Extraterestrul se uită la mine chiorâș, m-a prins aici, pe plajă, dă din gura lui extraterestră ceva de speriat. Zice de toate, în toate felurile! Lipsirea de experiment şi experienţă lasă fără de suflare ficţionalul compus de inanimatul om politic. Inanimatul doar îşi imaginează. El face din propria sa imaginaţie o curvă de lux cu care se culcă criticii şi cititorii aiuriţi. Războinicul experimentează, are experienţe şi caută cu fervoare războiul.
El ştie că există ceva. Inanimatul om politic se dedulceşte cu licoarea teluricului în timp ce universul plin de universuri pune la cale anularea lui din registrul imaginar care chiar funcţionează sau fiinţează. Inanimarea omului politic este cheia lumilor pornite, aparent, înşelător şi triumfal să descrie adevăratul sens al lucrurilor. Inocent sau ignorant, omul politic inanimat produce şi secretă ficţionale scurte sau lungi cu sârg şi cu aroganţă anunţând apocalipsele şi aşteptând din pricina asta recunoaşterea publică şi gloria. El nu se angajează în războaie.
El e om politic respectabil sau damnat pentru că doar face politică! Bulversează electoratul cu alese ficţiuni politice geostrategice pe care le reclamă ca fiind exemplare dar nu crede o iotă din miracolul universului plin de universuri. Slugile inanimatului politic sunt slugile Stăpânului, în fapt. Ele se îngrijesc ca inanimatului politic să nu-i lipsească nimic. Slugile construiesc un univers aparte pentru inanimaţii politici, le netezesc cărările, le servesc gagici pe tavă pentru ca apoi să-i manipuleze, să-i aibă la mână.
Cu oameni politici inanimaţi, o ŢARĂ este vitregită, este arestată, este etern în pericol, gata, gata să fie halită, invadată, distrusă, supusă sau manipulată după caz. Inanimatul nu are habar că lucrurile chiar sunt. El este sclavul de lux al suficienţei. El anunţă. El vesteşte. El are ceva cu lumea. Dar nu e insurgent. Nu e scormonitor. Nu se dăruieşte luptei. Hoinăreşte prin lumile populare sau vânzoleşte evenimentele sporind nebunia lumii şi fălindu-se prosteşte cu ce mai proiecte fabuloase produce pe bandă rulantă. El e mintosul de serviciu al naţiunii.
Altminteri, fiinţă nevolnică! Fiinţă banală. Aruncat întâmplător în cârca gloriei de o pală de vânt, de o ambuscadă provincială sau de un ordin cu subînţeles sosit de la centru prin emisari şi slugi. Inanimatul om politic idiotizează regimul imaginar, îl perverteşte dar nu crede în proiectul naţional, nu crede în războaiele de imagine, nu are habar că războiul s-ar putea interesa de el.
Păşeşte triumfal către nimicul existenţei sale şi bombardează lumea cu scenarii politice bombastice. Gloria lui! Banii lui! Femeile lui! Interesele lui! E suprema lui secreţie! Gloria, mârşava, e neodihna omului politic mincinos şi pervers nu ameţitoarele profunzimi ale universului plin de universuri. La vedere, îngâmfat. La internaţionale, important. La europene, băgăreţ. Ba, unul mi smintit ca altul, ar vrea ca România să iasă pe din dosul Europei şi s-o şteargă, unde? Inanimatul e însă formă goală. Vizibil. Îl vezi de la o poştă, îl simţi după ficţionalul lui tembel şi idiot, îl ai în mână. Nu te duce cu zăhărelul. Dar nici nu se bagă să facă Istorie Mare! Asta îl chinuie pe el, să nu se bage!
Stă şi cască gura la războaiele lumilor şi tremură ca gelatina să nu care cumva să nu-l aleagă electorii, vajnicii electori, din nou, să-şi reia ciclul îmbogăţirii. Dacă nu, umblă după trădări, după înslugiri la cancelariile internaţionale, inanimatul, să ne îmbuibe cu vicleşug, să stâlcească auzul, ochiul cu săracele sale proiecte utopice de-un ban şi jumătate. Altminteri, nu se bagă inanimatul.
Uneori, scapă de noi, ne trage-n piept, meserie. Se prelinge unsuros prin ochiurile năvodului existenţial. Păcăleşte lumea. Păcăleşte gloria. Păcăleşte poporul. Să fie văzut la televiziune! Ăsta e Cuvântul de ordine. Să nu care cumva să nu-i apară mufa politică la televiziune. Fură de la clasici, fură de la americani, îi copie pe ruşi, se bate pe burtă cu japonezii. Dar nu crede! Nu crede o iotă!
Nu se întovărăşeşte el cu haosul, cu hazardul, cu versetele cuantice. A, e votat, vezi bine, inanimatul, în cele din urmă! Dacă-l asculţi, te face praf! Mintos, citit, cu verb. Lumea-l discută la cafenea, pe bloguri, pe băncuţă iar inanimatul politic, făţarnicul? Ha, ha, ha! Se îngraşă. Îşi creşte conturile. Dar nu mai conduce lumea de multă vreme. E numai un Joc Pervers. Așa o fi dacă zice extraterestrul!
Pentru toți cititorii noștri, cu drag:
https://www.youtube.com/watch?v=EJaGGCil-Sg
Tovarășu, tovarășu zise șefa de cabinet a unuia care fiind sărac lipit pământului, facea naveta de la București la Sibiu și invers ca să câștige una bucata de pâine mucegăite cu care sa-si hrănească consoarta aflata la vârsta pubertății, când genunchii nu mai încap sub fusta și iasă singuri la plimbare și la vânătoare de case care urmează a fi furate când proprietarul e plecat în concediu la Jilava sau în alta statiune cu același număr de stele. Tovarășul nimic. Secretara mai urla de 3 ori după care ii trase doua bucăți de palme peste sarlicul de pe obrajii bronzați la opaitul cu ultraviolete. Nici de aceasta data nevetistul nu raspunse pozitiv la solicitarea secretarei care, instantaneu începu să urle în gura mare a presei: e neînsuflețit tovarasul domn președinte. Presa prelua vestea fără ca s-o verifice din alte trei surse de căldură regenerabila și o transmise mai departe in inima și sufletul acestui popor greu încercat. Poporul fu, în prima faza, stupefiat apoi concluziona: ăștia procedează ca și cu covidul. Mint de ingheata apele, deși prompteristul le-a explicat clar ca acum din cauza încălzirii globale apele si oamenii nu vor mai îngheța, fiindcă gerul e un dat social cu care natura nu s-a născut ci i-a fost pus in cârcă ca să o discrimineze și s-o exploateze pana la epuizare. Dar gata, acum a apărut mișcarea feminista de eman-cipare a gerului și tot mai multe femei cu sex incert o sustin. La auzul vestii generalii securității își puseră gentuțele progresiste în spate,urcara pe trotinete și începură sa dea din piciorul drept sau stang în trotuar înaintand pe calea adevărului. Ajunși la Cotroceni nu mica le fu surpriza când constatara ca prompteristul chiar era neînsuflețit, adică nu avea nici o idee în care sa pună și el suflet de om sau de animal sau de orice ființă care se târăști pe acest pământ.
Domnu președinte. Treziti-va. Va ordona generalul Camuflatul Capului Patrat. La auzul numelui navetistul deschise ochii,cu o cheie din Evul Mediu întârziat, cheie care se asorta perfect cu calitatea creierului de pasarica degradata și, ușor jenat de pantoful stâng din piele de animal exotic, fiindcă se știe ca el lupta pentru protecția animalelor, se ridica in patru labe și mârâi ceva ce semăna cu vocea unui pudel proaspăt tuns și hrănit cu vitamine din drojdie de bere cu bere cu tot. ” De ce va uitați la mine cu ochi senini și goi?/ Ce s-antamplat cu mine, ce s-atamplat cu voi? Audienta ramase stupefiata și după un moment de deranj stomacal i se adresa prin vocea purtătorului de presa SRI. Domnule președinte, e musai sa va insufletim. Adică sa va facem sa mimati ca aveți suflet. Bine, zise presul cu dinte adică pres-e-dintele incisiv ușor cariat de o carie rebela. Și cum o sa faceți? Domnule președinte, zise una cu fusta ecologica din fire de par natural crescut sintetic, în zona mea natala sunt inundații. Va invit ca să mergeți pe teren și sa fiți aproape de oameni, sa-i susțineți moral și sa le faceți donații de apa de ploaie și apa ionizata, etc. Sa mergem. Președintele își puse pe el ultima achiziție în materie de costume, își incalta pantofii din piele de șarpe boua, își puse ochelarii de soare și pleca însuflețit spre locul cu Pristina, adică cu pricina. Ajuns la fata locului, cobori geamul mașinii, scoase prompterul pe el și cu o voce plina de lacrimi cu fumigene cugeta: nu e timpul pentru lamentări. Am venit ca să va indemn sa va vaccinati, fiindcă s-a demonstrat științific ca cei vaccinati sunt ocoliți de inundații, foc si foamete. Asa ca ka vaccinat, dragi romani. Un roman mai oaches i se adresa în termeni nu tocmai estetici, adică ii zise: pleacă ma mortaciune de aici. Sperii animalele pe care le-am salvat de la înec.
Presedintele amuti, adică nu mai citi nimic de pe prompterul sau corect politic înfiptă în irealitate. În semn de protest fata de atitudinea deloc binevoitoare a cetățeanului, scoase din geanta diplomat o sticla de apa de ploaie și cu un gest de mare toreador o arunca spre cetățenii comunei, indemandu-i printr-o lozinca scoasa la iveala de secretara, sa nu uite sa facă sacrificii pentru binele lui și a suitei coborate. După acest act de generozitate, cobori geamul si-i zise șoferului. Sa mergem la golf. Ma simt împlinit și în plina forma sportiva. Acum ca m-am insufletit, merit o recompensa. Dar, domnule președinte, zise femeia în fusta, terenul de golf este sub apa. Și ce? Zise președintele. Jucam gol subacvatic. Costumul de scafandru e în mașină. La joaca dragi romani. Președintele vostru este în forma și forma e in tapițerie și tapitoria ma toarnă în bronz și în clopote ca să fiu idolul nației care m-a votat cu 66.66%, adică exact cât a fost programat softul.
Mi-am scos casca în Timpurile Rosii și apoi mi-am pus casca în Timpurile Roccoco.
Înaltul Comdanor Kamzaia mi-a spus:
– Braddor, ești unul dintre cei mai haioși înaripați din sistemele noastre vălurite, zău așa, haios rău de tot. Câteodată nu te înțeleg. Ce vrei de fapt? Îți schimbi înfîțișările, te vălurești, schimbi istoriile la secundă…
– Tigrule, fototaxia iți joacă feste, i-am șoptit eu pregătindu-mă să-l văluresc într-un ficțional horror, uite-așa de fioros.
Plaja se întidea pană hăt departe iar eu tocmai coborâsem de pe coama unui val magnetic ce venea de dincolo de orizontul nostru vizibil. Trebuia să mă hotărăsc și să aleg un război.
Marile Gnoze mă urmăreau de o bună bucată de vreme și, în mod clar, aveau de gând să se joace un pic cu destinul meu.
Eram însă gata să mă văluresc și să le țin în șah. Mă pregăteam să construiesc noi sisteme vălurite și să pun în discuție eseistica din Mauna Lao care vorbea despre Big Bang ca fiind singurul punct de referință în nașterea Universului.
Peste alte două, trei văluriri, Erzaia din Komtatomotor, Orașul Decrepit, ridicându-și trompa argintie prin văzduhul liliachiu, mi-a șoptit:
– Flinda Flando!
Ce creatură!
L-am lasat in pace și am băut niște bere, am halit mici și am jucat table. În toată această vălurire, i-am zărit pe Eminem, pe Putin, pe Maria Magdalena, pe Batman, pe Clinton și pe Mata Hari, pe prințesa Diana și pe Vaclav Havel, pe Elvis și pe Elington, pe Stalin și pe Mombassa, pe DJ Bobo și pe mulți alții ca ei, grăbindu-se către Ehren unde se zvonea că ar fi venit Isus.
Timpurile roșii au fost Rococo și frații săi, în timp ce Timpurile rococo tindeau spre cele ale Cmerilor roșii Pool nu Pot din cauza unei probleme la prostata cervicala din zona ocupata de extraterestrul călăreț. Cu aceste cuvinte își prungi extensia noua ordine locala pana la cea teritoriala, după care concluziona: am rămas fără culoare politica și latura infantila a dreptunghiului cu cap patrat ma presează între orele 8-16 ca să-mi părăsesc locul de munca stabil și sa ma îndrept spre unul mobil cu ecran colorat și tasta din anii de pionier făcut de către Organizația de Pionieri maturi, iesiti la pensie ideologica cu antipate. Având în vedere contextul în care fulgii de zăpadă refuza ca să cada oblic pe Oblio ma declar adeptul luptii pentru încălzirea globala din sufragerie și ii transmit navetistului cu casaca bine ochii teroriști, ca mâine o sa mănânc la micul dejun Jurmari cu Cherecheș expertul așezat pe scaunul cu dizabilități și cu barba în stil baroc și rococo prematur. Am zis și eu ca sa nu ma considere lumea mut si sa ma voteze intr-o funcție se gradul doi din epoca în care aritmetica se făcea în scoli fără geamuri impregnate cu covid și cu stop cadru didactic pe 16 mmm.
Ve nebun extraterestrul! Privind din balconul imperial ploaia de meteori purpurii care venea de dincolo de orizontul vizibil, prințesa Amabalamaia din Huantamatanor i-a spus amiralului ei, Patontiakov, extraterestrul, că a auzit vuietul pe care îl făceau furtunile oceanice animând motorul istoriei şi că se temea pentru supuşii ei care trăiau printre algele de lumină veche.
Tocmai primise un mesaj secret de la amiralul nordicelor care o rugă să-şi trimită armada scânteietoare în punctul de conjunctura magnetică Huabobassa pentru a i se alătura în bătălia împotriva delfinilor cicălitori din Puertillo Picator, un nod temporal aflat chiar sub Lipscani, în Bucureștiul de altădată.
Şi bătrânul împărat al oglinzilor de ape din Jabahab Ab Jabadah a auzit glasul dezmăţatelor furtuni oceanice după ce trecuseră deja cinci mii de ani de la moartea bietului Peste Orb. Un astrolog s-a furişat într-o noapte ploioasă printre coloanele de ceaţă ale palatului imperial. S-a împiedicat în barba-i liliachie. Şi-a vălurit uşor mantia înstelată învolburând aerul cald. A tuşit uşor parcă nevrând să-l tulbure cumva pe bătrânul împărat care trăgea înfrigurat cu urechea la palpitul universului plin de universuri în apropierea telescopului oficial. A dat să se întoarcă, speriat de gândul său nebun. Aflase că epocile se desfăşurau deodată şi că nu-şi urmau una alteia.
– Știi ce cred? Cred că Brătianu, Popescu și Pacherowsky sunt legați în mare taină de Aquarium, șopti prințesa citind istoriile în bolul ei de argint. Clonele lor au ajuns în regatul nostru aduse de palpitul câmpurilor magnetice. Ce crezi, astrologule despre asta? O să vină și la noi revoluția acvatică din 1989?!?