Dictatura bunului plac la Muzeul orașului Oradea

Funcționarea Muzeului Orașului Oradea și modul în care este condusă această instituție de către directoarea Angela Lupșea îi nemulțumesc pe unii dintre angajați. Aceștia au trimis un denunț procurorului șef al DNA Oradea în care descriu „ilegalitățile și abuzurile săvârșite de doamna Angela Lupșea“, după cum se precizează în documentul primit pe adresa redacției.

Unul dintre semnatarii denunțului, Augustin Țărău, va fi audiat astăzi la comisia de disciplină a Primăriei. Înainte, însă, a trimis pe adresa redacției un mail detaliat cu situația de la Oradea.

„Apelam la bunavointa dumneavoastra si va solicitam sprijinul in rezolvarea unei mari probleme legate de functionarea Muzeului Orasului Oradea, institutie infiintata în anul 2016 si acreditata în 2019, ce functioneaza in doua corpuri de cladire ale Cetatii Oradea.

Existenta si buna functionare a Muzeului nostru este periclitata de instalarea in functia de director a doamnei Angela Lupsea care, dupa ce a subminat activitatea fostului nostru director, a fost numita fara concurs in acest post si doar interimar.

Din pacate doamna Angela Lupsea nu are pregatirea profesionala ceruta de institutia noastra, adica istoria, si ca urmare nu intelege nici ce inseamna misiunea unui muzeu si nici functiile pe care acesta trebuie sa le exercite in folosul si interesul oradenilor si a publicului larg din tara

Din aceasta pricina a cautat cu rea credinta sa amane acreditarea muzeului, incercand astfel sa-si prelungeasca cat mai mult statututl de director interimar, iar cand noi, grupul de muzeografi, am institat pentru intrarea in legalitate, domnia sa a trecut la persecutii si represalii

Atat in muzeu, cat si in Primarie, domnia sa si-a constituit cate o camarila, cu ajutorul carora mai nou ne tot face sesizari si ne supune judecarii in fata comsiei de disciplina – deja unuia dintre colegi i s-a desfacut contractul de munca pentru invinuiri puerile, comisia de disciplina netinand cont de apararea pe care colegul nostru a depus-o

In momentul de fata, nu s-a facut nimic pentru expozitia de baza a muzeului, desi pe baza proiectului acesteia a obtinut muzeul acreditarea, dar in schmb doamna Angela Lupsea a umplut o parte din sali cu expozitii temporare aduse din Ungaria, grotesti si care alimenteaza propaganda istorica maghiara

In documentul atasat veti gasi detalii despre intreaga aceasta nedreptate si despre persecutiile la care suntem supusi noi cei care am sesizat neregulile – ultimul scop al doamnei Lupsea fiind acum acela de a ne desface contractele de munca si a-i pastra pe cei slugarnici ei. Cu mult respect, Augustin Tarau

Muzeeograful alătură demersului său un denunț către procurorul șef al DNA Oradea dar și situația de la instituția menționată, mai pe larg.

Oradea, ___ octombrie 2020

Domnule procuror-şef al DNA Oradea

Subsemnaţii:

1. Puşcaş Cristina Liana cu domiciliul în localitatea Oradea 

2. Noane Dumitru cu domiciliul în localitatea Oradea  muzeograf

3. Ţărău Augustin cu domiciliul în localitatea Paleu, muzeograf

4. Imre Zoltán János cu domiciliul în localitatea Oradea   – şef birou

5. Negru Cristian Florin cu domiciliul în localitatea Oradea – bibliotecar

cu toţii angajaţi ai Muzeului Oraşului Oradea – Complex Cultural; mânaţi de dorinţa de a ne putea îndeplini fiecare dintre noi atribuţiile de serviciu, pe care ni le-am asumat faţă de cetăţenii oraşului Oradea de când ne-am angajat la acest Muzeu, dar având în vedere ilegalităţile şi abuzurile săvârşite de doamna Angela Lupşea, director interimar, de la data numirii domniei sale în această funcţie (3 noiembrie 2016) şi până în prezent, considerăm că prin faptele comise în aceşti aproape 4 ani, doamna Lupşea a deturnat sfera de activitate al Muzeului de la cadrul legal al instituţiei (Legea 311/2003 – CAEN 9102), privând astfel contribuabilii orădeni de beneficiul unui aşezământ cultural menit să oglindească istoria oraşului lor, dar mai ales punând în pericol finalizarea proiectului de reabilitare şi funcţionalizare a Cetăţii Oradea, prin nerespectarea clauzelor contractului cu finanţare europeană (nr. 354/11.06.2009 şi nr. 2947/14.03.2012 – gestionat prin Direcţia pt Managementul Proiectelor cu finanţare Europeană din cadrul Primăriei Oradea), abateri care vor putea atrage ca sancţiune corecţii financiare aplicate de finanţatorul european procentual cu volumul şi natura clauzelor încălcate. Cu alte cuvinte, orădenii s-ar putea afla în curând (decembrie 2020) în situaţia de a returna din buzunarele lor banii pretinşi de finanţatorul european pentru nerespectarea contractului de finanţare sub mandatul de director interimar al doamnei Lupşea.

În virtutea acestor considerente, în temeiul art. 290 Cod de Procedură Penală, formulăm următorul:

DENUNŢ

pentru următoarele considerente:

Cap. I. Infracţiuni împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene

În fapt – Doamna Angela Lupşea a fost numită în funcţia de director interimar al Muzeului Oraşului Oradea – Complex Cultural (cu vechiul nume Muzeul Cetăţii şi Oraşului Oradea) la data de 3 noiembrie 2016, prin HCL nr. 799, care în art. 1 precizează că acest mandat durează „până la finalizarea acreditării Muzeului Cetăţii şi Oraşului Oradea” (Anexa 1).

1) Deşi doamna Lupşa nu este funcţionar public, în sensul legii penale domnia sa se încadrează în categoria persoanelor asimilate funcţionarului public, în sensul Legii Penale, întrucât „exercită un serviciu de interes public, pentru care a fost investită de autorităţile publice” şi „este supusă controlului ori supravegherii acestora cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu public” (Cod Penal, art. 75, pct. 2).

• Numirea doamnei Lupşea în această funcţie a stârnit nedumerirea opiniei publice orădene, întrucât domnia sa nu avea studii de specialitate (istorie sau arte), ci era absolventă a Facultăţii de Drept, dar şi pentru faptul că la vremea aceea, şi până în prezent, mai deţinea şi funcţia jurist al filialei Bihor a „Ordinului Arhitecţilor”, dar şi pe aceea de director al „Fundaţiei pentru Protejarea Monumentelor Istorice Bihor” – această din urmă entitate juridică (ONG) fiind una de interes public şi ca atare fiind finanţată şi funcţionând sub controlul Consiliului Local Oradea (Anexa 2).

• Astfel, de la data de 3 noiembrie 2016 şi până în prezent, doamna Lupşea îşi desfăşoară activitatea în 3 locuri de muncă deodată în cele 8 ore ale programului zilnic de serviciu, retribuite fiecare, dintre care postul de director al „Fundaţiei pentru Protejarea Monumentelor Istorice Bihor” şi cel de director interimar al Muzeului, retribuite de acelaşi angajator, Consiliul Local (Anexa 3).

• Pentru a face faţă sarcinilor solicitate de cele 3 locuri de muncă, doamna Lupşea şi-a organizat în turnul Primăriei biroul „Fundaţiei pentru Protejarea Monumentelor Istorice Bihor” şi alăturat de acesta şi biroul „Ordinului Arhitecţilor”, pentru că tot doamna Lupşea eliberează avizele pentru toate construcţiile sau panourile publicitare din oraş – în aceste condiţii, pentru Muzeu nu-şi putea aloca decât 1 sau 2 ore pe zi, sau deloc.

În opinia noastră, situaţia ocupaţională a doamnei Lupşea, de a fi angajată în 3 locuri de muncă deodată, se încadrează în categoria incompatibilităţilor (Legea 161/2003, art. 94, al. 1 şi 2, lit, a şi d), care stipulează că:

1) „Calitatea de funcţionar public este incompatibilă cu orice altă funcţie publică decât cea în care a fost numit, precum şi cu funcţiile de demnitate publică.

2) Funcţionarii publici nu pot deţine alte funcţii şi nu pot desfăşura alte activităţi, remunerate sau neremunerate, după cum urmează:

a) în cadrul autorităţilor sau instituţiilor publice;

d) în calitate de membru al unui grup de interes economic”.

2) La numirea doamnei Lupşea în funcţia de director interimar al Muzeului, în Cetate mai funcţiona şi „Serviciul Management Cetate”, care se ocupa cu administrarea întregii cetăţi, această structură fiind singura admisă în proiectul de finanţare europeană a reabilitării cetăţii, întrucât fondurile europene primite în acest sens aveau strictă destinaţie culturală – „Serviciul Management Cetate” era alcătuit din următoarele compartimente:

– Biroul Administrare şi Dezvoltare Cetate, care se ocupa cu derularea proiectului cu finanţare europeană de reabilitare a cetăţii, întrucât lucrările continuau încă – condus de Dumitru Sim (funcţionar public), care era şi managerul proiectului Cetăţii – înlocuit ulterior cu doamna Gabriela Arghiroiu;

– Compartimentul Deservire Cetate, care se ocupa cu atribuirea spre folosinţă gratuită a spaţiilor din clădirile cetăţii către diverse asociaţii şi fundaţii culturale (printr-o comisie de atribuire), pentru că proiectul european nu permitea activităţi comerciale ci numai culturale (inclusiv hotelul din cetate, care era destinat cazării gratuite a artiştilor şi muzeografilor invitaţi din alte oraşe) – încadrat cu Dumitru Noane, Ionuţ Ciorba, Carmen Albulescu şi Anca Balaşco, toţi funcţionari publici;

– Compartimentul de informare turistică, care se ocupa cu promovarea turistică a oraşului şi cu ghidajul grupurilor de turişti – încadrat cu 5 funcţionari publici, vorbitori de cate 2-3 limbi străine fiecare: Eugen Negruţiu, Marius Florea, Reka Barna, Mariana Pantea, Bianca Irimie.

Împreună cu muncitorii „Atelierului de întreţinere” şi cu îngrijitoarele (femeile de serviciu), „Serviciul Management Cetate” însuma la acea vreme un număr de 15 angajaţi, iar „Muzeul Cetăţii şi Oraşului Oradea” însuma pe atunci un număr de 21 angajaţi, urmând ca până în luna martie 2018 numărul să se ridice la 53 de angajaţi ai Muzeului, conform proiectului şi contractului (cap. 2.6) cu finanţare europeană, cerinţă care nu a fost îndeplinită nici până în prezent (Anexa 4).

Prima grijă a doamnei Lupşea, de la instalarea în funcţia de director interimar al Muzeului, a fost însă aceea de a obţine controlul şi asupra „Serviciul Management Cetate” (cu toate compartimentele acestuia), cu alte cuvinte de a-şi extinde atribuţiile primite, prin HCL 799 din 3 noiembrie 2016. Această dorinţă i-a fost îndeplinită prin Dispoziţia Primarului, nr. 3903 din 10 noiembrie 2016, „privind delegarea coordonării şi a dreptului de semnătură către d-na Lupşea Angela – director interimar al Muzeului Cetăţii şi Oraşului Oradea, pentru actele care emană de la Serviciul Management Cetate” (Anexa 5).

În opinia noastră, această extindere a atribuţiilor a fost ilegală, deoarece ea putea fi făcută doar printr-un act normativ local cu forţă juridică egală cu a celui de numire a doamnei Lupşea în funcţia de director interimar al Muzeului, adică numai printr-o nouă hotărâre a Consiliului Local (ca organ legislativ local) şi nu printr-o dispoziţie a primarului (ca organ executiv local). Or, în cazul de faţă avem de a face cu o încălcare a principiul separaţiei puterilor (art. 1, pct. 4 Constituţia României), întrucât un organ executiv s-a substituit organului legislativ local.

3) Funcţionarii publici angajaţi ai „Serviciului Management Cetate”, proaspăt intrat sub coordonarea doamnei Lupşea, au sesizat în septembrie 2017 Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici (ANFP) cu privire la faptul că sunt subordonaţi unei persoane care nu se încadrează în „categoria funcţionarilor publici de conducere”, după cum stipulează Statutul Funcţionarilor Publici (Legea 188/1999 art. 13, pct. 1, lit. d):

(1) „Categoria funcţionarilor publici de conducere cuprinde persoanele numite în una dintre următoarele funcţii publice:

d) director executiv şi director executiv adjunct ai serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale din unităţile administrativ-teritoriale, în cadrul instituţiei prefectului, în cadrul aparatului propriu al autorităţilor administraţiei publice locale şi al instituţiilor publice subordonate acestora, precum şi în funcţiile publice specifice asimilate acestora”;

După ce Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici (ANFP) a constatat şi confirmat situaţia ilegală prin care funcţionarii publici sunt conduşi de un nefuncţionar public, doamna Lupşea a promovat în Consiliul Local un proiect de desfiinţare a posturile de funcţionari publici ale petenţilor şi a obţinut transformarea acestora în posturi contractuale prin HCL în 26 septembrie 2017 (Anexa 6). Prin această manevră, funcţionarii din cadrul „Serviciului Management Cetate” s-au trezit cu diminuări salariale cuprinse între 700 şi 1000 de lei, iar consecinţa imediată a fost plecarea lor la alte instituţii, fenomen surprins de presa vremii (Anexa 7).

Pe această cale a fost desfiinţat „Serviciului Management Cetate” (cu toate compartimentele lui), încălcându-se astfel contractul cu finanţare europeană, iar cei 2 angajaţi care au mai rămas, Noane Dumitru şi Ciorba Ionuţ, au fost transferaţi la Muzeu ca angajaţi contractuali (Anexa 8).

O altă încălcare a contractului cu finanţare europeană constă în neîndeplinirea obligaţiei contractuale de încadrare cu angajaţi a structurii Muzeului, al cărui colectiv ar fi trebuit să numere azi 53 de angajaţi (Anexa 4), fără angajaţii „Serviciului Management Cetate”, şi care numără în prezent doar 39 de angajaţi, la mai puţin de o lună şi jumătate până la finalizarea şi recepţia proiectului cu finanţare europeană. Mai mult, dintre angajaţii actuali ai Muzeului, 4 sunt detaşaţi astăzi la secţiile externe ale muzeului, care au fost înfiinţate ulterior, începând cu vara anului 2018, respectiv Gardo Zoltan la secţia „Muzeul Istoriei Evreilor”, iar Diana Iancu, Iovan Cristina şi Haţegan Ciprian la secţia „Muzeul Art Nouveau Casa Darvaş-La Roche”, diminuându-se şi pe această cale colectivul angajaţilor care deservesc Muzeul din Cetate, cel care a făcut obiectul contractului cu finanţare europeană în discuţie aici, întrucât cele 2 secţii amintite au făcut obiectul altor proiecte cu finanţare europeană.

4) După desfiinţarea „Serviciului Management Cetate”, atribuţiile şi sarcinile acestuia au fost preluate de Muzeu, încălcându-se încă odată contractul cu finanţare europeană, dar şi obiectul legal de activitate al Muzeului, ca instituţie culturală, care s-a transformat în administraţie imobiliară a tuturor clădirilor din Cetate, contrar prevederilor legale (Legea 311/2003 art. 2, lit. a şi art. 4, lit. a, b, c), care stipulează că:

Art. 2. – „În înţelesul prezentei legi, următorii termeni sunt definiţi astfel:

a) muzeu – instituţia publică de cultură, aflată în serviciul societăţii, care colecţionează, conservă, cercetează, restaurează, comunică şi expune, în scopul cunoaşterii, educării şi recreării, mărturii materiale şi spirituale ale existenţei şi evoluţiei comunităţilor umane, precum şi ale mediului înconjurător”;

Art. 4. – „Funcţiile principale ale muzeului sunt:

a) constituirea, conservarea şi restaurarea patrimoniului muzeal;

b) evidenţa, protejarea, cercetarea şi dezvoltarea patrimoniului muzeal;

c) punerea în valoare a patrimoniului muzeal în scopul cunoaşterii, educării şi recreării”.

În acest context, conducerea Muzeului a început să deruleze acte şi fapte de comerţ, prin închirierea contra cost a diverselor spaţii din clădirile cetăţii, încălcând iarăşi contractul cu finanţare europeană, care interzice activităţile comerciale (profit) pentru o perioadă de 5 ani, adică de la finalizarea lucrărilor de reabilitare a clădirilor (decembrie 2015) şi până la recepţia finală a proiectului (decembrie 2020).

În luna august 2017 a fost sesizată „Direcţia Generală a Programelor Europene”, din cadrul Ministerului Dezvoltări Regionale, în legătură cu încălcările repetate ale contractului cu finanţare europeană, iar în urma controlului efectuat aceasta a constatat şi confirmat o serie dintre aceste încălcări, după care a solicitat „Direcţiei pt Managementul Proiectelor cu Finanţare Europeană”, din cadrul Primăriei, revenirea imediată la cadrul legal stipulat în contract, sub sancţiunea corecţiilor financiare. Aceasta din urmă a transmis conducerii Muzeului să-i prezinte lista cu chiriaşii care ocupă spaţii în clădirile cetăţii şi a insistat asupra „respectării indicatorilor aferenţi contractului de finanţare şi menţinerea destinaţiilor pentru spaţiile prevăzute în proiectele menţionate după finalizarea etapei de implementare a acestora” (Anexa 9).

Cea mai răsunătoare încălcarea a fost cea legată de atribuirea în administrare şi folosinţa a spaţiului „Asylum Artorum” (hotelul cetăţii) către un operator economic privat din domeniul hotelier (Anexa 10), câtă vreme acest hotel trebuia să găzduiască gratuit doar oaspeţi artişti, specialişti şi muzeografi invitaţi sau colaboratori ai Muzeului. În urma controlului, a urmat rezilierea contractului de administrare şi folosinţa a hotelului încheiat cu operatorul privat din domeniul hotelier, precum şi suspendarea altor contracte de aceeaşi natură încheiate cu alţi operatori privaţi (Anexa 11).

Deşi „Direcţia Generală a Programelor Europene”, a oprit atunci funcţionarea hotelului cetăţii în regim comercial (profit), din iunie 2018 însă, şi până în prezent, hotelul şi-a reluat activitatea, prin decizia doamnei Lupşea, dar de data aceasta sub directa administrare a Muzeului, desfăşurând pe mai departe actele şi faptele de comerţ interzise de contractul cu finanţare europeană. Pentru a masca această activitate comercială, doamna Lupşea a inventat „taxa de curăţenie” percepută clienţilor care se cazează în hotelul cetăţii şi încasată la casieria Muzeului (Anexa 12). Această activitate economică, prestată ilegal, solicită abuziv implicarea unor angajaţi ai Muzeului (contabil, casieriţe, îngrijitoare) şi grevează totodată bugetul Muzeului cu cheltuieli ce nu fac obiectul unor activităţi culturale, ci comerciale (Anexa 13). Cu gestionare a activităţii hoteliere a fost însărcinată doamna Ecaterina Parşenco, angajată pe postul de casier în cadrul Muzeului, iar portarii operatorului privat de pază a cetăţii cu sarcina de a prelua cheile de la clienţii care părăsesc hotelul mai devreme de ora 8 sau după ora 18.

Din iulie 2018, odată cu înfiinţarea „Serviciului Administrare Centre Culturale” în cadrul Muzeului, coordonarea gestiunii hotelului i-a fost atribuită domnului Imre Zoltán, care a ocupat prin concurs postul de şef al acestui serviciu, dar laolaltă cu activităţile culturale ce ţineau cu adevărat de specificul Muzeului (Anexa 14). Domnul Imre Zoltán a ţinut o evidenţă meticuloasă a tuturor evenimentelor culturale desfăşurate sub coordonarea sa, dar şi activităţile hotelului, informaţiile fiind stocate într-un cont electronic, cu numele muzeulorasuluioradea@gmail.com, administrat de societatea support@teamweek.com din Statele Unite. Parola de acces la contul electronic o aveau doar următorii utilizatori: Imre Zoltán, Angela Lupşea, Ciorba Ionuţ, Daniela Porcar şi Ecaterina Parşenco.

În cursul anului 2019, domnul Imre Zoltán a căzut în dizgraţia doamnei Lupşea, după ce a realizat că, sub mandatul de director interimar al acesteia, în Muzeu se desfăşoară activităţi nelegale şi neconforme cu proiectul cu finanţare europeană. Domnul Imre Zoltán a fost apoi retrogradat de doamna Lupşea, prin HCL 727 din 29 august 2019 (Anexa 15), de pe funcţia de şef-serviciu pe cea de şef-birou (Anexa 16), iar gestionarea activităţii hoteliere a revenit în sarcina doamnei casieriţe Ecaterina Parşenco

În data de 8 ianuarie 2020, după o nouă ceartă între doamna Lupşea şi domnul Imre Zoltán, „cineva” a şters toate informaţiile stocate în contul electronic deschis de domnul Imre Zoltán şi administrat de societatea support@teameek.com din Statele Unite, cu alte cuvinte au fost distruse probe incriminatorii, inclusiv cele referitoare la hotel (Cod Penal art. 275, pct. 1). Acest lucru s-a întâmplat în jurul orei 12, când doamnele Daniela Porcar şi Ecaterina Parşenco l-au sesizat domnului Imre Zoltán că, sub privirile lor, unul dintre utilizatori şterge conţinutul tuturor fişierelor din contul electronic.

Domnul Imre Zoltán a luat legătura prin e-mail cu administratorul american al contului şi acesta i-a confirmat faptul că „cineva” a şters toate informaţiile din fişiere şi totodată că nu pot recupera conţinutul fişierelor: „Din păcate, nu putem repune informaţiile sub formă de fişier. Îmi pare rău pentru asta! Procesul e un pic mai lung deoarece fiecare fişier a fost şters separat” şi că a putut restaura doar contul gol al Muzeului: „Veşti bune, chiar acum am fost anunţat că analiştii noştri au restaurat spaţiul tău de lucru (contul)! Te rog conectează-te şi verifică de două ori dacă totul e corect” (Anexa 17, pct. 6, 10 şi 12). Aşadar, cei 3 utilizatori cu acces la parola, Daniela Porcar, Ecaterina Parşenco şi Imre Zoltán, fiind în faţa monitorului şi văzând cum se şterg fişierele sub ochii lor, în cercul suspecţilor bănuiţi de distrugerea probelor rămân doar doamna director interimar Angela Lupşea şi directorul adjunct Ionuţ Ciorba.

*

Alte acte şi fapte de comerţ, interzise şi acestea prin proiectul şi contractul cu finanţare europeană, se desfăşoară chiar în incinta Muzeului. Bunăoară, începând cu anul 2018, şi până în prezent, doamna Lupşea a organizat în spaţiul casieriei un magazin de suveniruri pentru turişti, în care se comercializează câteva sute de mărfuri cu caracter turistic aparţinând „Fundaţiei pentru Protejarea Monumentelor Istorice Bihor”, unde domnia sa este director, activitate prestată însă prin intermediul casieriţelor Muzeului, doamnele Ecaterina Parşenco şi Pop Floare, prima fiind remunerată suplimentar pentru această activitate din fondurile „Fundaţiei pentru Protejarea Monumentelor Istorice Bihor” (Anexa 18). Câştigurile încasate de pe urma acestei activităţi comerciale sunt apoi vărsate în contul „Fundaţiei pentru Protejarea Monumentelor Istorice Bihor”, sumele încasate fiind ridicate zilnic de la casieria Muzeului de doamna Cristina Topai, angajată a „Fundaţiei pentru Protejarea Monumentelor Istorice Bihor”. Precizăm că această activitate comercială încalcă totodată şi actele normative locale, care permit comercializarea în Muzeu numai a sortimentelor de mărfuri nominalizate şi aprobate prin hotărâre a Consiliului Local (Anexa 19).

*

În opinia noastră, sunt acte şi fapte de comerţ, care încalcă proiectul şi contractul cu finanţare europeană, şi totodată actele normative locale, şi cele legate de modificarea arbitrară a preţului biletelor de vizitare a muzeului, practicată de doamna Lupşea începând cu luna octombrie 2019 şi până în prezent. Conform legii, stabilirea tarifelor pentru biletele de vizitare şi pentru serviciile prestate de Muzeu constituie atributul Consiliului Local (art. 486-488 Cod Fiscal), sens în care Consiliul Local Oradea a stabilit primele tarife pentru Muzeu prin HCL 712 din 17 noiembrie 2015, în perspectiva inaugurării Muzeului, iar după deschiderea Muzeului a stabilit noi tarife prin HCL 361 din 6 aprilie 2019 (Anexa 20). Aceste tarife (5 lei biletul pentru adulţi, 3 lei biletul pentru elevi, studenţi şi pensionari, 1 leu biletul pentru programul „Şcoala altfel” şi dublul acestora dacă vizitatorii solicită ghidaj) au fost aplicate din luna mai 2016 până în 15 octombrie 2019.

Începând cu această dată, doamna Lupşea a dispus încasarea unui tarif suplimentar de 10 lei/persoană pentru vizitarea expoziţiei „Schiţe şi mecanisme în realitate şi jocuri virtuale, Leonardo da Vinci”, adusă în Muzeu de un operator privat, iar din 29 noiembrie 2019 şi 13 decembrie 2019, odată cu aducerea în Muzeu a expoziţiilor „Matia Corvin – Viaţa la Curtea Regală” şi „50 de ani de grafică românească, 1970-2020”, aparţinând altor doi operatori privaţi, doamna Lupşea a suplimentat tariful cu alţi 20 lei/persoană, deşi Consiliul Local nu a hotărât o atare majorare (Anexa 21) şi cu toate că la casiera Muzeului sunt afişate alte tarife (Anexa 22).

5) În ce priveşte funcţiunile (destinaţiile) fiecărei clădiri din Cetate, ele au fost stabilite prin proiectul de reabilitare şi funcţionalizare a Cetăţii Oradea şi ele sunt neschimbabile, conform contractului de finanţare europeană, pentru că pe baza acestor funcţiuni a fost aprobat şi apoi finanţat proiectul. Până la numirea doamnei Lupşea în postul de director interimar al Muzeului, funcţiunile clădirilor din Cetate erau următoarele:

• Conform fazei 1 de reabilitare-funcţionalizare (SMIS 1590):

– Corpul A – Muzeul Cetăţii şi Oraşului Oradea, Biblioteca Cetăţii (Asylum Literarum) şi Lapidariul, cu spaţii expoziţionale, spaţii de depozitare, spaţii de cercetare, laboratoare, spaţii administrative, cafenea, garderobă, spaţii pentru secretariat şi informaţii, sală de lectură, bibliotecă virtuală, grupuri sanitare şi punct termic;

– Corpul G – Administraţia Cetăţii şi Atelierul de Întreţinere, cu spaţii de depozitare, spaţii administrative, circulaţii, grupuri sanitare, ateliere, coridor şi punctul termic;

– Corpul H – Muzeul Pâinii, partea a Muzeul Cetăţii şi Oraşului Oradea, şi un restaurant cu specific de panificaţie, o cafenea cu spaţii de consumaţie, cu spaţiu expoziţional, spaţiu de producţie, spaţiu de degustare şi grupuri sanitare şi punctul termic;

– Corpul I – Consorţiu Cultural, cu spaţii de birouri, spaţii administrative, săli de conferinţe, centre pentru voluntari, o aulă de conferinţe, circulaţii, garderobă, chicinetă, grupuri sanitare, depozite;

– Corpul K – Strada Breslelor, în zona de est cu spaţii de informare/prezentare şi 3 centre gastronomice specifice: cafenea, cofetărie şi restaurant, iar în zona de vest 5 ateliere meşteşugăreşti, anticariat, magazin de antichităţi, grupuri sanitare şi punct termic;

– Corpul L – Strada Breslelor, în partea de est, cu galerie de vinuri şi mâncăruri tradiţionale;

– Corpul M – Activităţi Culturale, club, cinema, teatru experimental, teatru de copii, săli de dans, spaţii de depozitare, grupuri sanitare, punct termic;

– Corpul P – Lapidarium, partea a Muzeul Cetăţii şi Oraşului Oradea.

• Conform fazei 2 de reabilitare-funcţionalizare (SMIS 22178):

– Corpul B – Muzeul Cetăţii şi Oraşului Oradea (cu secţiile Centrul de Restaurare, Muzeul de Artă Orăşenesc, Muzeul Multiconfesional, Centrul de Studii Religioase) şi Casa Căsătoriilor (turnul A-B), cu spaţii expoziţionale, spaţii de depozitare, spaţii de cercetare, laboratoare, spaţii administrative, cafenea, garderobă, spaţii pentru secretariat şi informaţii, grupuri sanitare şi punct termic;

– Corpul C – Galeria de Artă, Cafeneaua Turcească şi Centrul de Formare şi Perfecţionare în Management Cultural, cu spaţii administrative, circulaţii, grupuri sanitare, ateliere, coridor şi punctul termic;

– Corpul D – Centrul de Excelenţă în Domeniul Culturii şi Artelor „Asylum Artoum” (Hotel cu cazare gratuită pentru artiştii şi cercetătorii invitaţi);

– Corpul E – Centrul de Excelenţă în Domeniul Culturii şi Artelor, Centrul Cultural Comunitar şi Biblioteca Virtuală (Anexele 23, 24).

Comparativ cu funcţiunile stabilite prin proiectul şi contractul cu finanţare europeană, doamna Lupşea a operat o serie de modificări succesive ale funcţiunilor (destinaţiilor) spaţiilor din clădirile cetăţii, în mandatul său de director interimar, încălcând iarăşi proiectul şi contractul cu finanţare europeană, după cum urmează:

– Corpul A – cu funcţiunea Muzeu:

• la parter: în 2017 a desfiinţat cafeneaua destinată turiştilor (de lângă casierie), transformând spaţiul respectiv în birou pentru angajaţii Compartimentului de Informare Turistică, mutat din Corpul J, şi apoi depozit temporar; a desfiinţat garderoba, din camera imediat următoare (dotată cu suporţi, umeraşe şi oglinzi), transformată acum în depozit provizoriu; a desfiinţat următoarele 2 camere destinate expoziţiilor temporare, transformând spaţiile în cauză în birouri pentru angajaţii Serviciului Management Cetate, mutat din Corpul G, iar acum în depozite temporare;

• la etajul I: a desfiinţat sala de expoziţii destinată Farmaciei medievale, a împărţit-o şi a transformat-o într-un birou pentru consiliera Daniela Porcat şi un altul pentru şeful Biroului Arte Vizuale; a desfiinţat un spaţiu destinat biroului muzeografilor şi acolo şi-a amenajat propriul birou directorial; a desfiinţat biroul bibliotecarului şi cele 2 depozite ale bibliotecii, pe care le-a mutat în spaţiul destinat bibliotecii virtuale, din Corpul E, iar spaţiul acestora a fost transformat în birouri pentru contabil şi 2 consilieri (Anexa 25);

– Corpul B – cu funcţiunea Muzeu şi Bibliotecă+Casa Căsătoriilor:

• la parter: a desfiinţat Casa Căsătoriilor (turnul B-C) împărţind spaţiul în două (Anexa 26), o parte fiind transformată în depozit de mobilă veche, unde şi-a mutat atelierul şi restauratorul Costea Constantin, iar cealaltă parte fiind atribuită ca birou pentru Centrul de Tineret (ONG), aflat în subordinea Direcţiei Judeţene pentru Sport şi Tineret Bihor (Anexa 27);

• la etajul II: a desfiinţat spaţiul destinat Centrului de Studii Religioase (4 încăperi) şi la transformat în sală de expoziţii (3 încăperi) şi un depozit provizoriu (1 încăpere);

– Corpul C – cu funcţiunea Galeria de Artă şi Centrul de Formare şi Perfecţionare în Management Cultural:

• la parter: a desfiinţat Cafeneaua Turcească (turnul C) spaţiul fiind transformat în depozit provizoriu;

• etajele I şi II: spaţiile au fost atribuite unor asociaţii şi fundaţii culturale, dar şi economice, precum şi unei grădiniţe private în anul 2019 (Anexa 28).

– Corpul E – cu funcţiunea Centru de Excelenţă în Domeniul Culturii şi Artelor şi Centru Cultural Comunitar:

• la parter: un sector alcătuit dintr-un coridor şi 5 săli a fost atribuit asociaţiei „Manifest pentru Oradea”, (care prestează şi activităţi comerciale) în anul 2017 (Anexa 29);

• la etajul I: sala de conferinţe a fost atribuită unei grădiniţe private în anul 2019 (Anexa 30);

• La etajul II: spaţiul atribut iniţial fundaţiei culturale „Deo Gloria” a fost apoi atribuit în 2019 Agenţiei de Dezvoltare Locală Oradea, de pe lângă Consiliul Local, decizie a doamnei Lupşea ce se judecă azi în instanţă (dosar 3937/271/2020) Anexa 31;

– Corpul G – cu funcţiunea birourile Serviciului Management Cetate:

• funcţiunea iniţială a fost desfiinţată în anul 2018, într-una din săli şi-a instalat acum biroul operatorul economic de construcţii Selina SRL, iar în sala mare se oficiază căsătorii în zilele de vineri, sâmbătă şi duminică (Anexa 32);

– Corpul I – cu funcţiunea Consorţiu Cultural destinat asociaţiilor şi fundaţiilor culturale:

• funcţiunea iniţială a fost desfiinţată în cursul anului 2020 când toate asociaţiile şi fundaţiile, care îşi aveau sediul aici prin HCL (Anexa 33), au fost somate să-şi părăsească spaţiile, aceste spaţii fiind atribuite societăţii IT Oradea Tech Hub, care prestează şi activităţi comerciale (Anexa 34). Ca atare, foştii chiriaşi şi-au evacuat spaţiile, iar Oradea Tech Hub şi-a organizat în ele ateliere de lucru, inclusiv în sala de conferinţe, în care au fost descoperite şi sunt conservate picturi murale de la anul 1692 (Anexa 34, foto 6, 7, 8).

– Corpul J – cu funcţiunea birou pentru Centrul de Informare Turistică, Librărie, Magazin de suveniruri şi Cafenea;

• funcţiunea iniţială a fost desfiinţată începând cu luna ianuarie 2017, când doamna Lupşea a dispus mutarea biroului Centrului de Informare Turistică în anticamera casieriei Muzeului şi a organizat în locul acestuia 2 săli de cununii(Anexa 35), acestea rămânând neocupate până în primăvara anului 2020, întrucât cununiile au fost mutate apoi în „Sala cu grifoni” din spaţiul expoziţional al Muzeului (!), punând în pericol stucaturile originale care împodobesc pereţii de la anul 1692 (Anexa 36);

• spaţiilor destinate Librăriei, Magazinului de suveniruri şi Cafenelei li s-au schimbat funcţiunile, ele fiind închiriate iniţial operatorului economic „Bastior” care a organizat acolo un restaurant, iar din primăvara anului 2020 a fost închiriat operatorului economic „Corsarul”, tot pentru înfiinţarea unui restaurant, prin licitaţie publică organizată de Muzeu (Anexa 37) şi aprobată de doamna Lupşea, deşi contractul cu finanţare europeană interzice Muzeului să desfăşoare acte şi fapte de comerţ şi totodată se încalcă astfel şi obiectul de activitate al muzeelor (Legea 311/2003 art. 2, lit. a şi art. 4, lit. a, b, c) chiar dacă reabilitarea Corpului J nu a făcut obiectul contractului cu finanţare europeană;

– Corpul K – cu funcţiunea Strada Breslelor destinat unor spaţii de alimentaţie publică, anticariat şi pentru 5 ateliere meşteşugăreşti artizanale (Anexa 38):

• funcţiunea iniţială a fost desfiinţată parţial în anul 2020, când deţinătorii anticariatului şi atelierelor de ţesătorie, marochinărie şi olărit au fost somaţi să-şi părăsească spaţiile (Anexa 39);

– Corpul M – cu funcţiunea Activităţi Culturale destinat unui atelier şi expoziţii de armuri şi unei săli de proiecţie filme:

• funcţiunea iniţială a fost desfiinţată parţial în anul 2019, când sala de proiecţie filme a fost transformată în sală de examene, a Inspectoratului de Poliţie Bihor, pentru obţinerea carnetelor de conducere auto (Anexa 40);

Trebuie subliniat faptul că toate aceste schimbări de funcţiuni, şi totodată încălcări ale proiectului şi contractului de finanţare europeană, au fost dispuse arbitrar de doamna director interimar Angela Lupşea. Pentru a putea realiza toate aceste abuzive schimbări de funcţiuni, doamna Lupşea a înaintat sistematic, de-a lungul mandatului său, o serie de iniţiative de acte normative locale şi a obţinut succesiv aprobarea lor prin mai multe hotărâri emise de Consiliul Local, fără ca organele interne de control a legalităţii acestora, din cadrul Primăriei, şi comisiile de specialitate din cadrul Consiliului să le verifice mai atent dacă sunt conforme cu contractul cu finanţare europeană, înainte de a la supune dezbaterii şi votării lor în şedinţele Consiliului.

Astfel, după ce prin HCL 291, din 28 aprilie 2015, a fost aprobat regulamentul de organizare şi funcţionare a „Complexului Cultural-Turistic Cetatea Oradea”, iar în capitolul III al acestui regulament a fost definit patrimoniul imobiliar al Muzeului şi au fost nominalizate cu funcţiunea de spaţii muzeale corpurile de clădire A, B, C (doar spaţiul Galeriei de Artă), E (doar spaţiul Bibliotecii Virtuale), H (doar spaţiul Muzeului Pâinii), K (doar subsolul ce găzduieşte Muzeul Represiunii Comuniste) şi P (Lapidariul), conform proiectului şi contractului cu finanţare europeană (Anexa 41), îndată ce Muzeul a fost investit cu personalitate juridică, prin HCL 157 din 26 februarie 2018, art. 4, doamna Lupşea a obţinut şi „sporit” patrimoniul imobiliar al Muzeului cu toate clădirile şi curţile din incinta Cetăţii, precum şi cu parcurile din şanţul cetăţii (total 16 hectare), plus clădirea Casei Darvas-La Roche, clădirea Lojii Masonice şi clădirea Sinagogii Aachvas Rein (Anexa 42), depăşindu-se astfel cadrul proiectului şi contractului cu finanţare europeană.

Apoi, această nouă stare de lucruri patrimonială a fost consolidată de doamna Lupşea la numai o lună, prin HCL 319 din 27 martie 2018, act normativ local prin care domnia sa a dobândit şi calitatea de ordonator terţiar de credite (art. 1, pct. 2), iar Muzeul a preluat drepturile şi obligaţiile Primăriei (Direcţia Patrimoniului Imobiliar) în privinţa administrării imobilelor mai devreme amintite (Anexa 43, art. 1, pct. 7-12). În felul acesta, funcţia culturală a Muzeului, prevăzută în contractul cu finanţare europeană şi în legislaţia muzeală (Legea 311/2003) a fost deturnată, această instituţie transformându-se şi în operator economic imobiliar, iar apoi noua activitate cu caracter economic, deşi nelegală, a fost „legalizată” prin contractul de administrare nr. 306189, din 1 august 2018, încheiat de doamna Lupşea cu Primăria (Direcţia Patrimoniului Imobiliar) în numele Muzeului (Anexa 44, al. 2).

Apoi, prin HCL 1034, din 25 octombrie 2018, cu ocazia aprobării noului regulament de organizare şi funcţionare a Muzeului, noua sa stare patrimonială a fost iarăşi reiterată (art. 7, pct. 2), iar în privinţa activităţilor muzeale (conforme cu Legea Muzeelor 311/2003) specificate la art. 6, nu se pomeneşte nimic despre activităţile comerciale asumate abuziv şi fraudulos de doamna Lupşea în sarcina Muzeului, adică activitatea de închiriere a spaţiilor din cetate care se desfăşoară şi în prezent (Anexa 45).

În sfârşit, prin HCL 727 din 29 august 2019, doamna Lupşea a reuşit să „legalizeze” o serie 6 de noi schimbări de funcţiuni din cadrul spaţiilor muzeale (Anexa 46), la fel de arbitrar şi fără a se consulta cu specialiştii angajaţi ai Muzeului, încât schimbarea de funcţiune de la litera b (transformarea sălii de expoziţii nr. 6, din Corpul B parter, în depozit) a încălcat toate normele de siguranţă (ISU) a grupurilor de vizitatori, întrucât prevedea obturarea cu o uşă a capătului unui podeţ suspendat, de lemn, mărginit de-a stânga şi de-a dreapta lui de săpături arheologice adânci de câte 4 metri. Acest podeţ comunică cu sală de expoziţii nr. 6, iar această sală comunică la rândul ei cu un coridor prevăzut cu 3 uşi de evacuare spre curte, pentru situaţii de busculadă sau incendiu, ori tocmai această sală intenţiona doamna Lupşea să o blocheze, în ciuda obiecţiilor formulate de angajaţii Muzeului implicaţii în activitatea de ghidaj a grupurilor de turişti, în special a grupurilor de copii, şi în ciuda obiecţiilor formulate de o parte a consilierilor locali la şedinţă(Anexa 47).

*

De asemenea, mai trebuie menţionat faptul că până la numirea doamnei Lupşea în postul de director interimar, atribuirea spaţiilor din clădirile cetăţii, către diferitelor asociaţii şi fundaţii culturale, se făceau prin intermediul unei „comisii de atribuire”, alcătuită din angajaţii „Serviciului Management Cetate”, comisie care se întrunea săptămânal şi analiza cererile solicitanţilor.

După ce doamna Lupşea s-a instalat în postul de director interimar, şi apoi a desfiinţat „Serviciul Management Cetate”, a obţinut înfiinţarea unei noi „comisii pentru alocarea spaţiilor către ONG-uri şi pentru atribuirea prin licitaţie a spaţiilor din Cetatea Oradea”, prin HCL 426 din 26 aprilie 2018 (Anexa 48), alcătuită din 6 membri (4 angajaţi ai Primăriei şi 2 angajaţi ai Muzeului), plus 5 membri supleanţi (2 angajaţi ai Primăriei şi 3 angajaţi ai Muzeului), dar în realitate doamna Lupşea este cea care decide discreţionar cui i se vor atribui spaţiile din cetate. Interesant este faptul că 5 dintre aceşti membri se vor regăsi după doi ani şi în „Consiliul de Administraţie” al Muzeului, înfiinţat la solicitarea doamnei Lupşea, prin HCL 319 din 11 mai 2020 (Anexa 49), tocmai când în întreaga ţară era instituită „starea de urgenţă” ca urmare a pandemiei de Covid 19.

În sfârşit, pentru finele anului 2020 şi pentru întregul parcurs al anului 2021, doamna Lupşea a propus Consiliului Local noi modificări ale funcţiunilor Cetăţii şi Muzeului şi implicit noi fapte şi acte de comerţ în Muzeului, respectiv perceperea unor taxe pentru activităţi mondene care n-au nici o legătură cu domeniul muzeal sau cultural, dar care încalcă deopotrivă legislaţia muzeală şi totodată contractul cu finanţare europeană, şi care implică ilegal şi abuziv participarea angajaţilor muzeului la aceste evenimente, contrar legislaţiei muncii, inclusiv după cele 8 ore de program, ca de pildă (Anexa 50):

„6. Taxă pentru organizare evenimente private în spaţiile interioare muzeale din Cetate (cu supraveghere personal)… evenimente de maxim 8 ore – 2.500 lei+TVA/eveniment – 500 lei+TVA/oră;

7. Taxă pentru organizare evenimente private în spaţiile muzeale exterioare din alte secţii situate în oraş în timpul programului de lucru (cu supraveghere personal)… evenimente de maxim 4 ore – 2.500 lei+TVA/eveniment – 250 lei+TVA/oră;

8. Taxă pentru organizare evenimente private în spaţiile muzeale exterioare din alte secţii situate în oraş, după orele de program de lucru, maxim ora 22 (cu supraveghere personal)… – 1.000 lei+TVA/eveniment – 350 lei+TVA/oră;

9. Taxă pentru organizare evenimente private în spaţiile muzeale din alte secţii situate în oraş (cu supraveghere personal)… – 4.000 lei+TVA/eveniment – 4.000 lei+TVA/eveniment”.

În drept – Pentru faptele mai sus amintite şi descrise ne întemeiem prezenta sesizare (Cap. I) pe următoarele prevederi legale:

• pentru situaţia descrisă la cap. I.1, privitoare la angajarea doamnei Lupşea în 3 locuri de muncă, în care-şi desfăşoară activitatea în simultan în cele 8 ore de muncă, care se încadrează în categoria incompatibilităţilor (Legea 161/2003, art. 94, al. 1 şi 2, lit, a şi d) şi totodată se încadrează şi în categoria conflictului de interese (Cod Penal, art. 1, pct. 1 şi Legea 78/2000, art. 13²);

• pentru situaţia descrisă la cap. I.2, privitoare la extinderea ilegală a atribuţiilor doamnei Lupşea, care se încadrează în categoria uzurpare de calităţi oficiale (Cod Penal, art. 240), totodată se încadrează şi în categoria conflictului de interese (Cod Penal, art. 1, pct. 1 şi Legea 78/2000, art. 13²), iar în ce priveşte schimbarea destinaţiei fondurilor europene (Legea 78/2000, art. 18², al. 1;

• pentru situaţia descrisă la cap. I.3, privitoare la extinderea ilegală a atribuţiilor de conducere ale doamnei Lupşea şi asupra unor funcţionari publici, care se încadrează în categoria incompatibilităţilor (Legea 188/1999 art. 13, pct. 1, lit. d), în privinţa desfiinţării funcţiilor publice şi transformarea lor în contractuale se încadrează în categoria abuzului în serviciu contra intereselor personale (Cod Penal, art. 246), prin desfiinţarea unor compartimente se încadrează în categoria abuzului în serviciu contra intereselor publice (Cod Penal, art. 248), iar în ce priveşte neîndeplinirea obligaţiilor contractuale şi schimbarea destinaţiei fondurilor europene (Legea 78/2000, art. 18², al. 1);

• pentru situaţia descrisă la cap. I.4, privitoare la actele şi faptele de comerţ asumate ilegal de doamna Lupşea în sarcina Muzeului, care constituie încălcări ale legislaţiei muzeale (Legea 311/2003 art. 2, lit. a şi art. 4, lit. a, b, c), în ce priveşte neîndeplinirea obligaţiilor contractuale şi schimbarea destinaţiei fondurilor europene (Legea 78/2000, art. 18², al. 1), în ce priveşte distrugerea probelor ce oglindesc actele şi faptele ilegale de comerţ (Cod Penal art. 275, pct. 1), iar în ce priveşte modificarea arbitrară a tarifelor de vizitare a Muzeului (Cod Fiscal art. 486-488);

• pentru situaţia descrisă la cap. I.5, privitoare la schimbările şi modificările funcţiunilor clădirilor din Cetate şi Muzeu, operate ilegal şi arbitrar de doamna Lupşea, adică schimbarea destinaţiei fondurilor europene (Legea 78/2000, art. 18², al. 1) şi totodată se încadrează în categoria abuzului în serviciu contra intereselor publice (Cod Penal, art. 248).

Cap. II. Uzurpare de calităţi oficiale

În fapt – De la numirea în funcţia de director interimar, „până la finalizarea acreditării Muzeului Cetăţii şi Oraşului Oradea”, la data de 3 noiembrie 2016, prin HCL nr. 799, doamna Angela Lupşea a tergiversat cu bună ştiinţă atât procesul de avizare temporară cât şi procesul de acreditare a Muzeului, fiind interesată doar să-şi prelungească cât mai mult posibil statutul de director interimar.

Astfel, după recepţia finală a lucrărilor de reabilitare a clădirilor din Cetate, încheiată în ziua de 18 decembrie 2015, până la aceeaşi dată a anului următor, 2016, trebuia întocmit dosarul pentru „obţinerea avizului prealabil în vederea înfiinţării muzeului”, apoi dosarul trebuia depus pentru verificare la Direcţia Judeţeană de Cultură Bihor, iar această instituţie să-l înainteze Ministerului Culturii spre avizare, cu scopul ca Muzeul să funcţioneze legal, nu doar cu numele, conform proiectului şi contractului cu finanţare europeană şi conform legislaţiei muzeale (Legea Muzeelor nr. 311/2003, Ordinul 2297/2006 şi Ordinul 3968/2016 ale Ministrului Culturii, privind criteriile de acordare a avizului prealabil).

Această procedură a fost începută şi s-a derulat începând cu luna mai 2016, după angajarea prin concurs a personalului Muzeului, sub coordonarea domnului Sim Dumitru, pe atunci director al Muzeului şi totodată manager al proiectului cu finanţare europeană de reabilitare şi funcţionalizare a Cetăţii. din păcate, după cum am descris în cap. I, odată cu înlocuirea domnului Sim Dumitru şi numirea doamnei Lupşea în funcţia de director interimar al Muzeului, domnia sa nu s-a mai preocupat de întocmirea dosarului pentru „obţinerea avizului prealabil în vederea înfiinţării muzeului”, ci s-a îngrijit să-şi sporească ilegal atribuţiile de conducere şi asupra celorlalte compartimente, pe care până la urmă le-a desfiinţat ilegal, şi apoi s-a îngrijit să schimbe ilegal funcţiunile Muzeului şi clădirilor din Cetate, cu scopul de a desfăşura ilegal acte şi fapte de comerţ pe seama acestor spaţii, conştientă fiind că astfel se încalcă contractul cu finanţare europeană.

1) Astfel s-au scurs 1 an de la recepţia finală a lucrărilor de reabilitare a clădirilor din Cetate şi alte 11 luni de la numirea doamnei Lupşea în funcţia de director interimar al Muzeului, timp în care întocmirea dosarului pentru „obţinerea avizului prealabil în vederea înfiinţării muzeului” a stagnat. În acest context, specialiştii Muzeului, îngrijoraţi de soarta Muzeului şi implicit de soarta locurilor lor de muncă, au înaintat o în septembrie 2017 o petiţie primarului municipiului Oradea, în care au sesizat dezinteresul doamnei Lupşea pentru obţinerea avizului prealabil de funcţionare a Muzeului, dar şi alte abuzuri săvârşite de doamna Lupşea, precum şi comportamentul adesea trivial al domniei sale faţă de angajaţi (Anexa 51).

În urma acestui demers, reprezentantul Primăriei Oradea, domnul Lucian Popa, directorul Direcţiei Patrimoniului Imobiliar (în subordinea căreia se afla pe atunci Muzeul), i-a convocat într-o şedinţă pe toţi angajaţii muzeului şi i-a ordonat doamnei director interimar Angela Lupşea să dispună pregătirea imediată a dosarului de acreditare a muzeului şi înaintarea lui la Direcţia Judeţeană pentru Cultură Bihor, pentru verificare. În următoarele două săptămâni, specialiştii muzeului au întocmit dosarul muzeului (proiectul expoziţiei permanente), iar doamna director interimar Angela Lupşea l-a depus spre verificare la Direcţia Judeţeană de Cultură Bihor, iar această instituţie l-a înaintat spre avizare la Ministerul Culturii, la data de 25 octombrie 2017. Apoi Ministerul Culturii a analizat dosarul primit şi a emis „Avizul prealabil nr. 6518” din 30 ianuarie 2018, de înfiinţare legală a Muzeului, cu noul nume Muzeul Oraşului Oradea-Complex Cultural (Anexa 52).

Pe baza „Avizului prealabil”, Consiliul Local Oradea a emis apoi HCL nr. 157, din 27 februarie 2018, prin care se înfiinţa oficial instituţia cu personalitate juridică „Muzeul Oraşului Oradea-Complex Cultural”. În art. 11 al acestui act normativ local, era reamintit statul de director interimar al doamnei Lupşea şi sarcina de a se preocupa de obţinerea personalităţii juridice a Muzeului, în subordinea Consiliului Local, după cum urmează: „În vederea efectuării demersurilor privind înfiinţarea instituţiei publice de interes local Muzeul Oraşului Oradea-Complex Cultural şi a tuturor formalităţilor legate de înregistrarea ca persoană juridică, se delegă doamna Angela Lupşea, director interimar al Muzeului Cetăţii şi Oraşului Oradea” (Anexa 53). De reţinut este faptul că actul normativ local, analizat aici, nu anulează statutul de director interimar al doamnei Lupşea „până la finalizarea acreditării Muzeului Cetăţii şi Oraşului Oradea”, precizat în art. 1 al HCL nr. 799, din 3 noiembrie 2016, când a fost numită în această funcţie.

În concluzie, trebuie să subliniem faptul că obţinerea avizului prealabil de funcţionare a Muzeului a fost astfel întârziată abuziv de doamna Lupşea cu 1 an şi 2 luni (noiembrie 2016-februarie 2018), datorită dezinteresului manifestat în acest sens de doamna Lupşea sau poate chiar interesului de a-şi prelungi cât mai mult statutul de director interimar, încălcând astfel atât legislaţia muzeală (Legea Muzeelor nr. 311/2003, Ordinul 2297/2006 şi Ordinul 3968/2016 ale Ministrului Culturii) cât şi contractul cu finanţare europeană.

2) După finalizarea etapei de obţinerea avizului prealabil de funcţionare a Muzeului, ar fi trebuit imediat demarată procedura pentru obţinerea acreditării Muzeului, conform Ordinului 2057/2007 al Ministrului Culturii, care în art. 19 prevede că: „Pentru muzeele şi colecţiile publice nou-înfiinţate, procedura de acreditare se va iniţia la un an de la înfiinţarea lor”. Cu toate acestea, doamna Lupşea şi-a manifestat din nou dezinteresul pentru destinul Muzeului şi nu s-a mai preocupat de întocmirea dosarului pentru acreditare.

În acest nou şi repetitiv context, după ce trecuse 1 an şi 4 luni de obţinerea avizului prealabil, specialiştii Muzeului, îngrijoraţi iarăşi de soarta Muzeului şi implicit de soarta locurilor lor de muncă, în luna iunie 2019 s-au adresat domnului Imre Zoltan, pe atunci şeful „Serviciului Administrare Centre Culturale”, din cadrul Muzeului, cu rugămintea de a se interesa la Direcţia Judeţeană de Cultură Bihor dacă doamna Lupşea a întreprins vreun demers în vederea obţinerii acreditării Muzeului, întrucât căile oficiale de comunicare a angajaţilor Muzeului cu alte instituţii au fost interzise şi apoi monopolizate de doamna Lupşea (Anexa 54).

Domnul Imre Zoltan s-a deplasat personal la sediul Direcţiei Judeţene de Cultură Bihor, unde doamna Adriana Ruge (locţiitor al directorului) i-a comunicat că Direcţia a transmis doamnei Lupşea 2 înştiinţări (în lunile martie şi aprilie 2019), atenţionând-o asupra depăşirii termenului de depunere a dosarului de acreditare a Muzeului, precizând că nu s-a primit nici un răspuns în acest sens. Când domnul Imre Zoltan a solicitat să i se furnizeze copii ale acestor înştiinţări, doamna Adriana Ruge l-a refuzat, spunându-i că a fost ameninţată de doamna Lupşea şi că îi este frică să nu-şi piardă locul de muncă.

În 13 iunie 2019, când doamna Lupşea a aflat despre demersul domnului Imre Zoltan, la ora 12 a oprit fluxul turiştilor în „Sala cu Grifoni” din Muzeu şi a organizat acolo o şedinţă ad-hoc, în cadrul căreia l-a batjocorit şi umilit într-un mod trivial pe domnul Imre Zoltan, de faţă cu toţi angajaţii Muzeului. Apoi a iniţiat un proiect de act normativ local în care, sub pretextul reorganizării şi sistematizării organigramei (statul de funcţii) al Muzeului, a obţinut desfiinţarea „Serviciului Administrare Centre Culturale”, iar în locul acestuia a înfiinţat „Biroul Arte Vizuale”, prin HCL 727, din 29 august 2019. Cu alte cuvinte doamna Lupşea, din răzbunare, şi-a „legalizat” abuzul de putere şi sancţiunea retrogradării domnului Imre Zoltan, cu o diminuare salarială de 892 lei, la numai 1 an după ce acesta ocupase prin examen noua funcţie creată, tot de doamna Lupşea, de şef al „Serviciului Administrare Centre Culturale” (Anexele 15 şi 16).

Acestea au fost împrejurările vitrege şi nefireşti în care specialiştii Muzeului, nu doamna Lupşea, au elaborat dosarul de acreditare a Muzeului, care a fost depus în sfârşit de doamna Lupşea la Direcţia Judeţeană de Cultură Bihor pentru verificare, pe data de 14 octombrie 2019, iar această instituţie l-a înaintat Ministerului Culturii în 18 octombrie 2019. Apoi Ministerul Culturii a avizat favorabil acreditarea muzeului, în data de 23 octombrie 2019 (Anexa 55), iar acest aviz a fost materializat prin Ordinul Ministrului Culturii nr. 3126 din 13 noiembrie 2019, publicat în Monitorul Oficial nr. 950 din 27 noiembrie 2019 (Anexa 56).

În concluzie, trebuie să subliniem şi faptul că obţinerea acreditări Muzeului a fost astfel întârziată abuziv de doamna Lupşea cu 1 an şi 8 luni (februarie 2018-noiembrie 2019), datorită dezinteresului manifestat în acest sens de doamna Lupşea sau poate chiar interesului de a-şi prelungi cât mai mult statutul de director interimar, încălcând astfel atât legislaţia muzeală (Legea Muzeelor nr. 311/2003, Ordinul 2297/2006 şi Ordinul 3968/2016 ale Ministrului Culturii) cât şi contractul cu finanţare europeană.

3) – Din cele expuse mai sus, se poate constata că mandatul de director interimar al doamnei Lupşea, stabilit prin HCL nr. 799, din 3 noiembrie 2016, „până la finalizarea acreditării Muzeului Cetăţii şi Oraşului Oradea”, s-a încheiat oficial şi legal în data 27 noiembrie 2019, odată cu acreditarea Muzeului şi cu publicarea acreditării în Monitorul Oficial nr. 950. Încetarea mandatului de director interimar i-a fost comunicată doamnei de Lupşea de domnul Ilie Bolojan, pe atunci primar, în cadrul şedinţei publice a organizaţiei municipale a PNL, din după amiaza zilei de 27 noiembrie 2019, dar când jurnaliştii au solicitat o confirmare oficială biroului de presă al Primăriei, domnul vice-primar Florin Birta a infirmat încetarea mandatului doamnei Lupşea.

– Curios a fost faptul că doamna Lupşea n-a mai venit pe la Muzeu vreme de o săptămână, iar începând cu data de 1 decembrie 2019, şi până în prezent, foaia de prezenţă a doamnei Lupşea a dispărut din condica de prezenţă a Muzeului. Faptul că doamna Lupşea a cunoscut şi a conştientizat faptul că şi-a încheiat mandatul de director interimar este dovedit şi confirmat de reacţia ei ulterioară când, ajungându-i la urechi ştirea că angajaţii Muzeului discută între ei subiectul încetării mandatului domniei sale, i-a contactat telefonic pe cei 5 semnatari ai prezentei sesizări, bănuiţi de domnia sa că ar fi „colportat” această ştire. Astfel, în data de 9 decembrie 2019, la ora 13, în decursul a 5 minute au fost sunaţi pe rând „cei bănuiţi”, doamna Lupşea adresându-li-se textual: „Voi n-aveţi altceva de lucru, decât să vă bateţi capul cu soarta mea. Ţin să vă anunţ că mă voi înscrie la viitorul concurs de director şi n-o să scăpaţi de mine”.

Această ameninţare lansată de doamna Lupşea n-a reuşit să potolească discuţiile angajaţilor, motiv pentru care, în prima şedinţa de lucru organizată cu angajaţii Muzeului în anul 2020, în 15 ianuarie, domnia sa a anunţat public că mandatul de director interimar i-a fost prelungit printr-o dispoziţie emisă de domnul vice-primar Florin Birta, fără să furnizeze însă vreo probă scrisă în acest sens. Acelaşi argument l-a oferit doamna Lupşea mai târziu şi presei, în 21 mai 2020, din nou fără a-şi proba calitate prin vreun înscris (Anexa 57). În sfârşit, în data de 11 septembrie 2020, după o nouă ceartă cu domnul Imre Zoltan, acesta din urmă i-a cerut iarăşi doamnei Lupşea să facă dovada prelungirii mandatului de director interimar (Anexa 58), la care doamna Lupşea l-a contactat imediat telefonic pe domnul vice-primar Florin Birta, care a vorbit telefonic cu domnul Imre Zoltan şi i-a confirmat verbal prelungirea mandatului doamnei Lupşea.

– În opinia noastră, chiar dacă într-adevăr domnul vice-primar Florin Birta ar fi emis vreo dispoziţie de prelungire a mandatului doamnei Lupşea, acel document ar fi fost ilegal şi ca atare lovit de nulitate, pentru că ar fost emis cu încălcarea principiului separaţiei puterilor, întrucât doamna Lupşea a fost numită director interimar printr-o hotărâre a Consiliului Local (HCL 799/2016) şi prin urmare prelungirea mandatului putea fi făcută numai printr-un act normativ local cu aceeaşi forţă juridică, adică numai printr-o altă hotărârea a Consiliului Local. Ori faptul că în locul unei hotărâri a Consiliului Local (organ legislativ) ar fi emisă o dispoziţie a vice-primarului, ar însemna că organul executiv (vice-primarul) s-a substituit funcţiilor şi atribuţiilor organului legislativ (consiliului local), încălcând astfel întreaga ordine de drept existentă, începând cu Constituţia României (art. 1, pct. 4) şi până la Codul Administrativ (art. 129, al. 2, lit. a şi al. 3, lit. c).

– De asemenea, considerăm că afirmaţiile repetate ale doamnei Lupşea cu referirea la intervenţia domnului vice-primar în prelungirea mandatului său de director interimar îndeplinesc condiţiile infracţiuni de trafic de influenţă (Cod Penal art. 291, pct. 1).

4) Misterul care a înconjurat actul de prelungire a mandatului de director interimar al doamnei Lupşea a fost lămurit în cele din urmă, doar atunci când cei 5 semnatari ai prezentei sesizări au contestat în instanţa civilă, în 29 iunie 2020, deciziile prin care doamna Lupşea le-a suspendat contractele individuale de muncă şi i-a trimis în şomaj tehnic pe durata stării de urgenţă, instituite datorită pandemiei de Covid 19, contestaţie întemeiată pe lipsa calităţii de director a doamnei Lupşea (dosar 1748/111/2020 Tribunalul Bihor).

a) La o lună de zile după înregistrarea acestei acţiuni civile la Tribunalul Bihor, doamna Lupşea l-a rugat pe domnul Meseşan Nicolae, un colaborator al Muzeului, să ia legătura cu cei 5 semnatari ai prezentei sesizări şi să-i lămurească să-şi retragă acţiunea civilă din instanţă. Astfel, în 29 iulie 2020, domnul Meseşan Nicolae l-a contactat telefonic pe domnul Augustin Ţărău, unul dintre semnatarii acţiunii civile, şi i-a dat întâlnire în şanţul Cetăţii. Aici, vreme de o oră, domnul Meseşan Nicolae a încercat să-l lămurească despre consecinţele negative pe care acţiunea lor civilă le-ar putea atrage asupra Muzeului, întrucât întreaga activitate a Muzeului ar putea fi supusă astfel unui control judiciar, cu rezultate neprevăzute şi neplăcute. Apoi i-a prezentat propunerea doamnei Lupşea, care promitea că, în schimbul retragerii acţiunii civile, domnia sa îi va „lăsa în pace” pe semnatari şi că pe viitor nu va mai manifesta faţă de ei comportamentul abuziv şi trivial de până atunci, urmată de ameninţarea că altfel doamna Lupşea se va folosi de pretinse informaţii compromiţătoare pe care le-ar deţine despre fiecare dintre semnatari.

b) În opinia noastră, această încercare a doamnei Lupşea de a stinge litigiul cu cei 5 semnatari ai acţiunii civile într-un asemenea mod întruneşte condiţiile infracţiunii de şantaj (Cod Penal art. 207, pct. 1 şi 2).

Revenind la „misterul” documentului prin care doamnei Lupşea i s-a prelungit mandatul de director interimar, în întâmpinarea formulată de domnia sa împotriva acţiunii civile înregistrate de 5 semnatari la Tribunal, doamna Lupşea recunoaşte în sfârşit că „nu există nici o dispoziţie emisă de vice-primarul Florin Birta în sensul celor de mai sus… la care fac referire reclamanţii”, asta după ce în repetate rânduri a afirmat public acest lucru, iar în continuare ne dezvăluie că „în realitate este vorba de contractul individual de muncă nr. 1/30.03.2018”, adică vechiul său contract de muncă, ne uitând să precizeze apoi că domnia sa a fost angajată „pe funcţia de director, pe durată determinată, începând cu data de 01.04.2018 şi până la acreditarea Muzeului” şi apoi că acreditarea „a fost publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, din data de 27.11.2019” (Anexa 59).

În sprijinul celor afirmate în întâmpinare, doamna Lupşea a depus următoarele probe scrise:

• copia HCL 799 din 3 noiembrie 2016, adică prima ei numire în funcţia de director interimar „până la finalizarea procedurii de acreditare a Muzeului” (Anexa 1);

• copia HCL 157 din 26 februarie 2018, prin care Muzeul este investit cu personalitate juridică, iar doamna Lupşea, în calitate de director interimar, este delegată cu efectuarea „demersurilor privind înfiinţarea instituţiei publice de interes local Muzeul… şi a tuturor formalităţilor legale de înregistrare ca persoană juridică” (Anexa 42);

• copia HCL 319 din 27 martie 2018, prin care doamna Lupşea, în calitate de director interimar, este investită cu „calitatea de ordonator terţiar de credite” (Anexa 43);

• copia contractului său de muncă încheiat cu Muzeul, cu nr. 1, în data 30 martie 2018, contract ce izvorăşte din succesiunea şi subsecvenţa celor trei acte normative locale (HCL) mai sus amintite şi în conţinutul căruia este reiterată esenţa întregului mandat de director interimar al doamnei Lupşea, la punctul C: ”Durata contractului: determinată, începând cu data de 01.04.2018 până la acreditarea Muzeului” (Anexa 60).

Din cele expuse mai sus, rezultă că doamna Lupşea cunoştea faptul că din data de 27 noiembrie 2019, odată cu publicarea acreditării Muzeului în Monitorul Oficial, atât mandatul său de director interimar, atribuit prin HCL 799/2016, cât şi valabilitatea contractului său de muncă au încetat legal şi oficial.

Cu toate acestea, după 5 zile de la încetarea contractului său de muncă, doamna Lupşea şi-a întocmit, în 2 decembrie 2019, un act adiţional la vechiul contract de muncă, deşi acest contract încetase de drept, era caduc şi nu mai producea efecte juridice, document pe care l-a folosit ca probă în întâmpinarea formulată împotriva acţiunii civile a celor 5 semnatari. Prin acest „act adiţional” doamna Lupşea şi-a prelungit ilegal şi cu de la sine putere funcţia de director interimar „până la ocuparea postului prin concurs”, iar pentru a crea impresia de legalitate, a investit documentul cu o semnătură, alta decât cea a primarului de la acea vreme Ilie Bolojan (Anexa 61).

– În opinia noastră, atâta vreme cât primul raport de muncă încheiat de doamna Lupşea cu Muzeul s-a întemeiat pe un act normativ al Consiliului Local (HCL 799/2016) şi la fel şi cel de al doilea ei raport de muncă (HCL 319/2018), legal ar fi fost ca şi pretinsul „act adiţional” de prelungire a raportului de muncă al doamnei Lupşea cu Muzeul, după data acreditării Muzeului (27 noiembrie 2019), să se întemeieze tot pe un act normativ al Consiliului Local, or acest lucru nu s-a întâmplat.

– Considerăm apoi că pretinsul „act adiţional” de prelungire a raportului de muncă al doamnei Lupşea cu Muzeul ar fi trebuit să se întemeieze pe un contract de muncă valid, or contractul nr. 1/30.03.2018, la care se raportează doamna Lupşea, a încetat la 27 noiembrie 2019 (data acreditării Muzeului) şi ca atare era caduc, ne mai putând produce efecte juridice.

– Cele mai sus expuse întrunesc condiţiile infracţiunilor de fals în acte publice (Cod Penal art. 401) şi uz de fals (Cod Penal art. 323) plus fals intelectual (Cod Penal art. 321), întrucât doamna Lupşea profesează şi prezent pe baza pretinsului „act adiţional” de prelungire a raportului său de muncă cu Muzeul.

Pe de altă parte, mai considerăm că cele mai sus expuse întrunesc condiţiile infracţiunii de uzurpare de calităţi oficiale (Cod Penal art. 240 şi 258), pentru că doamna Lupşea, pe baza pretinsului „act adiţional” de prelungire a raportului său de muncă cu Muzeul, şi-a continuat activitatea de director până în prezent, timp în care a emis acte de dispoziţie, a încheiat contracte, a ordonanţat plăţi etc., ca de pildă:

1. în a doua jumătate a lunii decembrie 2019, doamna Lupşea a organizat un concurs ilegal de ocupare a unui post de consilier, cu scopul de a o încadra pe acest post pe angajata Porcar Daniela (rudă a sa), care ocupa atunci un post de custode la Muzeu;

2. în prima jumătate a lunii ianuarie 2020, doamna Lupşea a făcut o serie de promovări ilegale a unor angajaţi, fără concurs, de pe posturile lor pe funcţii superioare, astfel: casieriţa Ecaterina Parşenco a fost promovată custode, supraveghetoarea Cristina Iovan a fost promovată custode; supraveghetorul Ciprian Haţegan a fost promovat tehnician; îngrijitoarele Kulik Erzsebet şi Gui Mariana au fost promovate supraveghetoare – încălcându-se astfel legislaţia muncii (Codul Muncii art. 30);

3. în data de 27 martie, doamna Lupşea a întocmit un referat de trimitere în şomaj tehnic a unui procent de 75% din totalul angajaţilor Muzeului, invocând în acest sens prevederile OUG din 18 martie 2020 (privitoare la instituirea stării de urgenţă pe fondul pandemiei de Covid 19), deşi acest act normativ era aplicabil doar angajaţilor operatorilor economici privaţi, nu şi angajaţilor instituţiilor de stat, invocând în acest sens că „prestarea muncii la domiciliu nu poate fi justificată” (Anexa 62), deşi fiecare dintre muzeografi aveau în lucru teme de cercetare ştiinţifică, asumate în ianuarie prin planul de muncă, activităţi ce se puteau continua şi la domiciliu (Anexa 57);

4. în data de 31 martie, doamna Lupşea a emis decizii de suspendare a contractelor de muncă şi de trimitere în şomaj tehnic pentru 30 dintre angajaţii Muzeului, cu începere de la 1 aprilie 2020, întemeindu-şi deciziile pe prevederile Codului Muncii (art. 52), dar mai ales pe cele ale OUG 30/2020 (privitoare la starea de urgenţă instituită pe fondul pandemiei de Covid 19), deşi acest act normativ era aplicabil doar angajaţilor operatorilor economici privaţi, nu şi angajaţilor instituţiilor de stat (Anexa 63)

5. în data de 26 martie 2020, în timpul stării de urgenţă, doamna Lupşea a înaintat spre dezbaterea Consiliului Local proiectul „Regulamentului de organizare a concursului de proiecte de management pentru postul de manager-director al Muzeului Oraşului Oradea-Complex Cultural”, proiect în care a introdus în plus o serie de noi condiţii, ce nu sunt nominalizate în legislaţia concursurilor de ocupare a postului de manager al instituţiilor de cultură (Legea 269/2009, OUG 189/2008 şi OM 2799/2015), dar care corespundeau perfect şi exclusiv pregătirii şcolare şi profesionale a doamnei Lupşea şi totodată excludeau concurenţa oricărui candidat care n-ar fi putut îndeplini aceste noi condiţii extra-lege (Anexa 64), încălcându-se astfel principiul egalităţii în drepturi şi cel al egalităţii de şanse şi nediscriminării (Constituţia României, art. 16, al. 1, OUG 137/2000 şi Codul Muncii art. 5 şi 258).

– o parte a specialiştilor Muzeului au sesizat atunci Consiliul Local şi au cerut analizarea amănunţită a proiectului sub aspect legal, înainte de a-l vota, (Anexa 65), dar din păcate demersul lor a rămas fără nici un rezultat şi proiectul a fost votat în forma viciată şi ilegală propusă de doamna Lupşea (Anexa 66).

– apoi petenţii s-au adresat Instituţiei Prefectului, atrăgând atenţia asupra ilegalităţilor conţinute de proiect şi de HCL 228, din 26 martie 2020, prin care a fost aprobat proiectul, de unde au primit un răspuns parţial pozitiv (Anexa 67). După ce s-a sesizat însă şi presa locală, anexa HCL 228, pagina web ce conţinea noile şi ilegalele condiţii de concurs a fost retrasă de pe portalul (site-ul electronic) Primăriei (Anexa 68), ascunzându-se astfel proba incriminantă privirilor publicului larg (Anexa 69), iar demersurile pentru organizarea concursului au fost până în prezent date uitării;

6. în data de 22 aprilie 2020, în timpul stării de urgenţă, doamna Lupşea a înaintat Consiliului Local propunerea de înfiinţare a unui „consiliu de administraţie” al Muzeului, cu scopul de a evita pe viitor reproşurile că decide şi dispune de una singură, şi a obţinut validarea acestei propuneri prin HCL 319 din 27 aprilie 2020 (Anexa 70) – printre cei nominalizaţi ca membrii ai acestui „consiliu de administraţie” se numără şi domnul Imre Zoltan, cel neagreat de doamna Lupşea, dar indispensabil, întrucât ocupa funcţia de şef birou în cadrul Muzeului, motiv pentru care doamna Lupşea a căutat să-i saboteze şi să-i minimalizeze atribuţiile în cadrul acestui consiliu;

– astfel, pentru prima şedinţă a acestui consiliu, programată pentru data de 5 iunie 2020, doamna Lupşea l-a înştiinţat doar cu 2 zile mai devreme, nu cu 7 zile cum cerea regulamentul, nu i-a comunicat nici ordinea de zi a şedinţei şi nici mapa cu propunerile ce vor fi supuse dezbaterii decât după şedinţă (Anexa 71), deşi celorlalţi membrii ai consiliului le-a înmânat din timp aceste documente, motiv pentru care domnul Imre Zoltan a sesizat aceste nereguli Consiliului Local (Anexa 72), fără a primi însă vreun răspuns pertinent (Anexa 73);

– cea de a doua şedinţă a „consiliu de administraţie” a fost programată de doamna Lupşea pentru data de 9 octombrie 2020, însă de data aceasta l-a înştiinţat din timp pe domnul Imre Zoltan şi i-a prezentat şi ordinea de zi a şedinţei – după ce a citit ordinea de zi şi a constat că o serie dintre subiectele propuse de doamna Lupşea nu sunt conforme cu legea sau sunt cunoscute doar de doamna Lupşea, domnul Imre Zoltan a întocmit o nouă sesizare către Consiliul Local şi a înmânat fiecărui membru al consiliului câte un exemplar al acesteia, principala sesizare referindu-se la statutul incert de director interimar al doamnei Lupşea (Anexa 74), dar din păcate iarăşi fără a primi vreun răspuns pertinent (Anexa 75);

*

Mai adăugăm faptul că, în ce priveşte ocuparea postului de manager (director) al Muzeului, cel pentru care doamna Lupşea şi-a „pregătit” în timpul stării de urgenţă (26 martie 2020) proiectul „Regulamentului de organizare a concursului de proiecte de management pentru postul de manager-director al Muzeului Oraşului Oradea-Complex Cultural” şi a obţinut validarea acestuia prin HCL 228, din 26 martie 2020, Consiliul Local (angajatorul) ar fi trebuit să organizeze concursul de ocupare a postului de manager (director) al Muzeului în cel mult 120 de zile de la încetarea mandatului de director interimar al doamnei Lupşea (27 noiembrie 2019), după cum prevede legislaţia concursurilor de ocupare a postului de manager al instituţiilor de cultură (OUG 189/2008, art. 7, pct. 2 şi 3). Or concursul nu s-a mai organizat, deşi s-a scurs 1 an de zile de la încetarea contractului de muncă al doamnei Lupşea.

În drept – Pentru faptele mai sus amintite şi descrise (Cap. II) ne întemeiem prezenta sesizare pe următoarele prevederi legale:

• pentru situaţia descrisă la cap. II.1 şi 2, privitoare la demararea, de către doamna Lupşea, cu întârziere şi premeditată a procedurilor de obţinere a avizului prealabil şi a acreditării Muzeului, iar apo neglijarea expoziţiei permanente (de bază) a Muzeului, care reprezintă obiectiv esenţial al contractului cu finanţare europeană, încadrarea în schimbarea destinaţiei fondurilor europene (Legea 78/2000, art. 18², al. 1 şi 2);

• pentru situaţia descrisă la cap. II. 2, al. 4, privitoare la sancţionarea domnului Imre Zoltan (retrogradarea în funcţie), mascată prin HCL 727/2019, încadrarea în abuz în serviciu contra intereselor persoanelor (Cod Penal. art 246);

• pentru situaţia descrisă la cap. II. 3, privitoare la afirmaţia repetată şi publică a doamnei Lupşea cum că mandatul ei de director interimar i-ar fi fost prelungit printr-un document emis de domnul vice-primar Florin Birta, precum şi colportarea acestei afirmaţii până în prezent, încadrarea în trafic de influenţă (Cod Penal art. 291, pct. 1);

• pentru situaţia descrisă la cap. II. 4, al. 1, lit. a, privitoare la încercarea doamnei Lupşea de a stinge litigiul civil, deschis împotriva domniei sale de 5 angajaţi ai Muzeului, prin promisiuni sau ameninţări, încadrarea în şantaj (Cod Penal art. 207, pct. 1 şi 2);

• pentru situaţia descrisă la cap. II. 4, al. 4, privitoare la confecţionarea de către doamna Lupşea a unui „act adiţional” (în 2 decembrie 2019) la vechiul său contract de muncă (care încetase în 27 noiembrie 2019, odată cu acreditarea Muzeului), încadrarea în fals în acte publice (Cod Penal art. 401) şi uz de fals (Cod Penal art. 323);

• pentru situaţia descrisă la cap. II. 4, al. 5, lit. a-f, privitoare la faptul că doamna Lupşea, a emis acte de dispoziţie, a încheiat contracte, a ordonanţat plăţi etc., deşi legal nu mai avea calitatea de angajat şi totodată de director interimar al Muzeului, încadrarea în uzurpare de calităţi oficiale (Cod Penal art. 240 şi 258).

Cap. III. Instigare publică

În fapt – În cursul anului 2020 doamna Lupşea, după ce n-a mai deţinut legal funcţia de director interimar al Muzeului, a dat o serie dispoziţii unor angajaţi ai Muzeului prin care le solicita acestora să săvârşească fapte prohibite de diverse legi, după cum urmează

1) În data de 13 februarie 2020, doamna Lupşea i-a dat ordin doamnei Porcar Daniela, consilier în cadrul Muzeului, să schimbe zarul (încuietoarea) depozitului de bunuri culturale (obiecte muzeale) din sala nr. 9, Corp A, etajul II, în care se găsesc bunuri culturale inventariate de muzeografii Cristina Puşcaş şi Augustin Ţărău şi aflate în gestiunea celor doi muzeografi. Apoi i-a dat ordin doamnei Porcar Daniela să reinventarieze bunurile culturale laolaltă cu celelalte bunuri mobile ale Muzeului, aflate în gestiunea doamnei Porcar Daniela, instigând astfel la încălcarea legislaţiei contabile şi a celei muzeale, astfel:

• aflând despre schimbarea zarului de la uşa depozitului şi de intenţia de a reinventaria obiectele culturale (artefacte) laolaltă cu celelalte bunuri mobile (mese, scaune, dulapuri, calculatoare, monitoare etc.), cei doi muzeografi, Cristina Puşcaş şi Augustin Ţărău, i-au explicat doamnei Porcar Daniela că este pe cale de a comite o ilegalitate, întrucât inventarierea bunurilor culturale face obiectul legislaţiei muzeale speciale (Legea 182/2000 art. 13, Ordinul Ministrului Culturii 2035/2000, Ordinul Ministrului Culturii 2053/2002, Legea 311/2003 art. 10 şi art. 91), pe când inventarierea celorlalte bunuri mobile (mijloace fixe) face obiectul legislaţiei contabile (Ordinul Ministrului Finanţelor 2634/2015) – doamna Porcar Daniela le-a răspuns că ea a primit acest ordin de la doamna Lupşea şi că trebuie să-l ducă la îndeplinire;

• în acest context, în 2 martie 2020 cei doi muzeografi s-au adresat cu o petiţie conducerii Muzeului, explicându-i doamnei Lupşea ilegalitatea măsurii de inventariere a bunurilor culturale (artefacte) laolaltă cu celelalte bunuri mobile (mijloace fixe), solicitându-i să indice şi baza legală a acestei măsuri (Anexa 76);

• a doua zi, în 3 martie 2020, doamna Lupşea le-a răspuns greşit cum că baza legală ar fi Ordinul Ministrului Finanţelor 2634/2015 (legislaţia contabilă), afirmând apoi în mod mincinos că bunurile culturale (artefactele) din depozit ar fi fost predate celor doi muzeografi în baza unor „note de recepţie” (documente care nu există în realitate) şi că „urmează ca împreună să stabilim inventarierea tuturor obiectelor din acest depozit, aplicarea numerelor de inventar…”, procedura fiind programată de doamna Lupşea pentru data de 6 martie 2020 (Anexa 77) – menţionăm că inventarierea bunurilor culturale este de competenţa exclusivă a muzeografului (Anexa 78) (Legea 182/2000 art. 13, Legea 311/2003 art. 91, Ordinul Ministrului Culturi 2035/2000) şi că bunurile cea mai mare parte a bunurilor culturale din depozit sunt deja inventariate de cei doi muzeografi şi au aplicate fiecare numărul lor propriu şi unic de inventar;

• în ziua de 5 martie 2020, cei doi muzeografi au încercat încă o dată să o convingă pe doamna consilier Porcar Daniela de ilegalitatea măsurii de inventariere a bunurilor culturale (artefacte) laolaltă cu celelalte bunuri mobile (mijloace fixe), i-au transmis pe e-mail legislaţia specifică inventarierii bunurilor culturale (Anexa 79) şi au pus-o în legătură telefonică cu contabila Muzeului Ţării Crişurilor, doamna Felicia Eleneş, care i-a explicat în zadar că pe când bunuri mobile (mijloace fixe) beneficiază fiecare în parte de câte un termen de uzură, putând fi apoi scoase din uz (casate) conform legislaţiei contabile, bunurile culturale (artefacte) nu au termen de casare, ele alcătuind patrimoniul cultural naţional, şi prin urmare se supun legislaţiei muzeale;

• în sfârşit, în data de 6 martie, la ora 10, doamna Porcar Daniela s-a prezentat la depozitul cu bunuri culturale, a confecţionat etichete de inventariere cu numere noi şi a început reinventarierea bunurilor culturale (artefacte) laolaltă cu bunurile mobile (mijloace fixe), încălcând astfel legislaţia muzeală şi totodată periclitând soarta patrimoniului cultural al Muzeului, la îndemnul doamnei Lupşea (Anexa 80).

Întrucât celor doi muzeografi nu li s-a mai permis ulterior accesul în depozitul (din sala nr. 9, Corp A, etajul II) în care se găsesc bunuri culturale inventariate de ei şi aflate în gestiunea lor, bunurile culturale adunate de ei sau primite prin donaţii după data de 6 martie 2020 le-au depozitat în biroul lor comun, urmând ca, după ce situaţia va reintra în legalitate, aceste bunuri culturale să fie inventariate de către cei doi, conform legislaţiei muzeale. Din păcate, această situaţie se menţine şi în prezent (Anexa 81).

• în schimb în data de 22 aprilie 2020, în timpul situaţiei de urgenţă, enervată fiind de articolele critice publicate în presă la adresa domniei sale (Anexa 82), doamna Lupşea a solicitat în scris tuturor specialiştilor Muzeului să se prezinte la Muzeu şi să-şi predea fiecare cheia biroului propriu, bănuind că informaţiile ajunse la presă au fost transmise de pe calculatoarele din birourile respective – în acest sens, pentru a-şi masca adevăratul scop, doamna Lupşea a invocat o serie de false motive, mergând de la „măsuri pentru combaterea şi răspândirea noului coronavirus… dezinfectarea tuturor spaţiilor administrative şi muzeale”, în condiţiile în care de mai bine de o lună de zile nu călcase nimeni în acele spaţii, până la „revizuirea instalaţiilor de securitate din instituţie” sau „întreţinerea şi siguranţa” mobilierului din birouri.

• în acelaşi document, doamna Lupşea n-a uitat să-i someze pe specialişti să-şi ducă acasă toate bunurile culturale, adunate sau primite de ei prin donaţii, care se găseau în birourile lor, în condiţiile în care chiar domnia sa a fost cea care le-a interzis muzeografilor accesul în depozitul bunurilor culturale: „în cazul în care aveţi în birou obiecte personale, de orice natură, şi pentru care nu sunt încheiate acte cu instituţia muzeală, să le preluaţi şi depozitaţi la domiciliu, deoarece nu răspundem pentru integritatea acestora” – cu alte cuvinte doamna Lupşea nu răspunde de „integritatea” bunurilor respective, deşi le-a cerut cheile birourilor tuturor specialiştilor, iar aceştia se aflau acasă în şomaj tehnic (Anexa 83).

• în data de 24 aprilie 2020, toţi specialiştii s-au prezentat şi au predat cheile birourilor lor doamnei Porcar Daniela, nu înainte însă de a contesta măsura ca fiind abuzivă (Anexa 84) – iar cu această ocazie domnul Negruţiu Bogdan, inginer IT în cadrul Muzeului, a instalat în calculatorul fiecărui specialist dispozitive de urmărire a activităţii şi corespondenţei fiecăruia, din ordinul abuziv al doamnei Lupşea.

• nemulţumită de rezultatele obţinute pe cale „informativă”, doamna Lupşea le-a cerut abuziv specialiştilor să-i pună la dispoziţie toată informaţia pe care o aveau aceştia în laptop-urile personale, adică munca lor ştiinţifică de o viaţă, ordin pe care fireşte că aceştia l-au refuzat (Anexa 85).

2) În data de 5 iunie 2020, în contextul evacuării tuturor asociaţiilor şi fundaţiilor culturale ce-şi desfăşurau activitatea în spaţiile clădirii Corpului I din cetate, evacuarea dispusă de doamna Lupşea, tot doamna Lupşea a încheiat în numele Muzeului un contract de preluare în custodia muzeului a arhivei „Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici-Filiala Bihor”, de cercetare şi de valorificare ştiinţifică a acestei arhive, încălcând astfel întreaga legislaţie arhivistică (Legea 358/2002), după cum urmează (Anexa 86):

• Aşadar, doamna Lupşea a încheiat în numele Muzeului contractul nr. 1554 din 5 iunie 2020, prin care Muzeul preia în custodie arhiva „Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici-Filiala Bihor” (art. II, 2.1 din Contract), deşi potrivit legislaţiei arhivistice acest lucru este atributul exclusiv al Arhivelor Naţionale (Legea 358/2002, art. 16 şi 22) sau al operatorilor privaţi autorizaţi de Arhivele Naţionale să păstreze (depoziteze) arhivele altor creatori de arhivă (Legea 358/2002, art. 72, pct. 1 şi 2) – pe această cale a fost încălcată nu numai legislaţia arhivistică, ci şi cea muzeală, lărgindu-se ilegal obiectul de activitate al Muzeului (Legea 311/2003, art. 4);

• Apoi, în conţinutul contractului este stipulat dreptul custodelui (Muzeul) „să folosească bunurile conform planului muzeal, în cazul în care acestea vor fi propuse a fi cuprinse într-o cercetare sau expoziţie tematică” (art. III, 3.2, lit. b din Contract), în condiţiile în care dosarele din arhiva „Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici-Filiala Bihor” conţin informaţii ce nu sunt destinate accesului publicului larg (liste cu informatori, note şi rapoarte informative ale colaboratorilor fostei Securităţi comuniste), documente care în mod cert pot afecta „drepturile şi libertăţile cetăţenilor prin datele şi informaţiile care le conţin” (Legea 16/1996, art. 22)

În virtutea contractului mai sus amintit, în 10 iunie 2020 doamna Lupşea, prin directorul-adjunct Ionuţ Ciorba, le-a dat dispoziţie muzeografilor Cristina Puşcaş, Augustin Ţărău, consilierului Porcar Danela şi custodelui Maria Klosowski, ca până în 19 iunie 2020, să preia arhiva „Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici-Filiala Bihor”, să reorganizeze depozitul bunurilor culturale (sala 9, Corpul A, et. II), să transfere această arhivă în depozitul respectiv, şi să se ocupe de inventarierea ş valorificarea ştiinţifică a acestei arhive (Anexa 87) – cu alte cuvinte, i-a instigat pe cei 4 angajaţi să încalce legislaţia arhivistică ce interzice şi sancţionează penal prestarea neautorizată a serviciilor arhivistice (Legea 358/2000 art. 103) şi totodată să exercite fără drept o profesie (Cod penal art. 348).

• întrucât muzeograful Cristina Puşcaş a fost însărcinată special cu responsabilitatea de „depozitare, inventariere şi valorificare ştiinţifică” a acestei arhive, domnia sa s-a adresat Arhivelor Naţionale-Serviciul Judeţean Bihor spre a se interesa şi edifica dacă este legal sau nu acest transfer de arhivă şi prelucrarea acesteia, de unde a primit răspuns negativ – în acest context, doamna Lupşea, prin directorul-adjunct Ionuţ Ciorba, printr-o notă internă i-a reproşat muzeografului Cristina Puşcaş demersul de a se fi consultat cu Arhivele Naţionale, acuzând-o abuziv că „fără acordul şi înştiinţarea conducerii Muzeului” a pus la dispoziţia Arhivelor Naţionale (singura autoritate în materie) o copie a contractului de custodie încheiat de doamna Lupşea cu „Asociaţia Foştilor Deţinuţi Politici-Filiala Bihor”, după care a somat-o să scrie o notă explicativă în acest sens (Anexa 88), deşi legea instituie obligaţia sesizării unei fapte nelegale (Cod Penal art. 267);

• în sfârşit, muzeograful Cristina Puşcaş a întocmit nota explicativă solicitată de doamna Lupşea, cerându-i acesteia să ia legătura şi să se consulte cu Arhivele Naţionale în privinţă legalităţii preluării în custodie şi prelucrării arhivei „Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici-Filiala Bihor”, demers care a rămas fără răspuns până în prezent (Anexa 89).

3) În contextul sărbătoririi „Centenarului Unirii”, muzeograful Cristina Puşcaş a pregătit şi organizat în anul 2018 un simpozion ştiinţific şi tipărirea unor volume de studii dedicate subiectului Unirii, împreună cu muzeografii Augustin Ţărău, Dumitru Noane şi cu bibliotecarul Cristian Negru, cu toţii angajaţi ai Muzeului – toate aceste demersuri au trezit însă invidia doamnei Lupşea, care a început să le saboteze sistematic prin nefinanţarea (sau subfinanţarea) acestor activităţi, deşi au existat bani la bugetul Muzeului (Anexa 90), ori prin alte şicane sau piedici, fapte care se încadrează în sfera abuzului contra intereselor publice (Cod Penal art. 248), după cum urmează:

a) În martie 2018, la instigarea doamnei Lupşea, directorul-adjunct Ionuţ Ciorba le-a comunicat celor 4 angajaţi mai sus amintiţi, că nu le sunt alocate fonduri din bugetul Muzeului pentru activităţile pregătite de ei, iar în aprilie 2018 i-a îndemnat, tot la instigarea doamnei Lupşea, să-şi atragă finanţarea din fondurile puse la dispoziţie în acest sens de Consiliul Judeţean Bihor şi de Ministerul Culturii – lucru pe care cei 4 l-au realizat cu succes, atrăgând finanţări fie în nume propriu, fie prin intermediul asociaţiei culturale „Cei 40 Mucenici” (ONG) unde era membră şi muzeograful Cristina Puşcaş (Anexa 91);

b) În cursul anului 2018, doamna Lupşea a exercitat asupra muzeograful Cristina Puşcaş o serie întreagă de presiuni pentru a o împiedica să-şi realizeze activităţile propuse, fapte care se încadrează în sfera abuzului contra intereselor publice (Cod Penal art. 248) precum şi în sfera hărţuiri angajatului (Legea 167/2020 art. 2, al. 5^1-5^7), astfel:

• din invidie, a refuzat să finanţeze din bugetul Muzeului deplasarea Cristinei Puşcaş la simpozionul Institutului de Cercetare a Crimelor Comunismului, sugerându-i să facă acest lucru pe banii ei şi în zilele de concediu (Anexa 92, mesajele 1 şi2), după care a purtat corespondenţă nepermisă, în locul Cristinei Puşcaş, cu organizatorul simpozionului, Irina Hasnas, explicându-i „politicos” refuzul (Anexa 92, mesajul 3);

• în 14 mai 2018, muzeograful Cristina Puşcaş i-a solicitat doamnei Lupşea să-i clarifice modul ei de deplasare la 2 şcoli din Beiuş şi la o şcoală din Săcădat, unde avea de susţinut elevilor conferinţe legate de Unire, conform proiectului Primăriei Oradea gestionat de consilierul Morar Grigore, deplasarea cu autobuzul fiind imposibil de realizat în aceste condiţii (Anexa 92, mesajul 4) – doamna Lupşea s-a înfuriat, a apostrofat-o pe Cristina Puşcaş, a scos-o arbitrar şi abuziv din toate activităţile dedicate „Centenarului Unirii”, a ameninţat-o că o va penaliza la evaluarea ei anuală şi i-a solicitat să pregătească o notă explicativă (Anexa 92, mesajul 5), după care, prin intermediul directorului-adjunct Ionuţ Ciorba, a emis o notă internă împotriva Cristinei Puşcaş (Anexa 93);

• în 6 august 2018, văzând că proiectul de organizare a simpozionului dedicat Unirii, pregătit de muzeograful Cristina Puşcaş şi cei 3 colegi amintiţi, se apropie cu succes de finalizare, doamna Lupşea s-a înfuriat din nou, i-a reproşat Cristinei Puşcaş că a accesat finanţările de la Consiliul Judeţean Bihor şi Ministerul Culturii „fără acordul dat de Muzeu” (adică de domnia sa) – după ce chiar domnia sa a refuzat să finanţeze simpozionul din bugetul Muzeului, în martie 2018, iar în aprilie 2018 i-a îndemnat pe cei 4 să acceseze finanţări externe – i-a mai solicitat şi documentul de „desemnare a echipei” celor 4, atribut care era însă de competenţa Consiliului Ştiinţific al Muzeului (consiliu inexistent la acel moment) şi apoi i-a cerut abuziv să-i pună la dispoziţie cererea de finanţare şi bugetul proiectului, deşi proiectul fusese accesat prin asociaţia culturală „Cei 40 Mucenici” (Anexa 92, mesajul 6);

• în aceeaşi zi, după numai 2 ore, doamna Lupşea a revenit şi mai furioasă, reproşându-le celor 4 că nu l-au inclus în echipă şi pe directorul-adjunct Ionuţ Ciorba (acolitul şi protejatul ei), deşi Ionuţ Ciorba a refuzat de la început implicarea sa în proiect, a reiterat iarăşi pretinsa obligaţie a celor 4 de a-i fi cerut domniei sale acordul să acceseze finanţările externe, după ce recunoaşte apoi că numai prin intermediul asociaţiilor (ONG) se puteau accesa aceste finanţări, reproşându-le celor 4 că „noi vă dăm săli şi… salariile” (noi fiind Muzeul) şi că restul colegilor „vă duc în spate” (Anexa 92, mesajul 7) – prin restul colegilor înţelegându-se muzeograful Diana Iancu (pe care doamna Lupşea a scos-o din munca de cercetare şi a pus-o să întocmească pontajele şi graficele cu serviciul angajaţilor în week-end), 3 arheologi şi un restaurator, care prin natura profesiilor lor n-au nici o treabă cu proiectul;

• a doua zi, în 7 august 2018, doamna Lupşea revenit, cu un ton mai civilizat, printr-o adresă în care solicita abuziv şi nepermis asociaţie „Cei 40 Mucenici” să-i pună „documentele asociaţiei (statut, act constitutiv, componenţa actualului comitet director) şi ale proiectului depus spre finanţare (cerere şi buget)” sub falsa motivaţie că i-ar fi fost „necesare în vederea corelării activităţi instituţiei noastre” (adică Muzeul), adăugând că „dorim să avem o discuţie cu reprezentanţii legali ai asociaţiei pentru a putea implementa corect proiectul dumneavoastră, având în vedere atribuţiile pe care le aveţi în calitate de angajat al Muzeului”, termenul de depunere a acestor documente fiind fixat de doamna Lupşea pe 24 august 2018, iar în 9 august i-a solicitat şi Cristinei Puşcaş acelaşi lucru printr-o nouă notă internă (Anexa 94);

• în 24 august 2018, nemulţumită că nu i-au fost predate documente asociaţiei „Cei 40 Mucenici”, doamna Lupşea a convocat o şedinţă ad-hoc cu cei 4 angajaţi care au accesat proiectul cu finanţare externă şi cu directorul-adjunct Ionuţ Ciorba (şedinţă pe care a înregistrat-o telefonic) – în cursul discuţiilor, Ionuţ Ciorba şi-a declinat iarăşi implicarea sa în proiect, iar muzeograful Augustin Ţărău i-a reamintit doamnei Lupşea că dânsa a fost cea care a refuzat finanţarea proiectului din bugetul Muzeului şi tot dânsa i-a îndemnat să acceseze fonduri externe, apoi că nu are dreptul să se amestece în treburile asociaţiei „Cei 40 Mucenici” (ONG), că alcătuirea echipei celor 4 este de competenţa Consiliului Ştiinţific al Muzeului şi că acest consiliu ar trebui să fie înfiinţat, după cum cere legea muzeelor, la care doamna Lupşea i-a replicat că „legea este facultativă”.

4) În cursul anului 2018, muzeograful Cristina Puşcaş s-a cunoscut cu doamna Păsărin Nicolette din Ploieşti, nepoata generalului Traian Moşoiu, şi împreună au pregătit şi organizat pe parcursul anului 2019 o expoziţie stradală, o expoziţie permanentă şi tipărirea unei broşuri, toate închinate ilustrului ofiţer din Primul Război Mondial, doamna Păsărin punându-i în acest sens la dispoziţie Cristinei Puşcaş fotografii şi obiecte personale ce au aparţinut generalului Moşoiu, eroul român care în 20 aprilie 1919 a eliberat oraşul Oradea. Cele două doamne au corespondat în tot acest timp şi o fac şi în prezent, dar în data de 13 iulie 2020, doamna Lupşea a violat secretul corespondenţei (Cod Penal art. 302) celor două doamne şi l-a instigat pe directorul-adjunct Ionuţ Ciorba să-i fie complice (Cod Penal, art. 368)la această fărădelege, după cum urmează:

• Aşadar, în 13 iulie 2020, muzeograful Cristina Puşcaş a primit, pe adresa Muzeului, o scrisoare expediată de doamna Păsărin Nicolette, din Ploieşti. Doamna Lupşea a preluat scrisoarea, deşi era expediată Cristinei Puşcaş, a desfăcut-o şi a citit-o (Anexa 95), după care i-a predat scrisoarea directorului-adjunct Ionuţ Ciorba spre a înmâna-o destinatarului Cristina Puşcaş.

• În 27 iulie 2020, directorul-adjunct Ionuţ Ciorba a chemat-o pe Cristina Puşcaş în biroul său pentru a-i preda scrisoarea, dar Cristina Puşcaş, văzând că i-a fost violată corespondenţa i-a cerut lui Ionuţ Ciorba să-i spună cine deschis scrisoarea. După o ceartă cu muzeograful Cristina Puşcaş, în care i-a spus că „el şi doamna Lupşea au dreptul să desfacă orice scrisoare trimisă pe adresa Muzeului”, a îndreptat-o pe Cristina Puşcaş către doamna Angela Lupşea. În acest context, Cristina Puşcaş a refuzat să preia scrisoarea şi a depus o sesizare la conducerea Muzeului (Anexa 96).

• În loc să răspundă la sesizarea formulată de Cristina Puşcaş, în 29 iulie 2020 doamna Lupşea i-a răspuns expeditorului scrisorii, doamnei Păsărin Nicolette, printr-o scrisoare „mieroasă”, din conţinutul căreia era eliminat complet aportul Cristinei Puşcaş la iniţierea şi cultivarea acestei relaţii de prietenie şi colaborare cu doamna Păsărin, dar în schimb erau introduşi nemeritat doamna Lupşea şi directorul-adjunct Ionuţ Ciorba (Anexa 97 semnatarii).

• În ziua în care doamna Păsărin a primit această infamă scrisoare de la doamna Lupşea, nedumerită şi intrigată doamna Păsărin a contactat-o imediat telefonic pe Cristina Puşcaş, care habar nu avea despre scrisoarea în cauză şi nici că doamna Lupşea îi răspunsese în scris doamnei Păsărin, motiv pentru care i-a solicitat doamnei Păsărin o copie a respectivei scrisori (Anexa 97).

5) În cursul anului 2018, muzeograful Cristina Puşcaş s-a cunoscut şi cu doamna Anca Neculce, din Bucureşti, o altă nepoată generalului Traian Moşoiu, şi împreună au pregătit şi organizat în aprilie 2019 o expoziţie stradală, o expoziţie permanentă şi tipărirea unei broşuri, toate închinate ilustrului erou român care în 20 aprilie 1919 a eliberat oraşul Oradea (Anexa 98). În primăvara anului 2019, Cristina Puşcaş a muncit la elaborarea broşurii (la documentarea ştiinţifică şi fotografică a viitoarei broşuri, a fişat documente de arhivă, pe baza cărora a scris capitolele broşurii), dar din păcate munca i-a fost furată de doamna Lupşea în complicitate cu Ionuţ Ciorba, după cum urmează:

• După ce Cristina Puşcaş a elaborat broşura, intitulată „General Traian Moşoiu. 100 de ani de la intrarea Armatei Române în Oradea”, şi lucrarea a fost tipărită, ea a avut surpriza să constate că numele ei nu a fost scris în caseta tehnică a Bibliotecii Naţionale Române (care atestă dreptul de autor). În schimb a constatat că doamna Lupşea şi-a înscris numele propriu, în calitate de „coordonator”, deşi nu a muncit nimic la elaborarea broşurii, încălcând astfel legislaţia proprietăţii intelectuale (Legea 8/1996), fărădelege la care l-a instigat şi pe directorul-adjunct Ionuţ Ciorba, al cărui nume apare înscris cu calitatea de „asistent coordonator”, deşi nici el nu a muncit nimic la elaborarea broşurii (Anexa 99).

• Când muzeograful Cristina Puşcaş le-a cerut explicaţii celor doi impostori, reproşându-le că au privat-o de beneficiul dreptului de autor şi implicit de punctajele câştigate la CV-ul profesional, directorul-adjunct s-a înfuriat şi a început să urle, afirmând public că „el şi doamna Lupşea au dreptul să-şi scrie numele pe lucrările tuturor angajaţilor Muzeului”.

• Situaţia mai sus descrisă s-a repetat în octombrie 2019 când, când muzeograful Cristina Puşcaş a elaborat o nouă broşură închinată Centenarului Colegiului Naţional „Emanuil Gojdu”, doamna Lupşea şi Ionuţ Ciorba recidivând în impostura de a-şi înscrie numele ca autori ai broşuri, deşi contribuţia celor doi s-a mărginit la prefaţa broşurii, scrisă de Ionuţ Ciorba dar semnată de Angela Lupşea (Anexa 100);

• Pe lângă faptul că a fost din nou privată de beneficiul dreptului de autor şi implicit de punctajele câştigate la CV-ul profesional, muzeograful Cristina Puşcaş a mai fost supusă şi cenzurii doamnei Lupşea care, deranjată fiind de capitolul în care Cristina Puşcaş a scris despre perioada în care statuia lui Emanuil Gojdu a fost abandonată vreme de 4 ani în bălăriile de la Ştrandul Ioşia, unde statuia s-a şi degradat, a modificat textul, întrucât o incrimina indirect pe doamna Lupşea, în calitatea ei de director al Fundaţiei de Protejare a Monumentelor Bihor (Anexa 101);

• Obiceiul doamnei Lupşea de a-şi înscrie nemeritat numele pe munca altora a căpătat notorietate când şi-a auto-atribuit calitatea de „editor general” al anuarului Muzeului nostru, la a cărui editare domnia sa nu a avut absolut nici o contribuţie, întreaga muncă de editare (uniformizare text şi note de subsol, prelucrare şi inserţie fotografii, corectură, machetare) fiind făcută de muzeograful Augustin Ţărău (Anexa 102);

• După ce muzeografii au comentat negativ pe marginea obiceiului doamnei Lupşea de a-şi însuşi nelegal ş abuziv munca lor, doamna Lupşea l-a instigat pe directorul-adjunct Ionuţ Ciorba să emită o notă internă prin care să le interzică muzeografilor să mai redacteze studii sau lucrări în timpul programului – cu alte cuvinte să le interzică să-şi exercite profesia, munca pentru care s-au angajat la Muzeu: „Prin prezenta se aduce la cunoştinţă tuturor muzeografilor din cadrul Muzeului… faptul că nu se acceptă ca în orele de activitate desfăşurate în cadrul programului zilnic de muncă să redacteze şi publice, articole ori cărţi sau materializare de popularizare fără a solicita şi obţine acordul scris al conducerii instituţiei” (Anexa 103);

• Constatând ilegalitatea măsurii dictate de doamna Lupşea, muzeografii au refuzat să semneze de „luare la cunoştinţă” a notei interne ce conţinea această măsură, motiv pentru care doamna Lupşea le-a cerut fiecăruia să scrie o „notă explicativă” prin care să-şi motiveze refuzul semnării (Anexa 104).

6) În data de 25 octombrie 2020, domnul Imre Zoltan, fiind planificat ca supraveghetor în week-end-ul respectiv, a ajuns la Muzeu la ora 9, cu o oră mai devreme de începerea programului cu vizitatorii Muzeului. Domnia sa, având cheie şi parolă legală de dezactivare a sistemului de alarmă, a intrat în Muzeu, a încuiat apoi uşa Muzeului, scris un bilet prin care o înştiinţa pe casieriţa Parşenco Ecaterina că el a intrat şi dezactivat sistemul de alarmă, a lăsat biletul pe tejgheaua casieriei spre a putea fi văzut, şi a urcat la el în birou, unde a stat până la ora 10 când a început programul cu vizitatorii. Ca urmare, domnul Imre Zoltan a devenit iarăşi subiectul unui nou act de hărţuire a angajatului comis de doamna Lupşea (Legea 167/2020 art. 2, al. 5^1-5^7), după cum urmează:

• Ajunsă la Muzeu, casieriţa Parşenco Ecaterina a citit biletul, după care a sunat-o pe doamna Lupşea, care se afla acasă în carantină (Covid 19), aceasta solicitându-i casieriţei să scrie o „informare” şi să ceară operatorului care administrează sistemul de alarmă un „raport de evenimente”, cu intenţia de a-l sancţiona pe domnul Imre Zoltan (Anexa 105).

• După 3 zile, în 28 octombrie 2020, doamna Lupşea a emis de acasă o notă internă, deşi avea raportul de muncă suspendat pe timpul carantinei, invocând că Imre Zoltan ar fi pătruns ilegal în Muzeu prin utilizarea parolei directorului-adjunct Ionuţ Ciorba şi cerându-i domnului Imre Zoltan să scrie o „notă explicativă” în acest sens (Anexa 106).

• Cu acest prilej, domnul Imre Zoltan a constatat că „cineva” i-a substituit abuziv şi ilegal parola şi a transmis-o operatorului, care administrează sistemul de alarmă, ca fiind parola directorului-adjunct Ionuţ Ciorba – nereguli pe care domnul Imre Zoltan le-a şi semnalat în nota explicativă cerută de doamna Lupşea (Anexa 107).

În drept – Pentru faptele mai sus amintite şi descrise (Cap. III) ne întemeiem prezenta sesizare pe următoarele prevederi legale:

• pentru situaţia descrisă la cap. III.1, privitoare la decizia dată de doamna Lupşea cu privire la inventarierea bunurilor culturale laolaltă cu bunurile mobile, încadrarea la încălcarea legislaţiei muzeale (Legea 182/2000 art. 13, Ordinul Ministrului Culturii 2035/2000, Ordinul Ministrului Culturii 2053/2002, Legea 311/2003 art. 10 şi art. 91) şi a legislaţiei contabile (Ordinul Ministrului Finanţelor 2634/2015), iar pentru instigarea doamnei Porcar Daniela la comiterea acestor ilegalităţi, încadrarea la instigare publică (Cod Penal art. 368);

• pentru situaţia descrisă la cap. III.2, privitoare la decizia dată de doamna Lupşea cu privire la transferul arhivei „Asociaţiei Foştilor Deportaţi Politic-Bihor” la Muzeu şi prelucrarea acestei arhive, încadrarea la încălcarea legislaţiei arhivistice (Legea 16/1996 şi Legea 358/2002, pentru instigarea angajaţilor Cristina Puşcaş, Augustin Ţărău, Maria Klosowski şi Porcar Daniela la comiterea acestor ilegalităţi, încadrarea la instigare publică (Cod Penal art. 368) şi la exercitarea fără drept a unei profesii (Cod penal art. 348);

• pentru situaţia descrisă la cap. III.3, privitoare la sabotarea de către doamna Lupşea a activităţii profesionale a angajaţilor Cristina Puşcaş, Augustin Ţărău, Dumitru Noane şi Negru Cristian, încadrarea la abuz contra intereselor publice (Cod Penal art. 248), pentru şicanarea continuă şi sistematică a muzeografului Crstina Puşcaş, încadrarea la hărţuirea angajatului (Legea 167/2020 art. 2, al. 5^1-5^7), pentru instigarea directorului-adjunct Ionuţ Ciorba împotriva celor 4 angajaţi mai sus nominalizaţi, încadrarea la instigare publică (Cod Penal art. 368);

• pentru situaţia descrisă la cap. III.4, privitoare la deschiderea ilegală de către doamna Lupşea a scrisorii ce era adresată Cristinei Puşcaş şi apoi scrisoarea de răspuns trimisă de doamna Lupşea expeditorului scrisorii, încadrarea la violarea secretului corespondenţei (Cod Penal art. 302), iar pentru instigarea directorului-adjunct Ionuţ Ciorba la complicitate, încadrarea la instigare publică (Cod Penal art. 368);

• pentru situaţia descrisă la cap. III.5, privitoare la furtul intelectual săvârşit de către doamna Lupşea şi privarea muzeografului Cristina de beneficiul dreptului de autor, încadrarea la încălcarea legislaţiei proprietăţii intelectuale (Legea 8/1996) şi totodată încadrarea la abuz contra intereselor persoanei (Cod Penal art. 246), iar pentru instigarea directorului-adjunct Ionuţ Ciorba la complicitate, încadrarea la instigare publică (Cod Penal art. 368);

• pentru situaţia descrisă la cap. III.6, privitoare la şicanarea continuă şi sistematică a domnului Imre Zoltan, încadrarea la hărţuirea angajatului (Legea 167/2020 art. 2, al. 5^1-5^7), pentru transferul nelegal al parolei de acces în instituţie a domnului Imre Zoltan către directorul-adjunct Ionuţ Ciorba, încadrarea la încălcarea legislaţiei privitoare la protecţia informaţiilor (Legea 182/2002 art. 39), iar pentru instigarea directorului-adjunct Ionuţ Ciorba la complicitate, încadrarea la instigare publică (Cod Penal art. 368);

În probaţiune, înţelegem să administrăm ca dovezi:

• • înscrisuri (107 anexe);

  • solicităm interogarea angajaţilor actuali ai Muzeului Oraşului Oradea-Complex Cultural şi a celor demisionaţi din pricina şicanelor suferite din partea doamnei Lupşea (Radu Lazăr, Cristian Şurlea, Gheorghe Bonca, Sanda Buboi şi Olimpa Mureşan).

Puşcaş Cristina Liana ____________________________

Noane Dumitru ____________________________

Ţărău Augustin _____________________________

Imre Zoltan Ianos _____________________________

Negru Cristian Florin _____________________________

Oradea, ____ noiembrie 2020

Domnului procuror-şef al DNA Oradea

Un zvon bântuie Oradea

Pe la sfârşitul lunii noiembrie 2019, prin oraş a început să bântuie zvonul destituirii directorului Muzeului Oraşului Oradea-Complex Cultural, doamna Angela Lupşea. Prin natura profesiei noastre, ne-am interesat în legătură cu acest zvon şi am primit confirmarea credibilă, dar neoficială, de la o sursă din interiorul unuia dintre partidele maghiare şi apoi de la două surse din interiorul partidului aflat acum la putere (PNL). Oficial n-am primit nici o confirmare, ba chiar o dezminţire în acest sens de la unul din cei doi viceprimari (Florin Birta), asta în condiţiile în care doamna Angela Lupşea nici măcar nu mai are foaie de prezenţă pe luna decembrie în condica Muzeului Oraşului.

Doamna Angela Lupşea a fost instalată pe postul de director al Muzeului Oraşului în 2 noiembrie 2016, deşi nici studiile universitare şi nici activitatea de până atunci nu o recomandau pentru acest domeniu istoric şi cultural, ea fiind absolventă de drept. În documentul de numire pe post se stipula de altfel limpede caracterul interimar şi temporar al funcţiei: „Art. 1. Se aprobă numirea doamnei Lupşea Angela în funcţia de director interimar al Muzeului Cetăţii şi Oraşului Oradea până la finalizarea acreditării Muzeului Cetăţii şi Oraşului Oradea”.

Muzeul Oraşului a fost acreditat în cele din urmă în cursul lunii noiembrie 2019, situaţie în care eliberarea doamnei Angela Lupşea din funcţie era firească, fiind îndeplinite condiţiile numiri ei din urmă cu trei ani, şi urmând ca postul de director al Muzeului Oraşului să fie scos la concurs, conform legii.

3 în 1

În noiembrie 2016, când a fost numită director interimar la Muzeul Oraşului, doamna Angela Lupşea ocupa funcţia de preşedinte al „Fundaţiei pentru Protecţia Monumentelor din Bihor”, cu sediul în turnul Primăriei şi finanţată de Primărie, precum şi funcţia de secretar al „Ordinului Arhitecţilor din Bihor”, motiv pentru care a şi încropit un birou al acestei ultime instituţii tot în clădirea Primăriei, astfel încât să poată deservi ambele ONG-uri deodată în cele 8 ore de program. Nu şi-a pus atunci nimeni întrebarea cum va putea gestiona şi o a treia instituţie, tot în cele 8 ore de program? Ba mai mult, între timp a devenit şi preşedinte al „Fundaţiei pentru Protejarea Cetăţii Biharea” şi preşedinte al „Consiliului de Părinţi al Liceului Greco-Catolic Iuliu Maniu” din Oradea, unde este elev fiul domniei sale. Situaţie existentă şi azi.

Un interimat mult prea lung şi mult prea controversat

Dat fiind concursul de împrejurări mai sus amintit, doamna Angela Lupşea ar fi avut tot interesul să tot amâne avizarea şi acreditarea Muzeului Oraşului, având cele trei job-uri asigurate şi remunerate. Aşa s-a şi întâmplat, pe la Muzeul Oraşului ajungea şi dânsa pentru o oră sau două pe zi, obicei păstrat şi astăzi, iar când ajungea „tuna şi fulgera”, purtându-se cu subordonaţii precum cu slugile de pe propria-i moşie şi folosind un limbaj trivial.

Demersurile pentru avizarea Muzeului Oraşului, ca prim pas către acreditarea lui, au început în luna noiembrie 2017 în urma unei acţiuni de protest demarată de o parte a angajaţilor care, văzându-şi locurile de muncă periclitate după un an de inactivitate a directorului, au înaintat o petiţie la Primărie în acest sens. Dosarul pentru avizare a fost întocmit de către angajaţi în trei săptămâni, el cuprinzând proiectul expoziţiei permanente a muzeului, ca element de bază a funcţionării acestuia, şi agenda activităţilor ştiinţifice, educative şi culturale pentru anul următor. Avizul de funcţionare temporară a muzeului a fost emis de către Ministerul Culturii în ianuarie 2018. Acest aviz prevedea obligaţia ca, într-un an de emiterea sa, conducerea muzeului să înainteze Ministerului un alt dosar pentru acreditare, în care trebuiau oglindite etapele şi procentele realizării expoziţiei permanente şi ale agendei activităţilor ştiinţifice, educative şi culturale propuse.

La fel ca şi în noiembrie 2017, directorul a dat dovadă de acelaşi dezinteres pentru propăşirea muzeului, astfel încât în luna iunie 2019, la cinci luni după depăşirea termenului de depunere a dosarului de acreditare la Minister, şeful Serviciului „Activităţi Culturale” (azi doar birou) din cadrul muzeului, s-a interesat la Direcţia de Cultură Bihor dacă doamna director Angela Lupşea a început sau nu demersurile în privinţa acreditării muzeului, angajaţii fiind din nou îngrijoraţi de soarta locurilor lor de muncă.

În 13 iunie 2019, aflând de iniţiativa şefului serviciului amintit, doamna director a convocat o şedinţă ad-hoc cu toţi angajaţii în „Sala cu Grifoni” a muzeului, turiştii fiind poftiţi afară, în care a orchestrat batjocorirea publică a celui în cauză, inclusiv cu invective şovine, după care în luna august, prin HCL, a transformat Serviciului „Activităţi Culturale” în Biroul „Arte Vizuale şi Bibliotecă”, diminuându-i pe această cale salariul celui în cauză cu mai bine de 1000 de lei. Partea bună a lucrurilor a constat în faptul că aceeaşi angajaţi au început să elaboreze dosarul pentru acreditarea muzeului, în patru săptămâni, şi în sfârşit muzeul a fost acreditat în noiembrie 2019 de către Ministerul Culturii.

Boala şefiei şi setea controlului absolut

De când a fost instalată în postul de director al Muzeului Oraşului, doamna Angela Lupşea a modificat statutul, organigrama şi regulamentul muzeului de cel puţin cinci ori, de fiecare dată prin HCL şi de fiecare în scopul de a-şi spori atribuţiile şi de a-şi extinde controlul şi asupra altor compartimente ale Cetăţii ce nu ţineau de muzeu. Prima modificare a vizat adăugarea specializării „jurist” în lista condiţiilor legate de studiile necesare candidaţilor la concursul pentru ocuparea funcţiei de director al muzeului, în lista iniţială fiind incluşi doar absolvenţii cu studii de istorie, artă, litere etc.

Al doilea pas a fost cel al subordonării, prin HCL, a „Centrului de Informare Turistică” a oraşului, cei cinci angajaţi ai acestuia pierzându-şi calitatea de funcţionari publici şi suferind diminuările salariale aferente. Patru dintre aceştia şi-a căutat alte locuri de muncă, pentru a-şi păstra statutul de funcţionari publici, iar o angajată este în concediu maternal. Astăzi acest „Centru de Informare Turistică” există doar pe hârtie, cu ghidajele turistice prin oraş fiind însărcinaţi, de doamna director, muzeografii muzeului.

Următorul pas a constat în desfiinţarea, tot prin HCL, a Serviciul „Administraţia Cetăţii”, care se ocupa cu gestionarea celorlalte clădiri şi spaţii din cetate (închirierea spaţiilor şi curţilor, încasarea chiriilor şi a sumelor din consumurile de energie electrică, termică şi apă) şi cu reparaţiile curente. Cei trei angajaţi au fost transferaţi la muzeu, dar şi-au pierdut calitatea de funcţionari publici şi au suferit astfel pierderi salariale. Unul dintre ei şi-a căutat alt loc de muncă.

Azi, deşi Muzeul Oraşului are în patrimoniul său, conform HCL din august 2019, doar clădirile Corp A, B, Corp C parter, Corp H „Muzeul pâinii” şi Corp K „Muzeul represiunii”, doamna Angela Lupşea dispune ilegal şi discreţionar de închirierea tuturor celorlalte spaţii din cetate, Corp C et. I şi 2, Hotelul cetăţii, Corp E complet, Corp I complet, Corp H complet, Corp M complet, Corp K complet, Corp L complet şi Corp J complet. Nici măcar „comisia de atribuire a spaţiilor în chirie”, ca pe vremea „Administraţiei Cetăţii”, nu mai există. Nu sunt lovite oare de nulitate toate contracte încheiate de chiriaşi cu muzeul? dar chiriile încasate, sunt ele legale?

Privilegii şi persecuţii

Revenind la momentul protestului angajaţilor muzeului, cel din noiembrie 2017, văzându-se atunci vulnerabilă din pricina incompatibilităţii sale profesionale cu postul de conducere a unei instituţii ştiinţifice şi culturale, doamna Angela Lupşea şi-a racolat acoliţi din rândul angajaţilor care n-au semnat petiţia înaintată Primăriei. Au făcut-o fie de frică, fie din laşitate sau din interese proprii. Aceştia s-au bucurat mai târziu de o serie de privilegii, fie au fost avansaţi pe posturi superioare, verbal sau prin decizii interne, fie au fost stimulaţi băneşte prin intermediul „Fundaţiei pentru Protecţia Monumentelor Bihor”, fie „s-au închis ochii” la diferite activităţi desfăşurate de ei în propriul beneficiu (şcoală, zile libere, vizite la alte muzee din ţară şi străinătate, cu delegaţii plătite din bani publici).

De cealaltă parte, semnatarii petiţiei din 2017 au fost supuşi unui lung şir de persecuţii. Le-a fost sabotată voit activitatea de cercetare ştiinţifică şi cea muzeală, doamna director făcând tot posibilul pentru a-i împiedica să-şi ducă la bun sfârşit proiectele de expoziţii, deşi acestea figurau în planul expoziţiei permanente, prin nefinanţarea acestora, iar când muzeografii au găsit sprijin financiar din alte surse, prin interdicţia impusă muncitorilor, de la Atelierul de întreţinere al muzeului, de-ai ajuta la montarea expoziţiilor. De asemenea, aceeaşi muzeografi au fost boicotaţi în activitatea lor de cercetare ştiinţifică şi de publicare a unor lucrări ştiinţifice legate de istoria oraşului.

Mai mult, doamna director şi-a scris numele pe două lucrări elaborate de o muzeografă în anul 2019, încălcând grosolan prevederile legii proprietăţii intelectuale şi ale drepturilor de autor. Şi pentru ca respectiva muzeografă să nu protesteze, doamna director l-a făcut complice la acest abuz şi pe directorul adjunct, cel care i-a scris directoarei cuvântul introductiv la una dintre aceste lucrări ştiinţifice (vezi Legea 8/1996 a dreptului de autor). Totuşi, când în cele din urmă muzeografa în cauză a protestat împotriva acestei samavolnicii, doamna director i-a ordonat directorului adjunct să emită o notă internă prin care pur şi simplu le interzice tuturor muzeografilor să „redacteze şi să publice studii, articole ori cărţi ştiinţifice sau materiale de popularizare fără a solicita şi obţine acordul scris al conducerii instituţiei”.

Cu alte cuvinte, frustrată de incapacitatea ei profesională de a cerceta şi elabora lucrări ştiinţifice, doamna director le interzice muzeografilor să-şi exercite profesia pentru care au fost angajaţi la muzeu, principalul lor obiect de activitate fiind tocmai cercetarea şi valorificarea ştiinţifică a tuturor izvoarelor istorice (vezi Legea 311/2003 a muzeelor). În plus, doamna director introduce cenzura prin această notă internă, singurii în măsură să aducă critici unui studiu ştiinţific fiind alţi istorici sau muzeografi din ţară, fie în cadrul unor simpozioane ştiinţifice, fie prin recenzii întocmite pe marginea acestora, nicidecum un neprofesionist.

Avem de a face, după cum se vede cu un abuz cras, izvorât din frustrări, orgolii şi impostură. Când unii dintre muzeografi au refuzat să semneze o asemenea dispoziţie ilegală şi abuzivă, cu excepţia acoliţilor amintiţi, acelaşi director adjunct a fost forţat de doamna director să emită o nouă notă internă, prin care se solicită celor care au refuzat să-şi motiveze refuzul printr-o notă explicativă. Motivaţia, în afara celor legale, este legată şi de conţinutul „Fişei postului – Muzeograf”, care în preambul menţionează la pct. 3 „Obiectivele postului: …elaborarea şi publicarea de cercetări ştiinţifice”, iar pe fila 2, la capitolul „Descrierea sarcinilor ce revin postului”, la pct. 8 se stipulează clar că muzeograful : „Desfăşoară activitate de cercetare ştiinţifică, concretizată prin studii, comunicări şi publicaţii în reviste de specialitate”.

Amatorism şi narcisism

Pentru a-şi acoperi lipsa de viziune muzeală şi incompetenţa profesională în domeniul istoric şi muzeal, doamna director a abandonat sarcina realizării expoziţiei permanente, deşi şi-a asumat-o atât prin avizul de funcţionare a muzeului, cât şi prin acreditarea acestuia, şi a canalizat activitatea muzeală şi resursele financiare pe organizarea unui şir neîntrerupt de expoziţii, temporare aduse din ţară sau străinătate.

Fără excepţie, nici una dintre expoziţiile temporare montate în muzeu nu are vreo legătură cu istoria locală, cu istoria şi cultura oraşului Oradea. Unele sunt chiar exotice sau de prost gust şi pun muzeul orădean într-o lumină proastă în percepţia vizitatorilor locali ori a turiştilor veniţi din ţară şi străinătate (spre exemplu aşa zisa expoziţie de artă întocmită cu print-uri ale lucrărilor lui Dali, Picasso, Klimt etc., cea cu figurine groteşti de gips întruchipând viaţa la curtea regelui Matei Corvin, ori cea care oglindeşte viaţa religioasă ortodoxă a Dunării de Jos – toate montate astăzi).

Fiecare dintre multele expoziţii temporare, organizate de dragul de a mai „bifa” un eveniment şi a câştiga astfel graţia celor care au numit-o pe post, au fost vernisate de aceeaşi doamnă director, care a ţinut neapărat să apară în lumina aparatelor fotografice ale jurnaliştilor ori în paginile presei locale, „încântând” de fiecare dată auditoriul cu discursuri stângace, agramate, dezlânate şi paralele cu subiectele expoziţiilor respective.

În aprilie 2019, apropiindu-se „Centenarul Unirii” şi pentru Oradea, a deturnat expoziţia „Sala Unirii”, ce trebuia montată şi vernisată în 1 Decembrie 2018 la secţia „Istorie Modernă şi Contemporană”, şi-a însuşit-o şi a montat aşa zisa expoziţie „general Traian Moşoiu”, după o concepţie proprie, la secţia „Oraşul Oradea în Evul mediu şi Epoca Renascentistă”. Rezultatul a fost o expoziţie înghesuită în patru cămăruţe, dintre care doar o cameră e dedicată personalităţii generalului Moşoiu, singura de altfel care corespunde exigenţelor ştiinţifice şi muzeale, pentru că a fost elaborată de aceeaşi muzeografă căreia i-au fost furate drepturile de autor. Celelalte trei încăperi găzduiesc o scenografie teatrală, mobilată cu manechine şi butaforie, demnă de un parc de distracţii nu de un muzeu. Şi toate astea s-au făcut pe mulţi bani publici.

Cooperativa „SC Globencer SRL”

În ianuarie 2019, angajaţii muzeului au fost înştiinţaţi de către doamna director, în cadrul primei şi unicei şedinţe anuale, că muzeul are „logo” şi că acesta este „MoO” şi că a costat foarte puţin, undeva la 12.000 de euro, că va fi însoţit şi de o pagină web, iar de acum încolo întreaga activitate de design va fi derulată prin societatea „Globencer”, unde nu întâmplător este asociată soţia unuia dintre viceprimari. A doua zi presa a sesizat că logo-ul este furat de la o firmă americană, iar în ce priveşte conţinutul paginii web, aceeaşi muzeografă a avut trei zile de corectat gramatical conţinutul textului paginii, dar mai ales conţinutul istoric şi ştiinţific al acestuia. Tot atunci doamna directoare a anunţat că a manageriat foarte bine costul amenajării expoziţiei găzduite de Sinagoga Izraelită Ortodoxă de pe strada Primăriei, în sensul că a plătit câte 3.000 de euro pentru fiecare vitrină a expoziţiei, în condiţiile în care preţurile pieţei ar fi fost mult mai mari. Aflăm la scurt timp că vitrinele în cauză au fost achiziţionate de la falimentarul magazin de bijuterii „Atena”, al unui ilustru membru al partidului aflat la putere (PNL).

Apoi, prin aceeaşi societate de design a fost gândită şi materializată în aprilie 2019 aşa zisa expoziţie „Traian Moşoiu”, iar acum se află în definitivare o expoziţie temporară dedicată „discotecilor” din anii 1970-1980, de parcă episodul discotecilor ar fi fost un element istoric determinant în evoluţia oraşului, idee de altfel confiscată de la aceeaşi muzeografă.

În starea de urgenţă

La data de 20 martie 2020, doamna Angela Lupşea a înaintat Consiliului Local un proiect de regulament de concurs pentru ocuparea funcţiei de manager al muzeului, pe care l-a alcătuit în aşa fel încât să înlăture orice concurenţă la concurs, introducând condiţii extra-lege pe care doar domnia sa le putea îndeplini. Deşi documentul a fost criticat pe cale petiţionară de angajaţii muzeului, el a fost votat de către Consiliul Local Oradea în forma propusă de doamna Angela Lupşea. Nici apelul formulat la Instituţia Prefectului nu s-a bucurat de vreun succes, cu excepţia ultimei observaţii critice formulate de petenţi. În schimb, această anomalie juridică nu a scăpat criticilor presei locale.

Apoi, în 27 martie 2020, doamna Angela Lupşea a înaintat Consiliului Local Oradea un referat prin care solicita suspendarea contractelor de muncă şi trimiterea în şomaj tehnic a unui număr de 30 de angajaţi din cei 40, câţi are muzeul, invocând prevederile Ordonanţei de Urgenţă nr. 30, din 18 martie 2020, privind instituirea stării de urgenţă, cu motivaţia că „prestarea muncii la domiciliu nu poate fi justificată”, în condiţiile în care muzeografii aveau fiecare în lucru teme de cercetare ce puteau fi continuate şi la domiciliu.

În data de 22 aprilie 2020, în timpul situaţiei de urgenţă, enervată fiind de articolele critice publicate în presă la adresa domniei sale, doamna Lupşea a solicitat în scris tuturor specialiştilor Muzeului să se prezinte la Muzeu şi să-şi predea fiecare cheia biroului propriu, bănuind că informaţiile ajunse la presă au fost transmise de pe calculatoarele din birourile respective – în acest sens, pentru a-şi masca adevăratul scop, doamna Lupşea a invocat o serie de false motive, mergând de la „măsuri pentru combaterea şi răspândirea noului coronavirus… dezinfectarea tuturor spaţiilor administrative şi muzeale”, în condiţiile în care de mai bine de o lună de zile nu călcase nimeni în acele spaţii, până la „revizuirea instalaţiilor de securitate din instituţie” sau „întreţinerea şi siguranţa” mobilierului din birouri. nemulţumită de rezultatele obţinute pe cale „informativă”, doamna Lupşea le-a cerut abuziv specialiştilor să-i pună la dispoziţie toată informaţia pe care o aveau aceştia în laptop-urile personale, adică munca lor ştiinţifică de o viaţă, ordin pe care fireşte că aceştia l-au refuzat.

În 11 mai 2020, la propunerea doamnei Angela Lupşea, Consiliul Local Oradea a votat constituirea unui Consiliu de Administraţie a muzeului, pentru a nu mai fi supusă criticilor că ia decizii de una singură, în realitatea acesta fiind doar un paravan cu aparenţă de legalitate, întrucât acest organism votează pe bandă rulantă toate propunerile dânsei.

Justiţia „independentă”

În legătură cu trimiterea în şomaj tehnic, în 26 iunie 2020, muzeografii i-au deschis doamnei Angela Lupşea o acţiune în instanţă, invocând lipsa calităţii de director a domniei sale, şi pe cale de consecinţă acest viciu de fond al deciziilor de trimitere în şomaj tehnic. Cu această ocazia, în probatoriul depus în apărarea sa de doamna Angela Lupşea s-a aflat un act adiţional la vechiul său contract de muncă. În vechiul contract se stipula că domnia sa va ocupa postul de director „până la acreditarea muzeului”, iar muzeul s-a acreditat în data de 27 noiembrie 2019, când actul acreditării a fost publicat în Monitorul Oficial. Actul adiţional la contractul de muncă al doamnei Angela Lupşea a fost întocmit în 2 decembrie 2019, adică după 5 zile de când vechiul contract de muncă încetase, nu mai producea efecte, era caduc.

Or conform OUG 53/2017, pentru modificarea şi completarea Legii 53/2003-Codul Muncii, art. art. 17, al. 5, acest act adiţional ar fi trebuit să fi fost încheiat înainte de data publicării documentului de acreditare a Muzeului în Monitorul Oficial (27 noiembrie 2019) nu după această dată (adică în 2 decembrie 2019):

„(5) Orice modificare a unuia dintre elementele prevăzute la alin. (3) în timpul executării contractului individual de muncă impune încheierea unui act adiţional la contract, anterior producerii modificării, cu excepţia situaţiilor în care o asemenea modificare este prevăzută în mod expres de lege sau în contractul colectiv de muncă aplicabil”.

Instanţa fixase termenul de pronunţare a sentinţei, în dosarul deschis de muzeografi, pentru data de 27 noiembrie 2020, însă judecătorul a amânat pronunţarea „până după alegeri, ca sentinţa să nu influenţeze alegerile”. Şi într-adevăr după alegerile din 6 decembrie, pe data de 11 decembrie 2020 instanţa a respins acţiunea muzeografilor „ca neîntemeiată”, iar motivarea sentinţei nu a fost emisă nici până în prezent.

Represalii post-alegeri şi post-sentinţă

În 14 decembrie 2020, la 3 zile de la pronunţarea sentinţei, doamna Angela Lupşea a solicitat trimiterea colegului Imre Zoltan, unul dintre petiţionari, în comisia de disciplină a Primăriei, cu toate că muzeul nostru nu este subordonat Primăriei, cercetarea urmând să aibă loc în data de 18 decembrie. Imre Zoltan a depus o întâmpinare în apărarea sa.

În 5 ianuarie 2021, membrii comisiei de disciplină au venit la muzeu, în biroul doamnei Angela Lupşea, l-au chemat pe Imre Zoltan şi i-au comunicat că i-a fost desfăcut contractul de muncă începând de a doua zi. Apoi l-a sfătuit să-şi înainteze demisia, că în felul acesta decizia de desfacerea a contractului de muncă nu va mai produce efecte şi nu-l va încurca la o viitoare angajare. După ce Imre Zoltan şi-a înregistrat demisia, a aflat că documentul ce i-a fost arătat era de fapt raportul comisiei de disciplină şi că decizia ce urma să fie emisă în baza acestuia nu a mai fost emisă.

În 30 decembrie 2020, doamna Angela Lupşea, prin intermediul directorului adjunct Ioan Ciorba, a solicitat trimiterea colegului Augustin Ţărău, un alt petiţionar, în aceeaşi comisie de disciplină a Primăriei. El urmează să fie judecat în 12 ianuarie 2021. Decimarea va continua cu ceilalţi 3 colegi petiţionari, Cristina Puşcaş şi Noane Dumitru au şi primit deja avertismente scrise de doamna Angela Lupşea, iar bibliotecarul Cristian Negru a fost trimis ca supraveghetor la galeria de artă.

Final

Toate cele prezentate ridică o serie de întrebări legate de şirul continuu de ilegalităţi şi abuzuri ce s-au derulat la Muzeul Oraşului în ultimii patru ani, toate sub directoratul doamnei Angela Lupşea. De ce în toţi aceşti ani activitatea doamnei director nu a fost evaluată niciodată; de ce nu s-a desfăşurat nici un audit financiar privitor la banii publici cheltuiţi şi mai ales la oportunitatea cheltuielilor angajate; de ce forul tutelar, Consiliul Local, nu a demarat o anchetă la muzeu, în ciuda multelor sesizări promovate în presă?“

Augustin Țărău, muzeograf Oradea

Este rubrica pe care cotidianul o pune la dispoziția cititorilor săi. Cei care se simt trași pe sfoară de stat și de instituțiile sale, care și-au pierdut orice speranță că-și vor mai găsi dreptatea într-o anumită speță sau care, pur și simplu, au un punct de vedere pe care vor să-l facă tuturor cunoscut, pot scrie pe adresa [email protected]. Responsabilitatea afirmațiilor aparține autorilor scrisorilor.