţara şi poporul român (pentru că titlul Simpozionului era tocmai despre identitatea noastră naţională şi implicit despre unitatea poporului român).

De exemplu, în mai multe rânduri, când la ICR, New York, în timpul unei conferinţe a unui invitat, cineva din sală punea întrebări care nu aveau de-a face cu tema prezentării sau a evenimentului, era invitat să se abţină sau să plece. Nu o dată, o anumită persoană din comunitatea românească din New York a fost efectiv dată afară din sală pentru un astfel de comportament. Dacă acest lucru s-ar întâmpla în orice loc oficial, universitate, chiar sală de curs unde cineva ar deranja desfăşurarea programului respectiv cu o intervenţie, ca de exemplu: „Dar ăla, cine l-a adus pe ăla aici”, care nu are de a face cu tema discutată în clasă sau la sesiunea de comunicări şi care apoi generază ridicări de ton, intervenţii pro sau contra şi chiar insulte, ca în cazul de faţă, unde Dl Culian a strigat la Prof. Mariana Terra (moderatoarea cu sarcina de a anunţa pe următorul prezentator), în plenul sesiunii cu peste 50 de participanti că este o „bolşevică” (!), gardianul de serviciu de la etajul respectiv sau de la intrare (security guard) ar chema imediat poliţia care l-ar escorta afară pe cel în cauză.

  1. Pentru că una dintre întrebări în cazul incidentului era legată de calitatea de profesoară a Doamnei Mariana Terra (redactor-şef al ziarului Romanian Journal din New York, condus de Dl Vasile Bădăluţă, doamna Terra fiind membră a Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România de 15 ani), eu am explicat de ce am ales să pun pe lângă numele persoanelor titlurile lor profesionale, în modul în care le-am pus. Menţionez că felul cum se scriu titlurile diferă de la sistemul românesc la cel american. În sistemul american nu există, de exemplu, Prof. univ. aşa cum găsim în cel românesc. În ambele sisteme se pune fie Dr. Vasile Popescu, fie Vasile Popescu, PhD. Pentru profesorii din România care au diploma Facultăţii de Filologie (cum are Dna Terra) dar nu predau la universitate, ci în ciclurile precedente, titlul oficial este de profesor, spre deosebire de cei care predau la universitate şi deci unde se scrie prof. univ., iar unde e cazul şi titlul de doctor (Dr.).

Deci, întrucât Simpozionul „Eminescu” a fost organizat de instituţii româneşti, în comunitatea românească din New York, în limba română şi nu în engleză, dar între cei listaţi sunt persoane care au predat numai în România şi altele care predau în sistemul de învăţământ curent american, am folosit titlurile potrivit sistemelor respective (vezi programul ataşat).

La profesorii care în prezent predau la diverse facultăţi în colegiile şi universităţile americane, am menţionat şi catedra la care persoana este titulară.

Deci, cine citeşte atent şi corect toate titlurile folosite va vedea că ele sunt folosite în mod adecvat, ţinând cont de rangul şi calificarea fiecăruia. Ca atare, Dnei Terra nu i se poate spune că este o impostoare, când ea a terminat Facultatea de Filologie (cu media 10), şi şi-a dat definitivatele de gradul II şi I didactic tot cu media 10. Că nu şi-a făcut un doctorat, că nu a predat la o universitate, e cu totul altă problemă.

Acum iată, punctual, câteva dovezi despre lipsa de deontologie profesională, despre încercarea de minimalizare şi ponegrire a evenimentului dedicat lui Eminescu, ţării şi poporului român, despre informaţia falsă (fake news) despre actul de dezinformare conştient şi voluntar şi implicit despre încercarea de manipulare a publicului cititor de către Dl Grigore Culian:

  1. Articolul denigrator începe prin a preciza că cel de-al 25-lea Simpozion „Eminescu” de la New York a fost organizat de către „cenaclul literar care poartă numele poetului”. E adevărat că am înfiinţat acest cenaclu „M. Eminescu” la New York în 1993, odată cu Biserica „Sf. Ap. Petru şi Pavel” şi cu Institutul Român de Teologie şi Spritualitate Ortodoxă; dar e fals să afirmi că Cenaclul a fost organizatorul. Este foarte clar din programul oficial al Simpozionului, publicat chiar de Dl Culian în ziarul său, că organizatorii şi sponsorii evenimentului au fost Academia Oamenilor de Ştiinţă din România, filiala americană, Mitropolia Ortodoxă Română a celor două Americi, Institutul Român de Teologie şi Spritualitate Ortodoxă, New York şi Societatea română creştină „Dorul”, înfiinţată în 1903, New York.

Este asta o „scăpare”? Nicidecum, când programul a fost difuzat de câteva ori pe internet, publicat în propriul său ziar şi pus în fotocopie pe mese pentru fiecare participant.

  1. Menţiunea în acelaşi paragraf a faptului că în România se vând diplome pe bani şi se practică impostura academică este o problemă ce ţine de ceea ce se întâmplă în România, din nefericire. Dacă aceasta este însă o aluzie că la simpozion au participat astfel de persoane, aluzia este iarăşi o încercare deliberată de dezinformare şi manipulare a cititourlui. Spre edificare, iată persoanele care au fost cuprinse în lista de organizatori şi prezentatori la eveniment (în ordinea în care apar pe listă):
  2. Pr. Theodor Damian cu un masterat la Princeton University, un doctorat la Facultatea de Teologie a Universităţii de Stat din Bucureşti şi un doctorat la Fordham University din New York, profesor titular din 1993 pe catedra de Filosofie şi Etică la Facultatea de Ştiinţe Sociale la Metropolitan College of New York, profesor plin (şi nu asistent sau asociat), preşedinte al filialei americane a Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România.
  3. Ing. (geodezie) Cristian F. Pascu, facultatea absolvită la Universitatea din Bucureşti, specializări, masterat în Anglia, în prezent ocupând un post de răspundere într-una din băncile americane, preşedinte al Societăţii române creştine „Dorul” din New York.
  4. Prof. Mariana Terra, vezi mai sus clarificările menţionate.
  5. Dr. Doina Uricariu, unul dintre marii scriitori şi intelectuali ai României de azi, doctor în Filologie. A lipsit de la Simpozion în semn de protest faţă de „impostura” Dnei Mariana Terra.
  6. Dl Ştefan Stoenescu, intelectual de cel mai mare rafinament, a predat la Universitatea din Bucureşti, activitate academică la Universitatea din Ithaca din statul New York, anglist, românist, comparatist, critic literar.
  7. Dl M. N. Rusu, absolvent al Facultăţii de Filosofie din Bucureşti, prestigios critic şi istoric literar, ziarist, redactor şef al revistei Lumină Lină din New York.
  8. Dr. Anca Sîrghie, invitată de onoare a celui 25-lea Simpozion „Eminescu”, absolventă a Facultăţii de Filologie a Universităţii din Cluj, profesor de literatură română la Universitatea „Alma Mater” din Sibu, membră a Uniunii Scriitorilor din România şi a Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România.
  9. Dr. Doru Tsaganea, personalitate academică şi culturală marcantă, cu un doctorat obţinut la Universitatea din Bucureşti şi un al doilea obţinut în Statele Unite, expert în matematică şi în relaţii internaţionale, profesor titular la catedra de matematică la Facultatea de Ştiinţe Sociale, Metropolitan College of New York.
  10. Dna Valentina Ciaprazi, absolventă a Facultăţii de Filologie, Universtitatea „A.I.Cuza”, Iaşi, profesoară de limbă franceză la Liceul „A.T. Laurian” din Botoşani, specializare la Paris, masterat în New York, profesoară de limbă şi literatură franceză la LaGuardia College, New York.
  11. Dna Adina Dabija, absolventă universitară în România, scriitoare foarte bine apreciată de critica literară din ţară.

Fiecare dintre cei menţioanţi poate fi găsit pe internet pentru alte detalii despre calificările pe care le are.

Dacă aluzia la diplome false cumpărate se face la ei, atunci avem de a face cu încă un grosolan exerciţiu de manipulare din partea autorului articolului defăimător.

 

  1. Episodul despre îndemnul „să plece din sală”, potrivit filmului care a înregistrat tot Simpozionul, trebuie raportat simplu, direct, fără insinuări şi fără aluzii menite să deformeze realitatea. Iată scena (filmul, încă o dată, o dovedeşte): după câteva minute bune de altercaţie, cei implicaţi în conversaţie au fost Dna Mirela Roznoveanu, Pr. Theodor Damian, Dl Culian şi Ing. Cristian Pascu; de acum se ridicaseră şi tonurile şi presimţind că acest „teatru” avea şansa să continue încă mult şi bine, un distins profesor universitar, menţionat mai sus, indignat de deturnarea subiectului Simpozionului şi văzând totala dezaprobare pe feţele tuturor celor prezenţi (excepţie făcând Dl Culian), după ce Dna Roznoveanu s-a ridicat de pe scaun şi a pus mâna pe palton zicând că pleacă, s-a ridicat, şi cu fermitatea pe care ţi-o dă indignarea, a invitat-o pe interlocutoare să plece din sală. A plecat, urmată fiind de Dl Culian. Doar atât! Efect insignifiant pentru complotul pus la cale dinainte, având ca scop deturnarea unui eveniment naţional, aşa cum au înţeles unii dintre cei prezenţi şi cum s-au exprimat la sfârşit.

Am auzit reacţia Dlui Culian la atitudinea fermă şi la intervenţia distinsului profesor menţionat. Indignarea profesorului poate să fi fost considerată dură, dar asta doar pentru că întrebările Dnei Roznoveanu, scriitoare de prestigiu în literatura română, au fost complet deplasate în contextul tematicii Simpozionului.

În acest sens, intervenţie şi reacţie, iată ce bine spune celebrul psiholog Victor Frankl, întemeietorul logoterapiei: „reacţie anormală la situaţie anormală înseamnă comportament normal” („Abnormal reaction to abnormal situation is normal behavior”).

Vorbind despre expresia „profesor fără catedră” a Dlui Culian, cu referire la Dna Mariana Terra, e bine să îi aducem la cunoştinţă autorului articolului că există multe categorii de universitari. Eşti universitar şi dacă ai terminat  o facultate. Poţi fi numit profesor şi dacă ai avut catedră, dar nu mai predai. Diploma şi calificativul rămân. Poţi să fii, în America, bibliotecar la universitate, cu masterat sau uneori şi cu doctorat şi să fii asociat de către universitate la rangul de profesor, fără să ai catedră, fără să fii titular, pe categoria de asistent, asociat sau profesor plin. Poţi să ai masterat sau doctorat, de exemplu în America, şi să predai ca adjunct sau instructor (după terminologia usuală aici), predând în clasă, având titlu academic, dar nefiind profesor titular etc.

Astfel s-a consumat micul incident din preludiul Simpozionului.

A fost citită apoi poezia Rugăciune, de M. Eminescu şi s-a trecut la prezentarea lucrărilor pe tema generală Identitatea naţională în viziunea lui Eminescu şi tendinţele actuale de deznaţionalizare prin globalismul post-cultural.

Subiectele au fost extrem de atrăgătoare, prezentatorii captivând audienţa, astfel că nici nu s-a simţit nevoia unei pauze, fiecare ascultând, învăţând şi apreciind în mod deosebit comunicările precum şi respectul degajat din întreaga atmosferă a sesiunii.

În partea a doua a Simpozionului „Eminescu”, la Biserica „Sf. Ap. Petru şi Pavel” din New York, după Sf. slujbă, în sala socială a Bisericii, programul dedicat acestui mare eveniment despre Eminescu, despre identitatea şi unitatea naţională, s-a derulat minunat.

În prezenţa Excelenţei sale, a Consulului general al României la New York, Cătălin Radu Dancu, şi a prezentatorilor de referate din ziua precedentă (Dl Ştefan Stoenescu, Dl M. N. Rusu, Profesorii Anca Sîrghie, Doru Tsaganea, Valentina Ciaprazi şi a scriitoarei Adina Dabija) au fost recitate poezii din opera lui Eminescu (Dl Ştefan Stoenescu a recitat un poem de tinereţe al poetului pe care l-a însoţit de un interesant comentariu), atât de către adulţi, cât şi de copiii şi tinerii Scolii duminicale şi a fost lansată cartea Prof. univ. Dr. Anca Sîrghie, America visului românesc, într-o atmosferă de total respect, căldură sufletească şi adevărată comuniune românească.

  1. Dl Culian afirmă că s-a retras după ce Dna Mirela Roznoveanu a plecat, el adresând „câteva cuvinte aspre” „corului jalnic de aplaudaci comunistoizi”… care se bucura de „victorie”, în „aplauze furtunoase”!

În primul rând, cuvinte „aspre”, ca şi termenul „bolşevic” adresat de Dl Culian unei doamne (Mariana Terra) în public, expresii ale limbajului de lemn mai vechi, cum ar fi „mânie proletară”, folosite cu referire la audienţă – o jignire nepermisă adusă celor peste 50 de persoane prezente – sau mai noi, sub-urbane, cum ar fi „aplaudaci comunistoizi”, arată pe de o parte cultura „proletară” a autorului articolului defăimător, iar pe de altă parte aroganţa sa nelimitată faţă de acelaşi public prezent, format din persoane de cea mai mare distincţie academică şi de creaţie literară, precum şi de oameni cu bun simţ, români adevăraţi, iubitori de Eminescu, de neam şi ţară, şi care, din acelaşi bun simţ, nu au răspuns Dlui Culian aşa cum ar fi putut să o facă.

  1. Afirmaţiile aberante în care eu m-aş fi lansat, ca organizator al Simpozionului, cum citim în articol, se referă la explicaţia pe care, întrebat fiind, am dat-o Dnei Mirela Roznoveanu cu privire la folosirea în scris, lângă numele persoanei, a titlului ei academic (Prof., prof. univ., prof. univ. dr. etc., în sistemul românesc şi cel american), cum am arătat mai sus, deşi nici această explicaţie nu am putut-o duce până la capăt din cauza întreruperilor.

Aşadar, pentru că nu are studii universitare, Dl Culian nu trebuie să sufere de un astfel de complex de inferioritate, până acolo unde o explicaţie a folosirii titlurilor academice lângă numele persoanelor în două sisteme diferite i se pare a fi „butadă de afirmaţii aberante”!

  1. Dl Culian vorbeşte despre „o ţară ca America, unde dreptul la liberă exprimare este garantat de constituţie şi unde orice tentativă de atac asupra acestui element fundamental într-o democraţie este aspru pedepsit de lege”, şi tocmai el este acela care critică dreptul fundamental la opinie al unei alte jurnaliste (indiferent că agreăm sau nu ceea ce scrie), el afirmând în contextul disputei că el ştie ce e adevărat şi ce nu, ce e bine şi ceea ce e rău, pentru a-l parafraza (a se vedea filmul!).
  2. Mai departe, Dl Culian, referindu-se la Dna Mariana Terra, vorbeşte de compilaţii, plagiate etc., pentru ca în paragraful imediat următor tocmai el să o plagieze grosolan pe scriitoarea Doina Uricariu, evident, fără a o menţiona, de aceea plagiat, când face referiri la zilele de doliu decretate pentru Regele Mihai în România, la Patriarhia română care a onorat momentul repatrierii trupului neînsufleţit, la ORDA, ş.a. toate idei sau fraze luate ca atare din textele pe care poeta Doina Uricariu le-a trimis pe internet.
  3. În alt paragraf, autorul articolului afirmă, fără să aibă nici o idee despre realitate, generalizând, că „românilor bine pregătiţi care au ales să trăiască în America nu le sunt recunoscute diplomele obţinute în ţară”.

Iată-l aici, neavând nici o legătură cu lumea academică, nici din România,  nici din America, lansându-se în afirmaţii ce ţin de un domeniu care-i este total străin. Chiar o doamnă care a citit afirmaţia aceasta pe facebook îl contrazice decent, spunându-i că dipoma ei din România a fost recunoscută în America, şi că în baza acestei recunoaşteri a ajuns, aici, unde voia să ajungă. Sigur, ar trebui să spun şi eu că diploma mea de facultate din România a fost recunoscută în America, altfel nu eram primit la masterat şi doctorat. Cu liceul nu poţi fi primit la programe de educaţie superioară, nici măcar în America. Alte nume cărora li s-au recunoscut diplomele din ţară sunt profesorii Doru Tsaganea, Constantin Negoiţă, Alina Feld, ca să numesc doar trei, şi de fapt, toţi ceilalţi numeroşi din toată America şi Canada care au fost admişi în programe de masterat şi doctorat fără a fi fost nevoiţi să refacă facultatea aici!

  1. O altă informaţie falsă, prin minimalizare şi reducţionism, o aflăm către sfârşitul articolului unde autorul afirmă despre mine că sunt autorul studiului Theological and Spiritual Dimensions of Icons. Il informez aici pe Dl Culian că sunt autorul a peste 30 de cărţi ce ţin de domeniile teologiei, filosofiei şi eticii, comentariului literar şi de cel al poeziei, nu doar al studiului menţionat. CV-ul meu aflat în multiple locuri pe internet o spune şi lucrurile sunt verificabile. Studii, eseuri, articole, cronici de carte, etc. am câteva sute (de asemenea, a se vedea CV-ul meu).

În acelaşi paragraf Dl Culian afirmă că mă comport „ca şi când” aş fi „Dumnezeu”, asta pentru că fac tot ce fac aşa cum vreau. Eu nu am afirmat aceasta niciodată; se vede că aici, undeva, roade viermele invidiei; dar el a sugerat, chiar în altercaţia de la Simpozion, o comparaţie între el şi Bill Gates (vezi filmul)!

Cât priveşte aserţiunea: „institutele nenumărate aflate sub oblădirea sa, şi care, de fapt, sunt fictive, sunt o altă gogoriţă”, Dl Culian este complet neinformat sau complet pus pe dezinformarea cititorilor, câtă vreme, trăind alături de mine în New York de atâţia ani şi participând constant la evenimentele pe care le organizez prin Biserică, Cenaclu şi Institut, ştie că nu am sub oblăduirea mea nici un fel de „institute”, ci doar unul singur, Institutul Român de Teologie şi Spiritualitate Ortodoxă, care nu e deloc fictiv, ci foarte real, întemeiat în 1993 şi cu o listă bogată de activităţi în cei 25 de ani de funcţionare (a se vedea site-ul institutului: www.romanian-institute-ny.org). Poate el confundă în marea sa cultură academică un cenaclu literar cu un institut, o revistă de cultură cu un institut, o branşă a unei instituţii academice cu un institut etc.

Nu le confundă. Dar când scopul unui articol este dezinformarea, ponegrirea, manipularea, atunci lucrurile sunt de înţeles.

Când vrei să dai cu pietre, asta faci. Dai cu pietre.

Vorba epigramistului: „Să nu te miri când bârfitori/ Izbesc în nobila ta muncă/ Copiii pietre nu aruncă/ Decât în pomii roditori.”

Da, copiii aruncă cu pietre în pomii roditori, dar pomii fac roade în fiecare an!

Pr. Prof. univ. Dr. Theodor Damian

New York

Program_Eminescu_Ian_2018 FIN cccc

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda 6
Author

12 Comentarii

  1. Va credem parinte, dar poate stiti si numele adevarat al doamnei pentru care va obositi sa dati aceste explicatii. Se vede ca-i un pseudonim, nu prea avem romani care sa poarte numele de Terra sau Pamant. Ca sa fii profesor trebuie sa fi absolvit cursurile de pedagogie, deci nu poti fi profesor indiferent de facultatea urmata: filologie, istorie, biologie, geografie, matematica, fizica, inginerie daca nu detii si un document care sa ateste studiile de pedagogie absolvite. In schimb unii prin occident isi pot trece titulatura de profesor univ. daca infiinteaza un institut la care sunt si patron si profesori doar sunt banii lor. Presa a mai scris. Adevarul trebuie sa fie la mijloc fiecare are dreptatea lui, trist este ca nu reusiti sa dialogati sa ajungeti sa va intelegeti, a spune ca ”o cunosc” nu este si o certitudine ca o si cunoasteti. Sper ca detineti si studii de pedagogie, pentru ca in regimul comunist daca un teolog nu era hirotonisit putea profesa ca profesor de limba romana/straina si istorie.

  2. „…Ca sa fii profesor trebuie sa fi absolvit cursurile de pedagogie, deci nu poti fi profesor indiferent de facultatea urmata: filologie,…”. WRONG. La toate aceste facultati – MAI ALES la FILOLOGIE – se faceau cursuri de pedagogie, iar diplomele obtinute erau chiar de PROFESOR!

  3. Dl. Theodor Damian sa ne explice cum a fost posibil ca in Romania comunista sa se poata specializa intre anii 1979-1983 in Elvetia, fara sa fie cel putin colaborator al Securitatii!??? In rest, mie mi se pare un conflict vechi intre informatorii si neinformatorii Securitatii….

  4. Cel care a postat anterior face confuzii. Realitatea este ca la toate facultatile de filologie (si altele din cadrul Universitatii) se predau cursuri de pedagogie, psihologie, metodica predarii si sunt examene la fiecare dintre aceste disciplini. In plus, in ultimul an de facultate, se face practica pedagogica, adica predare intr-o unitate de invatamant (scoala, liceu) si care se evalueaza. Cei care au devenit ingineri sau doctori (si alte specialitati) nu au cursuri de pedagogie pentru ca ei nu vor fi profesori. Aceia dintre ei care opteaza pentru invatamant (din diverse motive) vor fi apreciati de inspectoratul scolar sau de directorul unitatii de invatamant unde vrea sa predea.

  5. Cititi articolul meu si veti putea lesne observa ca autorul dreptului la replica, preotul Theodor Damian, nu raspunde la niciuna dintre acuzatiile pe care I le aduc, deviind permanent de la subiect si intinzandu-se pe pagini intregi.
    Imi permit sa fac doar 3 observatii: 1. Invoca in permanenta un film pe care nu l-a vazut nimeni si care nu apare nicaieri; 2. O apara pe „moderatoarea” Mariana Tera, prezentand informatii scoase din maneca, desi I-am demascat plagiatul si furtul intelectual cu probe indubitabile intr-un articol anterior (vezi mai jos); 3. Amesteca cuvintele mele cu citate puse intre ghilimele. Puneti cele doua articole ale mele fata in fata cu acest drept la replica si veti avea imaginea reala a celor intamplate. Sper ca am fost destul de scurt si la obiect. Va multumesc.
    https://www.cotidianul.ro/simpozionul-mihai-eminescu-profesoara-si-corul-aplaudacilor-din-new-york/
    https://www.cotidianul.ro/regele-mihai-fost-inmormantat-denigrarile-continua-si-la-new-york/

    • Despre problema acestui pretins plagiat, cei interesati sa citeasca atent textul articolului incriminator si sa vada motivul din substrat – aroganta semnatarului – si sa constate daca sunt puse fata in fata doua texte cu continut identic in care unul nu il citeaza pe celalalt. Urmeaza un comprehensiv text lamuritor.

  6. Afirmatiile Preotului Prof. Univ. Dr. Theodor Damian sunt absolut corecte, iar relatarea incidentului petrecut la inceperea Simpozionului Eminescu este complet adevarata. Am fost acolo si am vazut si auzit totul. Tinind cont de cuvintele utilizate si de afirmatiile facute de Domnul Culian in articolul sau, ca si de pozitia si interventia sa in cadrul simpozionului, ar insemna sa ma compromit intelectual, moral si profesional publicand aici chiar si un extrem de critic comentariu cu privire la articolul Domnului Culian. Un intelectual nu ia in considerare si nu raspunde la un astfel de articol. Regret profund acest incident si imi exprim sincera nedumerire cu privire la interventiile Domnului Culian si a Doamnei Roznoveanu, doua persoane pe care le-am respectat si care au aratat intotdeuna respect fata de mine. Desi dau o inalta apreciere politetii si curtuaziei, consider totusi ca adevarul este mai important decit politetea. Consider totodata ca este o datorie fundamentala – avindu-si radacinile in istoria marii natiuni Americane – a oricarui cetatean American de origine Romana sa respecte Romania, poporul Roman, cultura Romana, poetul national Mihai Eminescu si integritatea statului Roman. A-ti bate joc de valorile culturale, morale, sociale si politice ale poporului Roman prin tulburarea serioasa a unui simpozion academic dedicat celebrarii acestor valori este nu numai o atitudine profund anti-Romaneasca ci si o atitudine profund anti-Americana.

    Prof. Univ. Dr. Doru Tsaganea

    • Stimate d-le prof. Tsaganea, elegantul dvs. comentariu – ca unul care ati fost martor la nefericitul incident – este tot ce era de spus. Aveti cu totul dreptate: „Adevarul este mai important decit politetea”.Mediile intelectuale (cu precadere acestea) nu pot exista si nici nu-si pot spune astfel daca reprezentantii lor,cu sau fara intentie, abandoneaza fie una dintre cele doua valori sine qua non ale moralei si civilitatii, fie, la „pachet”, pe amandoua.In imprejurarea la care va referiti, abandonul a avut – se vede cu claritate pentru cine – doua nefaste consecinte: vorbarie si gazetarie de joasa speta.

  7. Domnilor, ce-ați pățit? Lipsește numele lui Eminescu din toată această poliloghie despre bolșevici și plagiate! Cum puteți deturna atenția așa de vizibil? Domnule Grigore Culian, ce-ai scris despre Eminescu pentru a arbitra în cauză – și, iată, pentru a avea dreptul să spui că ai intrat într-o reuniune eminesciană pe care ai părăsit-o din indignare după primul palton ridicat din cuier? Dvs. mergeți la teatru ca să numărați nasturii rupți ai plasatoarelor? Doamna Mirela Roznoveanu, dânsa ce a scris despre Eminescu, în țară ori în Țări? Ce v-a atras la o reuniune unde se discuta ce se discuta? Asta se numește diversiune, ce faceți Dvs.; rog să vă declinați …înclinarea către Eminescu pentru a mă dezminți, ceea ce aș aproba cu orice risc personal.
    N.Georgescu

  8. Articolul nu a aparul in zilele de doliu national (14, 15, 16 decembrie 2017 – regele nefiind in tara la acea data), ci a doua zi (6 decembrie 2017) dupa moartea sa (de fapt, la cateva ore), fiind vorba de o actiune gandita si executata premeditat de catre plagiatori. Autorul articolului, dl Ionut Tene, habar nu avea ca articolui sau fusese copiat/plagiat, modificat/adaugit! Culmea e ca dl Damian nu scoate un cuvint despre plagiat (de fapt, acesta este subiectul!) si continua sa o apere pe plagiatoarea dovedita Mariana Tera! Iata ce mi-a raspuns autorul la intrebarea mea referitoare la articol. Citez: „E un articol de-al meu, publicat in 2012, care a fost preluat fara sa stiu si, bineinteles, fara acordul meu. Mai mult, nu as fi fost de acord ca articolul sa fie republicat in perioada de doliu. De asemenea, nu as fi fost de acord cu modificari”. Scurt si la obiect – „cu materialul clientului”! Daca nu ma credeti, contactati-l pe FB pe dl Ionut Tene si veti afla Adevarul direct de la sursa. Dl Damian sustine ca articolele mele nu au demonstrat nimic. Mai e ceva de demonstrat?!

Comentariile sunt închise.

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.